tag:blogger.com,1999:blog-14550217219162973452024-03-13T20:48:53.898+02:00Cascada gândurilor mele."Fiecare dintre noi este un mic haos."d.i.http://www.blogger.com/profile/00621056313899012434noreply@blogger.comBlogger296125tag:blogger.com,1999:blog-1455021721916297345.post-33331465843289261122014-10-09T18:59:00.003+03:002014-10-09T18:59:37.814+03:00replică<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;">
<span style="font-size: 13.5pt;">Cândva, parcă într-o altă viață, am cunoscut o fată... Nu era
orice fată, ci una deosebită, aflată într-un moment de impas. Era un copil
marcat de curzimea celor din jur... Și eu eram, la rândul meu, tot un copil.
Eram un copil care voia sa crească...<o:p></o:p></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;">
<span style="font-size: 13.5pt;">Anii au trecut, am scris mai târziu despre această persoană care,
nu știu cum s-a întamplat, dar a devenit parte din sufletul meu. Am plâns
alături de ea, m-am bucurat odată cu ea, așa cum și ea a fost alături de mine.<o:p></o:p></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;">
<span style="font-size: 13.5pt;">Astăzi am căutat disperată documentul care se referea la ea... Îl
scrisesem într-un moment dificl pentru mine, când drumurile noastre șerpuiseră
în direcții diferite. Nu l-am găsit, nu știu pe unde o fi, dar îmi amintesc
limpede cât de important a fost pentru mine să spun că, atunci când am întâlnit-o,
era ”fata gri”, și asta pentru că oamenii o făcuseră să se retragă într-un
colț, să încerce să se ascundă pe cât posibil. Mi-am dorit atunci să o ajut să
crească, să își găsească forța de a ieși la lumină. Și a făcut-o. M-am bucurat
cu ea și, mai ales, pentru ea și i-am rămas alături. Am fost acolo ani de zile,
gata oricând să-i sar în ajutor. Și ea a făcut asta pentru mine. <o:p></o:p></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;">
<span style="font-size: 13.5pt;">Am primit milioane de mesaje de la ea, la care am trimis tot
atâtea răspunsuri. Și-am plâns când suferea, și-am căutat soluții; și am fost
fericită când se bucura. Chiar dacă nu de fiecare dată am fost lângă ea fizic,
empatia a fost la fel de puternică mereu Nu i-am dorit altceva decât tot binele
din lume. Și-acum tot același lucru îi doresc...<o:p></o:p></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;">
<span style="font-size: 13.5pt;">Ne-am certat de sute de ori, ne-am contrazis de mii de ori, iar ea
a ales sa nu vorbească cu mine de zeci de ori. Uneori aveam motive să ne
”ciondănim”, dar de cele mai multe ori nu. Așa că ne împăcam după o perioadă de
timp, ne strângeam în brațe, râdeam de motivele puerile care ne aduseseră în
acel punct și totul revenea la normal. <o:p></o:p></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;">
<span style="font-size: 13.5pt;">Am stat aproape una de cealaltă și am încercat să ne înțelegem
reciproc. Nu am judecat-o nici măcar pentru o clipă, nici măcar nu aș fi avut
de ce și nici nu aș fi putut. Eventual, mi-am spus părerea. De cele mai multe
ori atunci când ea a fost cerută, dar, în calitate de prietenă, mi-am permis să
zic ce gândesc și fără să fiu întrebată. Am avut grijă, de fiecare dată, să îmi
expun gândurile delicat, fără să jignesc și fără să fiu brutală. Uneori sigur
am ales formula nepotrivită, dar nimeni nu e perfect!<o:p></o:p></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;">
<span style="font-size: 13.5pt;">Am fost acolo și am crescut odată cu ea. Ne-am maturizat cu pași
repezi și-am ajuns într-un moment în care, zice ea, drumurile noastre s-au
separat. <o:p></o:p></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;">
<span style="font-size: 13.5pt;">A spus multe lucruri dureroase, cum că nu a mai contat pentru
mine, cum că nu mi-a mai păsat de ceea ce simte ea... Mi-am înghițit lacrimile
de fiecare dată când am citit asemenea lucruri, am tras adânc aer în piept, am
stat nopți întregi gândindu-mă la ce se întâmplă și, apoi, cu un efort
inimaginabil de vojnță, mi-am propus să ajung să nu-mi mai pese....<o:p></o:p></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;">
<span style="font-size: 13.5pt;">Și știu ca o să mă intereseze mereu de ea, așa cum știu că locul
ei, din sufletul meu, nu va putea fi ocupat de altcineva. Voi rămâne cu o rană,
apoi rana se va metamorfoza într-o cicatrice... <o:p></o:p></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;">
<span style="font-size: 13.5pt;">Dar dacă ea, care credeam că mă cunoaște aproape la fel de bine
cum mă cunosc eu, a zis atâtea lucruri neadevărate despre mine și m-a
perceput ca pe un monstru, ce-ar trebui să fac?? <o:p></o:p></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;">
<span style="font-size: 13.5pt;">Pot doar să o las să-și vadă de drumul ei... E o fată minunată și
nu va fi singură, iar dacă vor fi momente când va fi singură, se va descurca!
Nu vreau decât sa fie fericită și să-și îndeplinească toate planurile, succese
care să-i aducă împlinirea pe toate planurile...<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
d.i.http://www.blogger.com/profile/00621056313899012434noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1455021721916297345.post-44029069766720781932014-09-23T14:55:00.003+03:002014-10-01T23:09:07.868+03:00Liniște și ploaie... :)<br />
<h2>
</h2>
<h3>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgC-ULoHoXxHY_fG4ExtsYBzmdvv55vMkm5rpnjfH4ePWG0ejfQ1uqqglLokoC0Inwcmu7Cwt8F-qXExxsv7W2Et1fmhBPUGhwahyphenhyphenCDcmrcy2JKphY00LvF6z0Hxbp4-qOTUu8xRUEo-vw-/s1600/225zambet-ploios-jpg_r480x.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgC-ULoHoXxHY_fG4ExtsYBzmdvv55vMkm5rpnjfH4ePWG0ejfQ1uqqglLokoC0Inwcmu7Cwt8F-qXExxsv7W2Et1fmhBPUGhwahyphenhyphenCDcmrcy2JKphY00LvF6z0Hxbp4-qOTUu8xRUEo-vw-/s1600/225zambet-ploios-jpg_r480x.jpg" height="320" width="260" /></a><span style="background-color: #ffffee; font-family: 'Lucida Grande', Verdana, Arial, sans-serif; font-size: 16px; line-height: 15.8400001525879px; text-align: justify;"><br /></span><span style="background-color: #ffffee; font-family: 'Lucida Grande', Verdana, Arial, sans-serif; font-size: 16px; line-height: 15.8400001525879px; text-align: justify;"><br /></span><span style="background-color: #ffffee; font-family: 'Lucida Grande', Verdana, Arial, sans-serif; font-size: 16px; line-height: 15.8400001525879px; text-align: justify;"><br /></span><span style="background-color: #ffffee; font-family: 'Lucida Grande', Verdana, Arial, sans-serif; font-size: 16px; line-height: 15.8400001525879px; text-align: justify;"><br /></span><span style="background-color: #ffffee; font-family: 'Lucida Grande', Verdana, Arial, sans-serif; font-size: 16px; line-height: 15.8400001525879px; text-align: justify;"><br /></span><span style="background-color: #ffffee; font-family: 'Lucida Grande', Verdana, Arial, sans-serif; font-size: 16px; line-height: 15.8400001525879px; text-align: justify;"><br /></span><span style="background-color: #ffffee; font-family: 'Lucida Grande', Verdana, Arial, sans-serif; font-size: 16px; line-height: 15.8400001525879px; text-align: justify;"><br /></span>
"plouă </h3>
<h3 style="text-align: start;">
<span style="background-color: #ffffee; text-align: justify;">cu rămășițele pământești ale îngerilor</span><span style="background-color: #ffffee; font-family: 'Lucida Grande', Verdana, Arial, sans-serif; font-size: 16px; line-height: 15.8400001525879px; text-align: justify;">" </span></h3>
<h3 style="text-align: start;">
<span style="background-color: #ffffee; font-family: 'Lucida Grande', Verdana, Arial, sans-serif; font-size: 16px; line-height: 15.8400001525879px; text-align: justify;">(Silvia Velea) </span></h3>
<span style="background-color: #ffffee; font-family: 'Lucida Grande', Verdana, Arial, sans-serif; font-size: 16px; line-height: 15.8400001525879px; text-align: justify;"></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
d.i.http://www.blogger.com/profile/00621056313899012434noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1455021721916297345.post-10934888527524980132014-09-17T11:12:00.001+03:002014-09-17T11:12:52.445+03:00:) Marius Popa - All of me (John Legend) cover<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="270" src="//www.youtube.com/embed/HezqVxEyz9s" width="480"></iframe>d.i.http://www.blogger.com/profile/00621056313899012434noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1455021721916297345.post-21902748524856304182014-08-19T10:27:00.002+03:002014-08-19T10:27:34.914+03:00Retrospectiv<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiS_d7CoJM-5UJSFOZD0Nh3doKp3Q_F2z9QmIEyJ9PvrdWAgrFb0GWImpiqcJiUg3WNP5thcJGj_h4sqXeep4-FR8iYnUSyoXfv00W_vfSnDaQ1WCh3iAgWq-WUlgrvSRaae0BN_uqjwAKU/s1600/471695_352664341450920_1126696396_o.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiS_d7CoJM-5UJSFOZD0Nh3doKp3Q_F2z9QmIEyJ9PvrdWAgrFb0GWImpiqcJiUg3WNP5thcJGj_h4sqXeep4-FR8iYnUSyoXfv00W_vfSnDaQ1WCh3iAgWq-WUlgrvSRaae0BN_uqjwAKU/s1600/471695_352664341450920_1126696396_o.jpg" height="117" width="320" /></a></div>
Asemeni unui artist plastic ce-și admiră operele create, bucăți rupte din sufletul său, arunc o privire prin galeria trecutului meu. Amintirile sunt agățate pe pereții stacojii, purtând cu demnitate o paletă largă de tonuri și nuanțe. Fiecare lucrare pe care o văd aici îmi inspiră câte un sentiment, sau chiar un amalgam de simțăminte ce pornesc de la agonie și ajung până la extaz.<br />
Pentru un om care a trăit atâția ani câți am adunat eu, cred că expoziția mea cuprinde destule planșe, dintre care unele îmi par pictate în nuanțe prea intense, iar altele sunt atât de șterse, încât par realizate cu o cantitate de vopsea infimă ce a fost diluată excesiv. Văd și realizări echilibrate, în care predomină nuanțe calde și care-mi încarcă sufletul cu energie pozitivă, precum și altele care exprimă zbuciumul sufletesc.<br />
Mă plimb cu pași mici prin labirintul trecutului meu.<br />
Ca de obicei, nu am timp să poposesc pe niciunde, iar picioarele încep să dea semne de oboseală. Continui drumul cu entuziasm, dar încep să respir din ce în ce mai greu. Simt că nu mai am aer. Mă sufoc. Să fie prea mult praf aici? Să fi fost călătoria istovitoare de vină?<br />
Închid ochii pentru o clipă. Mă opresc pe o bancă ponisită.<br />
Îmi dezlipsesc pleoapele și, când mă dezmeticesc, realizez că nu am ațipit pe o bancă, ci pe canapeaua plușată din sufragerie.<br />
Trag aer în piept și încerc să-mi amintesc ce s-a întâmplat. Ah, metamorfoza amintirilor.<br />
Acum pot să zâmbesc liniștită. Mi-am revăzut viața de până acum, cu pârțile sale frumoase, dar și cu greșelile care mi-au marcat dezvoltarea. Pentru că da, am făcut multe greșeli, dar sunt mulțumită că am conștientizat la timp ce efecte au ele și că am știut cum să ma opresc. Eram neacoaptă atunci și poate prea curioasă. Și-mi plăcea să mă joc...<br />
Astăzi, privesc în urmă și nu-ncetez să mă judec pentru fapte de-acum câțiva ani. Nu mai caut scuze, pentru că ele n-au sens, însă îmi permit să mă întreb cum aș proceda cu mintea de acum, în situațiile de atunci. Poate că fără greșelile din trecut nu aș fi ajuns omul de azi, sau poate, cine știe, aș fi devenit o persoană mai bună. Întotdeauna am tânjit după bunătate, am vrut să fiu un om bun...<br />
Dar cine știe, obiectiv, ce însemnă să fii o persoană bună?!<br />
<br />d.i.http://www.blogger.com/profile/00621056313899012434noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1455021721916297345.post-57888934480282044492014-08-18T13:18:00.002+03:002014-08-18T13:18:25.923+03:00You are not alone...<div class="pq" style="font-family: 'Lucida Grande', Verdana, Arial, sans-serif; font-size: 16px; line-height: 15.84000015258789px; margin-bottom: 10px; margin-top: 10px; text-align: justify; text-indent: 50px;">
"Prietenia are virtuţile unui râu: ocoleşte stânci, se adaptează la văi şi munţi, uneori se transformă în lac până ce adâncitura se umple şi îşi poate urma cursul. Pentru că, la fel cum râul nu uită că ţinta sa e marea, prietenia nu uită că singura sa raţiune de a fi este să-şi dovedească iubirea faţă de ceilalţi." </div>
<div class="pq" style="font-family: 'Lucida Grande', Verdana, Arial, sans-serif; font-size: 16px; line-height: 15.84000015258789px; margin-bottom: 10px; margin-top: 10px; text-align: justify; text-indent: 50px;">
(<strong style="background-color: #ffffee; font-size: 14px; line-height: 15px; text-align: right;">Paulo Coelho</strong><span style="background-color: #ffffee; font-size: 14px; line-height: 15px; text-align: right;"> în </span><em style="background-color: #ffffee; font-size: 14px; line-height: 15px; text-align: right;">Manuscrisul găsit la Accra)</em></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhEMBhlTVR5FZ5JAU8Z6p7-xaW301niuwpVaQyZtoKy4C0h32l0BxDpOcS45kJ29CEHfBXAFO-QgQAowMMi_EreBS6uuUUQkcmoTZ960TKUf0EehafPCnpM2E0ZnrLwuvkJQHrad1PWHDf8/s1600/large+(1).jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhEMBhlTVR5FZ5JAU8Z6p7-xaW301niuwpVaQyZtoKy4C0h32l0BxDpOcS45kJ29CEHfBXAFO-QgQAowMMi_EreBS6uuUUQkcmoTZ960TKUf0EehafPCnpM2E0ZnrLwuvkJQHrad1PWHDf8/s1600/large+(1).jpg" height="320" width="213" /></a></div>
<div>
<br /></div>
d.i.http://www.blogger.com/profile/00621056313899012434noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1455021721916297345.post-85974550294251979682014-08-17T23:34:00.006+03:002014-08-17T23:34:39.525+03:00:)<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg2mbhW724JPZ_agI80NVnMLp4CJS5_JmBmoOlbT1dcW4cpkwd9rIID-xON2xVfXzzG5AsP8mfaZMyxQT1Ab3fKIHZIJXdAEOKND_cC4mMLJkkO5UjbSxwLmjOjSM1xau4JtkV8hIrZeNE8/s1600/1510730_650125401721348_1013545469_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg2mbhW724JPZ_agI80NVnMLp4CJS5_JmBmoOlbT1dcW4cpkwd9rIID-xON2xVfXzzG5AsP8mfaZMyxQT1Ab3fKIHZIJXdAEOKND_cC4mMLJkkO5UjbSxwLmjOjSM1xau4JtkV8hIrZeNE8/s1600/1510730_650125401721348_1013545469_n.jpg" height="400" width="343" /></a></div>
<br />d.i.http://www.blogger.com/profile/00621056313899012434noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1455021721916297345.post-10507341189426327412014-08-17T23:30:00.001+03:002014-08-17T23:30:47.281+03:00Ca-ntr-un basm<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Copil fiind, visai prințese, regi, feți-frumoși, cai înaripați și câte și mai câte elemente idilice ale unei vieți sclipitoare. Priveai desenele animate iar și iar, cu sufletul la gură și zâmbetul larg pe chip. Voiai doar să trăiești ca-n poveștile materializate în filmele de animație. Ele te-au învățat că, orice s-ar întâmpla, binele învinge forța malefică ce i se opune. Tu chiar credeai că nimic rău nu poate fi definitiv...</span><br />
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Erai copil, o ființă prea blândă și prea naiva... </span><br />
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Timpul a trecut și astăzi nu îți mai permiți să fii naiv. Ai descoperit realitatea, viața, așa cum e ea. Te-ai lovit de nenumărate ori, ai adunat cicatrici care îți amintesc de drumul pe care l-ai parcurs, ai căzut, ai plâns, dar te-ai ridicat de fiecare dată și ai continuat să mergi pe calea pe care oamenii au numit-o sec ”destin”. </span><br />
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Încă mai aștepți să apară forța supremă, cea care va aduce liniștea în universul tău zbuciumat, instaurând binele. Dar ce e binele? Ce e răul?, </span><br />
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Ți-ai dorit atât de mult o viață ca-n filmele de animație, dar mai știi că timpul o altă valență în lumea poveștilor? Ai uitat de timpul etern?</span><br />
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Clipești și nu poți ști sigur dacă a trecut o secundă sau o viață.. ”Atunci” devine ”acum”, iar ”acum” a trecut deja pe lângă tine.</span><br />
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Nu mai ești copilul care alerga după baloane de săpun, dar încă aștepți finalul fericit al poveștii: ”și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, ca-ntr-un basm... </span><br />
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Dar oare personajele îndrăgite chiar au atins fericirea? Oare nu s-au plictisit? Și, de unde știu ele că sunt fericite dacă niciodată n-au fost triste?</span><br />
<br />
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">P.S. Blaga spunea ca ”<span style="background-color: #ffffee; font-size: 16px; line-height: 15.84000015258789px; text-align: justify; text-indent: 50px;">Realitatea e ruina unui basm”. Să fi avut dreptate?</span></span><br />
<br />d.i.http://www.blogger.com/profile/00621056313899012434noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1455021721916297345.post-27053984638769255422014-06-23T19:48:00.002+03:002014-06-23T19:48:58.439+03:00Timp<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiSv6cYqz2aain1CA9E7gOyvHuJcrmC2sWhCKzZBYAtnvbFrxRjBBIQMtU9-_pIA04COQX7blxktO1rorEkqpi1HWj1tAHsTNGyr-Svr_TVfBwOjPJSxUnRNM0YpOl1PhN0Yjy_cABbmLyV/s1600/Belle-Teacups1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiSv6cYqz2aain1CA9E7gOyvHuJcrmC2sWhCKzZBYAtnvbFrxRjBBIQMtU9-_pIA04COQX7blxktO1rorEkqpi1HWj1tAHsTNGyr-Svr_TVfBwOjPJSxUnRNM0YpOl1PhN0Yjy_cABbmLyV/s1600/Belle-Teacups1.jpg" height="320" width="320" /></a></div>
Mi-aș aprinde o țigara și aș savura un pahar de gânduri, trăgând din ea cu nepăsare.<br />
Dar nu fumez, și parcă paharul plin cu gânduri nu are farmec fără țigara de care ziceam, așa că îmi îndes gândurile într-o ceșcuță de ceai.<br />
Sorb, temătoare, o picătura care mă arde. Aha, teama a fost justificată acum.<br />
Ar trebui să aștept să se răcească, îmi spun, în timp ce apuc ceașca de toartă și o aduc ușor spre buze.<br />
Mda, încă frige, nu am așteptat suficient. Știam deja că răbdarea nu face parte din paleta mea de calități, așa că mi-e indiferent.<br />
N-am mai avut timp, in ultima vreme, să beau ceai, să-i aleg întâi aroma cu grijă, să-l pregătesc cu atenție și să-l savurez pe-ndelete. Și iar mă lovesc de prietenul Timp, și iar îi arunc în cârcă tot ce n-am făcut eu, ce-aș fi vrut să fac și ce m-aș fi gândit că aș putea face.<br />
Făcându-mi mustrări de conștiință, ajung la concluzia că întotdeauna găsesc un vinovat pentru absolut tot ce se întamplă sau nu se întâmplă, iar, de cele mai multe ori, nu mă consider pe mine vinovată, iar atunci când îmi recunosc vina, reușesc (cumva) să o împart între mine și altcineva.<br />
Mai iau o înghițitură din ceșcuța de pe masa rotundă din fața mea. Observ că s-a răcit. Nu cumva e prea rece?<br />
Poate am așteptat prea mult...<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiSv6cYqz2aain1CA9E7gOyvHuJcrmC2sWhCKzZBYAtnvbFrxRjBBIQMtU9-_pIA04COQX7blxktO1rorEkqpi1HWj1tAHsTNGyr-Svr_TVfBwOjPJSxUnRNM0YpOl1PhN0Yjy_cABbmLyV/s1600/Belle-Teacups1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiSv6cYqz2aain1CA9E7gOyvHuJcrmC2sWhCKzZBYAtnvbFrxRjBBIQMtU9-_pIA04COQX7blxktO1rorEkqpi1HWj1tAHsTNGyr-Svr_TVfBwOjPJSxUnRNM0YpOl1PhN0Yjy_cABbmLyV/s1600/Belle-Teacups1.jpg" height="320" width="320" /></a></div>
d.i.http://www.blogger.com/profile/00621056313899012434noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1455021721916297345.post-8178676271965599212014-03-26T17:43:00.003+02:002014-03-26T17:43:22.829+02:00#<br />
<div class="separator" style="-webkit-text-stroke-width: 0px; border: medium none; clear: both; color: black; font-family: 'Times New Roman'; font-size: medium; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; margin: 0px; orphans: auto; text-align: center; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; widows: auto; word-spacing: 0px;">
</div>
<br />
<div style="-webkit-text-stroke-width: 0px; color: black; font-family: 'Times New Roman'; font-size: medium; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; margin: 0px; orphans: auto; text-align: start; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; widows: auto; word-spacing: 0px;">
"Cearcăni, cearcăni piaptănă ochii ei..."</div>
<div style="-webkit-text-stroke-width: 0px; color: black; font-family: 'Times New Roman'; font-size: medium; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; margin: 0px; orphans: auto; text-align: start; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; widows: auto; word-spacing: 0px;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj4PtNE694QSb1c2VvRerRS8fzQ0EaPH7qhH8ar66H6izJbZIRZTDpdX7u8FjnrshkbvtI_5460khcxXOm3inycuw0rhYiC6a-tDgqbV2hXCGFsQFK2I2WS4m63O657wArAOuoUKo7P1HDz/s1600/tumblr_ltkufpApPD1r4b1ffo1_400_large.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj4PtNE694QSb1c2VvRerRS8fzQ0EaPH7qhH8ar66H6izJbZIRZTDpdX7u8FjnrshkbvtI_5460khcxXOm3inycuw0rhYiC6a-tDgqbV2hXCGFsQFK2I2WS4m63O657wArAOuoUKo7P1HDz/s320/tumblr_ltkufpApPD1r4b1ffo1_400_large.jpg" hea="true" height="320" width="213" /></a></div>
<div style="-webkit-text-stroke-width: 0px; color: black; font-family: 'Times New Roman'; font-size: medium; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; margin: 0px; orphans: auto; text-align: start; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; widows: auto; word-spacing: 0px;">
<br /></div>
d.i.http://www.blogger.com/profile/00621056313899012434noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1455021721916297345.post-24284123472008858332014-03-19T09:20:00.000+02:002014-03-19T09:20:39.977+02:00Minte-mă!Mă întorc de pe-o parte pe cealaltă în patul de spital și nu reușesc să-mi găsesc locul... Și mă plângeam ca am o viață agitată! Din înțelepciunea poporului, fraza: ”Ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să ți se întâmple!” aș putea constata că mi se aplică în momentul prezent. Am bociferat că am o viață ”neliniștită” și-acum am prea mult timp liber, nu mai merg cu metroul zilnic, nu mai am nimic de facut... și e insuportabil!<br />
Am ajuns fără voia mea aici, și-apoi am fost nevoită să mă supun deciziei de a rămâne sechestrată într-o clădire în care temperatura depășește limita superioară de temperatură care mi se pare confortabilă. Mai sunt și legată de mâini! De fapt, de mână, pentru ca branula mă împiedică să fac cele mai multe din activități. Un cvartet de vase de sânge sparte îmi amintește de înțepăturile anterioare. Nici ele nu m-ar deranja, dacă aș putea sa fiu <i>acasă</i>, în patul meu, cu pernele mele și așternuturile mele.<br />
Am ajuns aici, după multă muncă de convingere din partea celor dragi, care au afirmat sus și tare că-mi vor binele, că acest ”sacrificiu” este exclusiv spre binele meu... Condițiile nu sunt proaste, spre deosebire de marea majoritate a spitalelor, e curat, e dotat, dar nu e acasă.<br />
Apoi, doamna doctor m-a asaltat cu vorbele sale dojenitoare, spunând despre inconștiență, boală, gravitate, infecție, vârstă, consecințe și, nu în ultimul rând, despre <i>bine</i>. Iar despre bine?? A zis că toți îmi vor binele și-atunci am zâmbit. Cum adică ”toți îmi vor binele”? De unde ați putea ști ce doresc ”toți”? Cum ar putea ”toți” să dorească același lucru? De când și până când oamenii gândesc similar??<br />
Nu i-am spus nimic atunci, am tăcut și am ascultat, gândindu-mă că discursul este unul motivațional, deși minciuna nu m-a făcut decât să-mi pun întrebări despre natura umană.<br />
Acum nu-mi doresc decât să plec cât mai repede de aici, să evadez din universul oamenilor care au de cel putin două ori vârsta mea și care nu știu să urmărească la televizor altceva decât politică, politică și iar politică, evident, pe același post tv...d.i.http://www.blogger.com/profile/00621056313899012434noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1455021721916297345.post-63563795146526805822014-03-06T23:58:00.002+02:002014-03-06T23:58:52.424+02:00Un jurnalÎn camera mea de <i>acasă-</i>odaia (prea) veselă, aglomerată și decorată exclusiv în nuanțe calde-, se găsesc multe piese din puzzle-ul vieții mele de până acum, bucăți și bucățele de amintiri, vise, așteptări, zâmbete, râsete, lacrimi și dor.<br />
Cotrobăind cu emoție printre propriile lucruri păstrate cu grijă, am descoperit și un jurnal. Coperta cu fundal mov m-a făcut să zâmbesc, amintindu-mi de timpul petrecut pentru a alege jurnalul perfect, cu imaginea perfecta pe coperta, că doar aveam 11 ani, dorința de a ma exprima și destul timp pentru a căuta ”insrumentul” ideal. L-am deschis cu atenție, iar zgomotul produs de scaiul desprinzându-se mi-a smuls încă un zâmbet. Mi-am amintit apoi, simțind parfumul foilor(pentru că da, are foi parfumate!), cât de atașată am fost de acest carnețel și cum îl ascundeam, ca pe cea mai de preț comoară, pentru a nu-mi fi descoperite ”secretele”. Râd. Acum, mi se pare fermecătoare inocența mea de atunci!<br />
Răsfoisc cu grija, filă cu filă, jurnalul. Mă copleșește un sentiment de <i>dor...</i>Și totuși, fiecare etapă din viață are farmecul și, mai ales, rolul ei, iar toate lucrurile ar fi bine sa se întâmple la timpul lor. Dar ce inseamnă ”la timpul lor”? Cine decide când este momentul potrivit?!<br />
Acum simt <i>tristețe, </i>tristețe pentru că, în naivitatea mea, sufeream... Mă simțeam neînțeleasă, singură și tânjeam după o relație mai apropiată cu părinții mei. Însă nu făceam nimic ce ar fi putut să mă ajute să remediez lucrurile care-mi displăceau. Eram pasivă în fața unor elemente care depindeau, într-o foarte mare măsură, de mine. Abia peste ani, după nenumărate greșeli și gânduri nedrepte, am înțeles cât am greșit în relația cu părinții mei... Aș fi reușit să fiu un copil mai bun, așa cum meritau ei, dacă aș fi înțeles atunci că pot avea încredere în aceste două persoane deosebite. Nu le-am cauzat probleme majore, nu am fost un copil și un adolescent rău sau neascultător, dar am fost <i>rece... </i>Abia după destui ani am reușit să topesc zidul pe care-l ridicasem... Dar, pentru a mă putea consola, voi spune că ”e mai bine mai târziu, decât niciodata”.<br />
Am descoperit în jurnal că, pe lângă însemnările zilnice, scrise cu pixuri de diverse culori cu sclipici, există și niște încercări puerile de a compune poezii despre viață, fericire și timp. Zâmbesc iar!<br />
Închid carnețelul, lipesc scaiul, privesc din nou coperta și mă întorc la viața mea agitată de astăzi, unde timpul petrecut în metrou, zilnic, echivalează cu cel petrecut atunci pentru teme...d.i.http://www.blogger.com/profile/00621056313899012434noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1455021721916297345.post-63039158758221347402014-03-06T12:03:00.000+02:002014-03-06T12:03:22.450+02:00Cuvinte.De câteva zile tot aud un glas aproape stins care mă îndeamnă să mă redescopăr, să încep din nou să mă cunosc, pas cu pas. Mi-am pus atâtea întrebări căutând metoda perfectă care-mi va revela esența proprie, încât am obosit să caut. Apoi, imediat, m-am convins că <i>nu am timp... </i>Aiurea, doar mi-a fost teamă, teamă atât de ce aș putea descoperi, cât și posibilitatea unui eșec.<br />
M-am oprit din scris tot de teamă, teamă că ale mele cuvinte nu exprima, teamă că ele sunt fade... Teamă de aceași noțiune-balaur: de eșec...<br />
Am redeschis pagina întâmplător, într-o dimineață ploioasă de martie, astăzi...<br />
M-am hotărât să mă las din nou îmbrățișată de amalgamul de cuvinte ce-mi vor exprima, parțial, gândurile. Pentru că, la urma urmei, chiar îmi place s-o fac; bine, prost, cum o fi, e mijlocul meu de evadare, insula mea!<br />
Cât despre timp... Trebuie să găsesc timp pentru ceea ce-mi place!d.i.http://www.blogger.com/profile/00621056313899012434noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1455021721916297345.post-16085937539572854362013-07-31T09:39:00.001+03:002013-07-31T09:39:08.759+03:00My day... My birthday<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="344" src="//www.youtube.com/embed/JLZMMk8KZSU" width="459"></iframe>d.i.http://www.blogger.com/profile/00621056313899012434noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1455021721916297345.post-37737772285770079362013-07-10T23:13:00.002+03:002013-07-10T23:13:25.158+03:00Gânduri de seară <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9OvLsB0IrgJJXKJmTrHXU5Rmcrl4UkTAF1jIAFtcsA4qguuc9HgxMAbDrBU3b-5T7pSIw_COJYp9RzRLEymisyTsIrzHxxr6dbzg3IqmlTN1j__KiQ87XdHuSukb_VMMCHL06t4vIYS0j/s1600/tumblr_m9u7r8kF1T1rby9xbo1_500_large.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9OvLsB0IrgJJXKJmTrHXU5Rmcrl4UkTAF1jIAFtcsA4qguuc9HgxMAbDrBU3b-5T7pSIw_COJYp9RzRLEymisyTsIrzHxxr6dbzg3IqmlTN1j__KiQ87XdHuSukb_VMMCHL06t4vIYS0j/s320/tumblr_m9u7r8kF1T1rby9xbo1_500_large.jpg" width="320" /></a></div>
<div>
Câteodată îţi doreşti altceva. Pur şi simplu. <div>
Ni se întâmplă tuturor, mai devreme sau mai târziu, mai rar sau mai des. Poate că ne săturăm de ceea ce trăim, sau poate nu trăim ceea ce ne dorim... Strângem din dinţi, uneori şi din pumni, şi încercăm să ne comportăm ca şi cum totul ar fi <i>bine.</i> Ne e teamă că slăbiciunea noastră ar putea fi descoperită de cineva şi utilizata împotriva noastră, pentru a ne produce un rău. Dar suntem prea laşi ca să schimbăm ceva...</div>
<div>
Ni se întâmplă nouă, oamenilor, celor care trăim undeva între raţiune şi afectivitate.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Stau tolănită pe canapea şi aproape plâng. Nu mă-ntreba de ce, pentru că nu voi şti ce să răspund. Poate doar am o zi mai proastă... Mă simt singură. Asta pentru că am senzaţia că până şi eu sunt împotriva mea uneori. Lupt cu mine, împotriva mea... De ce, e clar că nu ştiu. Ce aş vrea să ştiu e cum să evit situaţia neplăcută în care mă aflu acum. Vreau să ştiu că mă pot baza pe mine, în primul rând, pe capacităţile, aptitudinile şi posibilităţile mele.</div>
<div>
În schimb, sunt nesigură... Ştiu ce vreau, dar încă nu am găsit calea de a ajunge acolo îmi doresc. Trebuie să descopăr drumul, nu văd altă alternativă. Dar cum aş putea înainta dacă mă simt sleită de puteri, dacă fiecare celulă din mine pare amorţită? Trebuie să găsesc o cale, trebuie! </div>
<div>
Motivaţia, asta era! Sau, mai bine spus, automotivaţia, motivaţia de tip intrinsec... </div>
<div>
O să reuşesc să-mi ating ţelurile! Oricât de greu ar fi, nu e imposibil! Şi, chiar dacă am zile ca aceasta, când mă găsesc copleşită, vor trece şi voi trăi mai multe zile cu zâmbetul pe buze decât clipe cu lacrimi în colţul ochilor! </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Iar dacă mi se va face dor, o să las dorul să treacă!</div>
</div>
d.i.http://www.blogger.com/profile/00621056313899012434noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1455021721916297345.post-36744282900720974052013-07-03T22:59:00.002+03:002013-07-03T22:59:26.215+03:00Amintirile să revină pe rând...<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhVTnuVh00lKt0cLXWLNld3jzVv75t2U7ZXlDcUwyXLatDoXe9ArYr5ijUzZ_2X5mgzZyTwwgtpGNxXYsIzDGRpuf30ZyohrFreMLVkRMCjSlC2cBNJGgsJ0VKuRp8nb2HgxMOrFSlAUGs9/s750/large.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhVTnuVh00lKt0cLXWLNld3jzVv75t2U7ZXlDcUwyXLatDoXe9ArYr5ijUzZ_2X5mgzZyTwwgtpGNxXYsIzDGRpuf30ZyohrFreMLVkRMCjSlC2cBNJGgsJ0VKuRp8nb2HgxMOrFSlAUGs9/s320/large.jpg" width="212" /></a>Am obosit... Amintirile încep să mă sufoce; apare una, iar celelalte vin dintr-o dată, neinvitate. Nenorocite făpturi amintirile! Nu-mi dau voie să trăiesc liber, fără constrângeri și dincolo de tot ce însemnă trecut... Pur și simplu mă agasează! Mă obligă să alerg necontenit de la o extremă la alta. Acum zâmbesc, peste o clipă poate plâng. Lor nu le pasă. Ele nu înțeleg...<br />
Sunt doar niște amintiri, făpturi egoiste care încearcă să-mi acapareze viața. Trebuie să rezist! Nu-mi permit să pierd în fața lor, nu le pot lăsa să-mi ghideze drumul. Deși sunt atâtea, nenumărate amintiri, o să le fac față. Știu că sunt mai puternică decât ele, iar dacă dau dovezi de slăbiciune, o să-mi treacă!<br />
<br />
Zâmbesc. Ce sunt, până la urmă, amintirile? Sau, cine sunt ele?<br />
Am ajuns la concluzia că mă lupt cu mine însămi. Nu e un război, doar o luptă... Amintirile sunt o parte din mine, o parte din persoana care am fost, o parte din cea care am devenit, sunt și voi fi.<br />
Nu mă pot detașa definitiv de ele, căci ar însemna, de fapt, să pierd o parte din mine. Dacă le-aș lăsa în urmă fără posibilitatea de a le regăsi, poate că aș fi constrânsă să repet greșelile care mi-au marcat existența. Și-atunci, pentru ce atâta efort? La ce e bună experiența, despre care cu toții vorbim?<br />
Atâtea întrebări rămân fără răspuns în lipsa amintirilor...<br />
<br />
Așa că, nu vreau să rămân fără aceste făpturi pe care le-am colecționat cu grijă în viața mea. Le rog însă să revină pe rând, cuminți, și să fie blânde cu mine!<br />
La urma urmei, așa cum ele sunt o parte din mine, și eu, la rândul meu, le aparțin! <br />
:)d.i.http://www.blogger.com/profile/00621056313899012434noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1455021721916297345.post-10452797390937207642013-06-19T19:11:00.002+03:002013-06-19T19:11:48.571+03:00Nu mai e timp!Ne pierdem. Noi, oamenii, ne pierdem... Nu știu de ce, unde, când și cum, dar ne pierdem. Ne pierdem zilnic. Ne pierdem chiar și de mai multe ori într-o singură zi. Ne pierdem...<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgOcXAXpyHOgsKNoMwiSSFyaV8yzfHApdGlEsxdeBIee22d7cgdPin4b4zoCC6iuKeAc-bxO-iNetrR-aVJVKAQaxPRjKQXTudMS-CnByJ2B_rx7CW7Cg9PHN-M5w7eiiE7D2EBppAliwC8/s1600/1zs4rnxztm9w04a1sdfw41c54uuz1wpa_large.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="186" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgOcXAXpyHOgsKNoMwiSSFyaV8yzfHApdGlEsxdeBIee22d7cgdPin4b4zoCC6iuKeAc-bxO-iNetrR-aVJVKAQaxPRjKQXTudMS-CnByJ2B_rx7CW7Cg9PHN-M5w7eiiE7D2EBppAliwC8/s320/1zs4rnxztm9w04a1sdfw41c54uuz1wpa_large.jpg" width="320" /></a></div>
Străini de noi, căutam să fugim de prezent și să ”evadăm” în viitor. Alergăm către necunoscut cu ochii închiși. Nu știm exact ce ne dorim, dar mereu vrem <em>altceva. </em>Nu ne bucurăm de aproape nimic pentru că suntem prea înverșunați să obținem acel <em>altceva.</em> Și-atunci, noi când mai trăim??<br />
<br />
A venit momentul să trăim; Acum, aici. Nu maine, nu altundeva, Nu mai e timp de zăbovit, <strong>trebuie </strong>să găsim ziua de azi și să o trăim mai intens decât niciodata! Fără regrete, resentimente sau păreri de rău; doar exuberanță și creativitate!<br />
<br />
Nu mai e timp... Hai să ne bucurăm de viață!<br />
d.i.http://www.blogger.com/profile/00621056313899012434noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1455021721916297345.post-29637507661759639622013-04-21T21:26:00.002+03:002013-04-21T21:26:32.682+03:00<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgobqQUVXfVPDRogzXvNdiukmw-y335bX_pRpTh6ji4gOTc9yWdVw-GqJ13gmwSldRMq-90kaxCqsHTI2cuANo4dfkkNLJAd34bJmcxW7ivsSCzSm5zwVGbtWfuwfJKyLfchoZ0hCnDCpv5/s1600/427827_458716474204231_894315665_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgobqQUVXfVPDRogzXvNdiukmw-y335bX_pRpTh6ji4gOTc9yWdVw-GqJ13gmwSldRMq-90kaxCqsHTI2cuANo4dfkkNLJAd34bJmcxW7ivsSCzSm5zwVGbtWfuwfJKyLfchoZ0hCnDCpv5/s400/427827_458716474204231_894315665_n.jpg" width="400" /></a></div>
<br />d.i.http://www.blogger.com/profile/00621056313899012434noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1455021721916297345.post-15697216332598832312013-04-11T11:40:00.001+03:002013-06-19T18:49:56.519+03:00Memento mori... Mă plimb prin zile străvezii. E rece, bizar și mi-e teamă. De ce mi-e teamă?! Nici eu n-am aflat încă, mai caut explicația printre iluzii care-și frâng aripile. De fapt, dacă deschid ochii, realizez că nu iluziile își frâng aripile, ci eu le rup aripile, cu degetele mele reci.
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj9efzDebSc-fn1fRj0vjuebrlc9stZi0u9n36sMkOOqtgTlfTowuYldFgTzm5WR9XCUSS34xF0boqB7oM-1igwWU3UX7ghiLuy7eEdTY4ni-L7bgBpS9QzhhAlNOv20Fe_vYK03J7aYsvf/s1600/tumblr_m9sc7v4AQR1qfdwsio1_500_large.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="214" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj9efzDebSc-fn1fRj0vjuebrlc9stZi0u9n36sMkOOqtgTlfTowuYldFgTzm5WR9XCUSS34xF0boqB7oM-1igwWU3UX7ghiLuy7eEdTY4ni-L7bgBpS9QzhhAlNOv20Fe_vYK03J7aYsvf/s320/tumblr_m9sc7v4AQR1qfdwsio1_500_large.jpg" width="320" /></a> Văd cuvinte-săgeți care vor să mă rănească... Încerc să mă feresc. Simt picături de ploaie, cu parfum de dezamagire, simt cum îmi brăzdează chipul. Aud șoapte care-mi amintesc în permanență de ceea ce-a fost și, din păcate, nu de momentele frumoase. Încerc să le ignor (cumva), sperând în continuare că voi descoperi dovezile pertinente care să mă ajute să mă cuibăresc în clipele fericite pe care le trăiesc...
<br />
De ce nu reușesc să îmi abandonez inima și mintea în momentul numit ”acum”, în locul în care mă găsesc?
Zâmbesc un minut, ca apoi să-mi amintesc pentru alte 59 de minute că este posibil să trăiesc într-un vis. Vreau să-mi ancorez sentimentele în realitate! <br />
De ce am nevoie de probe, de vorbe, ca să cred că am ajuns în acest punct pentru că pur și simplu ne dorim amândoi, pentru că vrei și tu, la fel de mult ca mine, să fim aici, impreună?<br />
De ce nu reușesc să cred cu adevărat în tine? <br />
De ce mă îndoiesc de motivele pentru care mă strângi în brațe în fiecare noapte și mă săruți în fiecare dimineață?
<br />
De ce îmi ucid singură clipele de fericire cu tine, gândindu-mă poate prea mult?
<br />
De ce mă consum gândindu-mă că poate ai greșit <b>ȘI</b> tu, când eu sunt cea care a trait 2 vieți paralele? <br />
De ce?? <br />
Mi-e teamă... Tremură lacrimile odată cu mine și nu reușesc să le alung. Dacă se apropie sfârșitul? Dacă se apropie, eu ce ar trebui să fac? Cum ar trebui să reacționez? Cum să trăiesc? Cum să zâmbesc...singură?<br />
Mi-e teamă, sunt a naibii de speriată! Mi-e teamă de singurătate! Mi-e teamă că voi fi constrânsă, într-o zi, să adorm singură și că nu va mai fi nimeni să mă sărute în zorii zilei! Mi-e teamă...<br />
Și-acum, ce am de făcut?? Nu vreau să las teama să-mi umbrească fericirea...<br />
Strânge-mă-n brațe și spune-mi că va fi bine! Spune-mi că mă înșel, că nu se apropie sfârșitul...d.i.http://www.blogger.com/profile/00621056313899012434noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-1455021721916297345.post-75322456008052746922013-04-10T08:41:00.001+03:002013-04-10T08:45:11.704+03:00In my secret life, in my secret life...http://youtu.be/NW7oNpzBSGcd.i.http://www.blogger.com/profile/00621056313899012434noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1455021721916297345.post-78236248795624371692013-03-08T21:11:00.000+02:002013-06-28T16:48:54.774+03:00UmbraSunt doar o umbră... O umbră a celei care am fost, o umbră a persoanei care aș putea fi, o umbră năucă, pierdută prin viață. Locuiesc în întuneric, la capătul unui drum nesigur, pe care nimeni nu trece.<br />
Pseudotrăiesc, căci sunt departe de viață...<br />
Mă învârt speriată prin lumea asta tristă, în speranța că voi descoperi ceva care să-mi transforme pseudoviața în ceva concret.<br />
Câteodată plâng, în zilele în care, sătulă de zâmbete forțate, vreau să simt și să reacționez autentic. <br />
Sunt atâtea aspecte care-ar putea deveni imediat lucruri extraordinare, minuni pentru mine. Dar nu pot schimba nimic de una singură. Am obosit să lupt cu morile de vânt, nu mai vreau!<br />
Aud frânturi de zgomote și vreau să reușesc să le încadrez în context... Sirena unei mașini, frunze foșnind, lătrat și mii de gânduri, care mai de care mai sumbre... Unde sunt? Ce caut? Și... cum am ajuns aici?<br />
Mă găsesc într-un parc cu alei pietruite și bănci murdare. Îmi adun, cu grijă, bucățile de suflet de pe jos și le strâng apoi în palma... Mă zgârie și încep să sângerez. <br />
Nu știam că umbrele pot simți durere...d.i.http://www.blogger.com/profile/00621056313899012434noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1455021721916297345.post-18491477240784591232013-03-04T22:21:00.000+02:002013-03-04T22:21:02.348+02:00Mai bine... lasă-mă să trăiesc! Lasă-mă să visez! Lasă-mă să zbor și să iubesc!<br />
:(d.i.http://www.blogger.com/profile/00621056313899012434noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1455021721916297345.post-27417089979213893112013-02-06T19:32:00.001+02:002013-02-06T19:32:23.417+02:00:)<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhgfQLNYE1pr2wzJ6TiLX-wPc5AbiAvjoTij2w6dLKpnGQyt7pEQ9b59pJi8AYUlKkHkpf_Q4CLcmANqhrYmiuekE2rR8iye9vEpPIUukZXZGcDzbQStc15Az4lj3kFDEQR5x5WWRygMDRc/s1600/tumblr_m9kufteOR51qhqxnpo1_250_large.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhgfQLNYE1pr2wzJ6TiLX-wPc5AbiAvjoTij2w6dLKpnGQyt7pEQ9b59pJi8AYUlKkHkpf_Q4CLcmANqhrYmiuekE2rR8iye9vEpPIUukZXZGcDzbQStc15Az4lj3kFDEQR5x5WWRygMDRc/s320/tumblr_m9kufteOR51qhqxnpo1_250_large.jpg" width="227" /></a><em>Mi-e dor de mare...</em> <br />
E februarie și e cam trist în capitală. Oamenii sunt posaci și veșnic încruntați aici. Știi de ce? Aici nu este marea, cu nesfârșita sa splendoare albastră, stăpână a sufletelor rătăcite și a iluziilor spulberate.<br />
Eu am plecat din pitorescul meu oraș natal, căutându-mi drumul.<br />
Nu mi-e ușor printre străini, dar <strong><em>te am pe tine</em></strong> zi de zi. Ne începem fiecare zi împreună, sărutându-ne prelung și ne regăsim seară de seară, îmbrățișați. <br />
Ce m-aș fi făcut fără tine, în această junglă în care trăim? Cum m-aș fi descurcat?<br />
Tu ești lângă mine, protector și blând, ajutor de nădejde. :)<br />
<em>Tu, numai tu, îmi astâmperi cumva dorul de mare...</em>d.i.http://www.blogger.com/profile/00621056313899012434noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1455021721916297345.post-9805464807762717552013-02-05T23:06:00.001+02:002013-02-05T23:06:15.698+02:00Hai!<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiaz2BAsVCIgIubiey-XIjWY_2FGsYcRx2xlgaPnsSdHMbLqm2c-YC4SYyKv4KSIpfoJFS_igL0e_XNyxIe0kK0zXZOZ5uxL1ckermCINDjaB_AEl0s5eK74p04qzmh8JTXpFLhtqZDD9ku/s1600/tumblr_md5zzfTdkF1rkx9z0o1_500_large.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiaz2BAsVCIgIubiey-XIjWY_2FGsYcRx2xlgaPnsSdHMbLqm2c-YC4SYyKv4KSIpfoJFS_igL0e_XNyxIe0kK0zXZOZ5uxL1ckermCINDjaB_AEl0s5eK74p04qzmh8JTXpFLhtqZDD9ku/s320/tumblr_md5zzfTdkF1rkx9z0o1_500_large.jpg" width="214" /></a>Taci! Nu mă-ntreba nimic, nu-mi cere nimic, nu acum... Nici eu nu știu ce se întîmplă cu mine, așa că mai bine nu căuta să înțelegi. Taci!!<br />
Ia-mă în brațe și nu spune nimic! Doar strânge-mă, strânge-mă ca și cum m-ai vedea pentru ultima dată! Nu te speria, nu e ultima oară. Dar strânge-mă cu toată puterea, să simt că nu sunt singură...<br />
Eu o să zâmbesc mai dezinvolt ca niciodată. O să zâmbești și tu, știu. <br />
Hai să ne bucurăm de viața asta, care și-așa nu este ușoară! Hai s-o facem noi mai frumoasă! Poate că nu putem s-o schimbăm definitiv și irevocabil, dar cu siguranță o putem îndulci.<br />
Poate că nimic nu e perfect, dar de ce avem nevoie de perfecțiune?!<br />
De când mă știu am alergat năucă după această ”perfecțiune” și m-am lovit de mii de ori încercând s-o ating. Astăzi cred că perfecțiunea e doar o iluzie, o fata Morgana atăt de dorită, dar intangibilă...<br />
Hai să încetăm să mai alergăm după iluzii! <br />
Hai să trăim! <br />
Hai să uităm ca există ”eșec” sau ”dezamăgire”!<br />
Hai să fim noi!<br />
Hai să ne transformăm umila existență într-un tărâm al fanteziilor împlinite!<br />
Hai să fim creativi!<br />
Hai să ne simțim bine, împreună!<br />
Hai să uităm de prejudecăți!<br />
Hai să lăsăm grijile deoparte, pentru moment!<br />
Hai să fim curajoși!<br />
:)<span id="goog_1529970650"></span><span id="goog_1529970651"></span>d.i.http://www.blogger.com/profile/00621056313899012434noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1455021721916297345.post-66933856354923690002013-02-02T18:24:00.001+02:002013-02-02T18:24:18.476+02:00Lara Fabian- Love By Grace :)<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="270" src="http://www.youtube.com/embed/4HR3YYUhq1A" width="480"></iframe>d.i.http://www.blogger.com/profile/00621056313899012434noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1455021721916297345.post-71468807511323166882013-01-30T20:45:00.001+02:002013-01-30T20:45:33.828+02:00Birdy - Shelter [Official Music Video]<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="270" src="http://www.youtube.com/embed/QXwPUYU8rTI" width="480"></iframe><br />
d.i.http://www.blogger.com/profile/00621056313899012434noreply@blogger.com0