Cascada gandurilor mele .

:)

2012-01-13T21:12:00.000+02:00

Tin in mana o poza alb-negru, animata de chipul un copil, sau, mai bine zis, chipul copilului de altadata... Lumina prea puternica il obliga sa isi mijeasca ochii senini, strambandu'se parca spre aparatul de fotografiat. In ciuda razelor de soare orbitoare, baiatul zambeste. Zambeste inocent. Copilul timid isi tine degetele mainii drepte in mana stanga. Privindu'l cu blandete, zambesc si eu...
De pe balcon, se vad cu usurinta macaralele din port. Imi promit ca voi ajunge sa privesc peisajul de pe acelasi balcon. Imi promit ca o voi face in viitorul apropiat.
Zambesc iar, zambesc nostalgic... Cine se gandeste ca intr'o seara rece de vineri eu admir poza unui baietel care a devenit de mult adult?!

Despre iubire

2012-01-03T10:50:00.000+02:00

"Ii iau mana. Privim amandoi raul.
-Lipsa unui raspuns este tot un raspuns, spune ea.
O imbratisez si ii pun capul pe umarul meu.
-Te iubesc. Te iubesc pentru ca toate iubirile din lume sunt ca niste rauri diferite care curg spre acelasi lac, si acolo se intalnesc si se transforma intr'o iubire unica ce devine ploaie si binecuvanteaza pamantul.
Eu te iubesc ca un rau, care face sa creasca iarba si florile pe unde trece el. Te iubesc ca un rau, care da de baut celui insetat si'i transporta pe oameni unde vor sa ajunga.
Te iubesc ca un rau care intelege ca trebuie sa curga altfel intr'o cascada si sa invete sa se odihneasca intr'o depresiune a terenului. Te iubesc pentru ca toti ne nastem in acelasi loc, la acelasi izvor, care continua sa ne hraneasca mereu cu aceeasi apa. Astfel, cand ne simtim slabi, tot ce trebuie sa facem este sa asteptam putin. Revine primavara, zapezile iernii se topesc si ne umplu iar cu o noua energie.
Te iubesc ca un rau care incepe singuratic si firav pe un munte, creste treptat si se uneste cu alte rauri pana ce, de la un anumit punct, poate ocoli orice obstacol ca sa ajunga acolo unde vrea.
Primesc iubirea ta si ti'o incredintez pe a mea. Nu iubirea unui barbat pentru o femeie, nu iubirea unui tata pentru o fiica, nu iubirea lui Dumnezeu pentru fapturile sale. Ci o iubire fara nume, fara explicatie, ca un rau care nu reuseste sa'si explice parcursul, doar merge inainte. O iubire care nu cere si nu da nimic in schimb, ci doar se manifesta. Niciodata nu voi fi al tau, niciodata nu vei fi a mea, dar chiar si asa pot sa spun: eu te iubesc, te iubesc, te iubesc."
(Paulo Coelho- Aleph)

30.12.2011

2012-01-03T10:28:00.001+02:00

Stau in holul hotelului asezata pe un fotoliu imbracat in piele inchisa la culoare si ascult cum picaturile marunte de ploaie plesnesc tot ce le sta in cale. Termin ultima gura de cafea irlandeza, las paiul in pahar si, pe jumatate amortita de gustul ei amarui, ma indrept spre una dintre iesiri.
Ma apropii cu pasi siguri si usa se deschide, aratandu'mi parca o cale spre rememorare. Simt stropii reci cum incep sa ma biciuie si zambesc in coltul drept al buzelor.
Felinarele se oglindesc in baltile proaspat formate, in timp ce lumina difuza nu face altceva decat sa indemne la visare. Cu toti calatorim... Indiferent de locul in care ne aflam, sau de conjuncturi, calatorim prin timp in cautarea absolutului. Spiritul se desprinde usor de trupul pacatos si decoleaza, pregatindu'se de zbor spre meleaguri nebanuite. Calatoreste independent, singur, dar nu intotdeauna si sigur pe el. Cauta si gaseste, cere si primeste, vrea si daruieste in drumul sau. Iar trupurile noastre raman undeva, cumva in urma. Stau intr'un loc, asteptand reintoarcerea spiritului, care, de altfel, este esenta oamenilor. Asteapta, iar timpul capata o alta dimensiune in universul teluric. Timpul devine dusman aprig...

Mi'e dor...

2011-12-19T21:10:00.000+02:00

Hmmm... Nici macar nu iti imaginezi tu de ce imi este dor in aceasta seara rece si prea uda de decembrie. Nici nu te gandesti ca as putea sa'mi doresc acest lucru banal, chiar in luna cadourilor. Nici prin gand nu'ti trece ca as face aproape orice pentru acest ceva...

Asa ca shh! Taci! Asculta doar! Din multitudinea de lucruri si evenimente la care am razvnit de'a lungul vietii mele, acesta e cel mai simplu cu putinta. Dincolo de saraturile furate, sau de imbratisarile spontane, e chiar mai simplu de atat. De ce? Pentru ca depinde de mine. Chiar exclusiv de mine, as putea spune. Zambesc prosteste. As putea acum sa'mi alung dorul si sa'mi indeplinesc dorinta.

Insa mai astept. A trecut abia un minut peste ora 21 si noaptea e lunga... Asa ca nu ma grabesc nicaieri. Am tot timpul din lume sa astept. Asteptarea e elementul care ofera suspansul povestii mele. Daca mi'as indeplini acum banala dorinta, ea nu ar mai parea interesanta.

Inca doua minute au mai trecut... Acum sunt trei minute epste ora 21, trei spre patru. Acum chiar patru.

Imi lipesc pleoapele ostenite pentru o clipa si zambesc iar. Nu mai zambesc prosteste, ci ingrijorata.

Prea multe intampalri se petrec nu departe de mine, iar eu ma simt coplesita de neputinta de a ajuta. As vrea sa fiu de folos, sa fiu un adevarat sprijin, sa fiu utila celor la care tin. Realizez insa ca, oricat as incerca, mai mult de un zambet, o imbratisare si o vorba buna nu am cum sa ofer...

Pe jumatate zambind, iar cu cealalta jumatate trista, ma intorc la dorinta mea arzatoare.

Mi'e dor... Mi'e dor sa ma cufund pentru o noapte intreaga cu ochii, mintea si inima, intr'o carte...

Drumul

2011-12-18T11:51:00.000+02:00

"Există anumite suferinţe care pot fi uitate atunci când putem pluti deasupra durerilor noastre."
(Paulo Coelho- Unsprezece minute)

Dincolo de tot ce'i rau sau dureros in viata mea, zambesc. Zambesc din ce in ce mai des, senin si sincer, facand in ciuda problemelor ce tot apar. Intorc spatele suferintei si ma indrept cu pasi siguri spre un viitor incert. Nu astept nimic, nu cer nimic, nu vreau nimic de la nimeni, imi doresc doar sa descopar un drum incrustat cu impliniri si bucurii. Un drum serpuit, de'a lungul prapastiei. Nici prea aproape, nici prea departe de dezamagire. Drumul meu. Cu suisuri si coborasuri, intre agonie si extaz, intre divin si demonic, intre vis si realitate. Drumul pe care eu l'am ales si care, pana la urma, ma va conduce spre destinatia finala: moartea. Pana atunci insa, e calea care imi aduce zambetul pe buze.

Ard amintirile dureroase si le arunc cenusa in mare. De ce le'as mai si fi pastrat? Cu ce folos? Viata mea reincepe in fiecare zi, mai intensa, mai interesanta, mai palpitanta. Cum am putut sa las amintirile sa ma impiedice sa traiesc pana acum?

Rad cu pofta si ascult o melodie vesela. Fredonez si parca, parca as dansa. Viata e prea scurta ca eu sa ma inglodez in noroiul trecutului! Iau cu minte o bocceluta cu clipe de neuitat. De restul nici nu'mi mai pasa!

Da'de ce?

2011-12-15T23:02:00.000+02:00

"Da’ de ce?… Sa te zdrobesti de stanci

Da’ de ce?… Sa'ti smulgi parul si hainele si sa plangi

Da’ de ce?…De ce? Sa te chinui asa… De ce? De ce ? De ce? ca n'ai motive pentru asa ceva"

(Don Quijote, Suverana stapana- Ada Milea)

Curaj si vina

2011-12-13T21:57:00.000+02:00

De prea multe ori n'am avut curaj sa spun un "NU" hotarat oamenilor din jurul meu. Mi'a fost oarecum jena sa spun "nu pot", "nu vreau", sau "nu ma intereseaza". I'am ascultat de fiecare data, le'am fost alaturi si am incercat sa ii ajut cu toate puterile mele. Pentru ce?

Ma gasesc astazi dezamagita, trista, obosita si nervoasa totodata. Culmea, sunt nervoasa si suparata pe mine. Pentru ca am refuzat sa spun "NU" si am fost luata de proasta. Asa fac oamenii atunci cand tu esti dispus sa ii ajuti, cand lucrezi si pentru ei, cand lucrezi de unul singur, iar meritele se divid.

Iubesc prea mult oamenii si ii respect. Dar respectul pentru mine unde e? Cred ca l'au pierdut undeva, in goana lor dupa faima si puterea nemeritate.

Iubesc prea mult oamenii si m'au dezmaagit de prea multe ori... M'au facut sa'mi dau seama de nemernicia lor, dar si de greselile mele. Pentru ca principala vinovata am fost, sunt si voi ramane eu...

Parfum de iarna

2011-12-11T19:19:00.000+02:00

Am intrat in micul magazin imbiata de mireasma ce se raspandea... Mirosea a Craciun, a brad, a scortisoara, a vanilie, a ciocolata, a iarna... Paseam cu zambetul pe buze printre obiectele animate de imaginea lui Mos Craciun, infrumusetate cu peisaje de iarna, sau inveselite de culori vii or de luminite. Sute de mici obiecte care imi amintesc de copilarie, de iernile pline cu zapada si jocuri, de serile geroase, de sania copilariei mele, de cazematele din omat, de gheata pe care alunecam deseori, de colindele care rasunau pretutindeni, de satul imbodobit de sarbatoare, de mirosul cozonacilor pe care mamele si bunicele le pregateau cu indemanare, de obrajii rosii pe care ii aveam cu totii, de vacantele prea scurte, de bradul care intotdeauna era prea inalt pentru camerele noastre, de bucuria inocenta si fireasca pe care o simteam, de batranii care ne povesteau istorioare despre Craciun, de prietenia dezinteresata dintre noi, copiii de atunci, de prietenii care astazi imi sunt doar simple cunoastinte...

Pentru scurt timp, am simtit ca retraiesc acele vremuri presarate cu stele albe de nea... Si chiar imi era dor! Mi'e dor de tot ce'a fost si nu mai e... Mi'e dor, dar nu ma mai doare. Sufletul meu s'a invatat cu putin... :)

Zboruri... pur si simplu superb

2011-12-09T19:18:00.000+02:00

Viata...

2011-12-08T18:06:00.000+02:00

Cautand raspunsuri, am gasit alte intrebari... Siraguri flexibile de cuvinte impletite cu fir de argint si trecute migalos prin acul vietii. Siraguri ce formeaza spirale rasucite in jurul axei realitatii si perpendiculare pe planul visului. Siraguri care imbina nestematele cu bolovanii. Siraguri de care ne impiedicam in drumul nostru si alte siraguri de care ne agatam pentru a inainta prin valtoarea vietii...

Intrebari, cuvinte, silabe, litere nuantate de tonul vocii. Sunete in jurul carora ne invartim necontenit. Noi ne miscam in jurul lor, iar ele graviteaza in jurul nostru...

De ce? Pentru ce?

Cele mai banale intrebari gasesc deseori raspunsuri intortocheate, in timp ce primim raspunsuri simpliste la intrebari complicate. Pentru ca viata este imprevizibila, niciodata liniara, ci serpuita. Pentru ca viata poate fi asemanta cu o cursa cu obstacole, o cursa care incepe de undeva, dar nu se stie niciodata unde, cand si cum ii va fi sfarsitul.

Deschide larg ochii si mergi mai departe! Treci de fiecare obstacol pe care'l intalnesti si zambeste, zambeste tot mai des! Zambeste pentru tine! Nu sovai, nu varsa lacrimi fara motiv, mergi cu fruntea sus inainte! Drumul, tu il alegi... Asa ca pune in balanta optiunile care'ti ies in cale si incearca sa iei decizia potrivita pentru tine, evitand totusi sa'i ranesti pe cei din jurul tau prin legerea facuta! Pastreaza ca amintire, din tot ce'ai trait, clipele cele mai curate, ca pe un exemplu pozitiv, iar din momentele mai putin frumoase prin care ai trecut, aduna invataturi pentru mai tarziu. Pentru ca ideal ar fi sa inveti cate ceva din fiecare experienta trecuta, iar cunostintele dobandite sa'ti ajute in luarea deciziilor ulterioare.

Invata, zambeste, iubeste si lupta, caci astfel traiesti!

Tacerea ingheata

2011-12-07T21:04:00.000+02:00

Tacerea ingheata...

Ingheata cuvintele inca nerostite, ingheata sentimentele tainuite, ingheata fericirea din priviri...

Tacerea ingheata...

Ingheata dorintele patimase candva, ingheata visele de catifea, ingheata clipele parfumate...

Tacerea ingheata...

Ingheata aripile in zbor, ingheata razele zgribulite, ingheata speranta din priviri...

Tacerea ingheata...

Ingheata timpul cand ti'e mai drag, ingheata soaptele fierbinti, ingheata fagaduintele irosite...
Tacerea ingheata...
Ingheata gandurile marete, ingheata planurile in doi, ingheata seninatatea din priviri...
Tacerea ingheata...
Ingheata imbratisarile tarzii, ingheata zambetele din zori de zi, ingheata tot ce'i viu si bun...

Tacerea ingheata...

Ea matura apoi, incet, iubirea pe care o arunca intr'un colt indepartat si rece... prea rece.
Tacerea ingheata totul si te lasa singur, singur si pierdut...

:)

2011-12-07T15:42:00.000+02:00

"Nu exista nimic ce nu poti face. Daca vei face tot ceea ce trebuie, in ordinea corecta, mai devreme sau mai tarziu vei putea sa obtii tot ceea ce iti doresti. Incepe intotdeauna prin a'ti trai visele in interior, cat mai complet si mai amanuntit cu putinta. In acest fel, acestea se vor manifesta in viata ta exterioara. Daca vei ajunge la o armonie interioara desavarsita, tu vei atrage toate lucrurile de care vei avea nevoie pentru ca visul tau sa se transforme in realitate.

Asa functioneaza legea. orice creatie din viata ta incepe in interiorul tau."

("The Secret"- Rhonda Byrne)

Despre oameni si control

2011-12-05T18:55:00.002+02:00

"Sunt aproape convins acum că omul are, de fapt, trei vieţi relativ distincte. Una, publică. Alta, particulară. Şi alta pe care – în lipsa unei formule mai bune – aş numi-o "secretă". Prin "viaţă secretă" înţelegând nu ceea ce ascundem de ceilalţi, din pudoare sau din interes, ci acea parte din noi asupra căreia nu avem niciun control – cum ar fi obsesiile, fantasmele, visele, subconştientul – şi unde nu ne putem minţi." scria Octavian Paler, sintetizand parca gandurile mele de acum.

Iar noi, oamenii, ne ocupam excesiv de viata publica. Ne transformam in personaje care se ghideaza dupa aparente si se slefuiesc dupa gustutile celorlalti din teama de a fi respinsi, exclusi, izolati.

Apoi, obositi dupa o piesa de teatru in care am fost cel putin figuranti, imbratisam lumea particulara, aranjata dupa bunul nostru plac. Unii dintre noi, imbratisam cate o carte pe care o lecturam cu sufletul la gura, altii scriu, sau pur si simplu lenevesc. Aici suntem noi, cu zambetul pe buze sau tristi, cu privirea senina sau intunecata, cu dorintele constiente, realizabile si ireaizabile. Suntem noi, dezbracati de falsele aparente, noi, oamenii alterati de viata particulara.

Viata "secreta" ne domina din umbra... Ne dorim uneori sa preluam controlul asupra ei, sa o organizam, sau poate chiar sa ii slabim puterea pe care o are asupra noastra. Nu reusim. Cu cat ne dorim mai mult sa preluam controlul, ne indepartam mai mult de aceasta tinta. Devenim marionetele propriului nostru subconstient.

Nu pot nega ca majoritatea dintre noi incercam sa detinem controlul absolut: controlul asupra vietii noastre si asupra vietii celor din jur. Cand vine vorba de noi, de viata noastra, de drumul nostru, de alegirile naostre, e normal. Insa e gresit sa incerci sa detii controlul asupra vietii unei alte persoane.

Cine esti tu ca sa ai dreptul de a lua deciziile in locul altcuiva? Nu vei suporta tu consecintele alegerilor facute, asa ca ideal ar fi sa te limitezi la a'ti exprima parerea intr'un mod pe cat posibil de placut pentru celalalt.

Cine esti tu ca sa'i impui unei alte persoane ce sa faca, sau cum sa faca ceva, ori cand sa faca acel ceva? Cine te crezi?

Stiu, controlul iti da senzatia puterii, sau poate chiar a suprematiei tale in fata celorlalti, dar oare esti tu capabil sa jonglezi cu el?! Te'ai gandit cate greseli poti face si cate rasturnari nefavorabile de situatie poti produce din cauza incapatanarii tale de a poseda controlul absolut?

Nick Cave & Kylie Minogue | Where the Wild Roses Grow (Official Video)

2011-12-05T10:58:00.000+02:00

2011-12-05T10:57:00.000+02:00

Sunt momente in viata cand ai vrea sa'ti toci inima marunt, sa o transformi in pulbere doar de dragul persoanelor iubite... Ai vrea sa te pastreze intact in amintirile lor. Dar amintirile frumoase sunt, pana la urma, niste dureri tarzii. O stim cu totii, dar o simtim mai ales noi, cei care astazi spunem un emotionant "adio" incercand sa ascundem unul de celalalt roua din ochi provocata de inevitabilul sfarsit pe care'l are orice inceput...

Jumatati

2011-11-29T08:37:00.000+02:00

Sunt jumatate inger, jumatate demon; jumatate curata, cealalta jumatate acoperita de scrum; jumatate fericita, jumatate trista; jumatate implinita, cealalta nu; jumatate iubita, jumatate urata; jumatate blanda, jumatate salbatica; jumatate cum vezi, jumatate altfel...

Sunt jumatate copil, jumatate adult; jumatate buna, jumatate rea; jumatate altruista, jumatate egoista; jumatate morala, jumatate imorala; jumatate fara inhibitii, cealalta jumatate inhibata, jumatate pierduta si cealalta jumatate regasita....

Sunt jumatate din cea care am fost si jumatate din cea ce voi fi. Cu jumatate mai putin si jumatate mai mult decat as putea sa fiu. Jumatate din ce as vrea si jumatate cum n'as vrea sa fiu... Doua jumatati diametral opuse care, la urma urmei, nu formeaza decat un intreg caracterizat prin constraste. Eu: jumatate din ceea ce astepti si jumatate din ce n'ai crede ca vei descoperi... :)

Hai sa zambim

2011-11-25T20:06:00.000+02:00

Aproape toata ziua am glumit si am zambit. Cu un zambet larg pe fata, m'am hotarat sa infrunt tot ce'i mai rau si greu in viata asta. Nu o sa las nimic sa ma doboare si, oricat de mult m'ar durea, voi trece peste orice obstacol pentru a'mi indeplini visele! Cand o sa ma gasesc ingenunchiata in noroi, o sa ma ridic si voi merge mai departe cu fruntea sus. Cand o sa capat rani sangerande, mi le voi pansa singura si voi strange din dinti ca sa pot suporta durerea. Cand o sa intalnesc ziduri in drumul meu, le voi escalada cu atentia unui alpinist. Si de'ar fi sa cad, voi incerca iar si iar pana voi trece la nivelul urmator. Cand cineva ma va opri din drum, il voi convinge sa'mi fie tovaras de drum, sau sa ramana in urma mea. Cand voi fi bolnava trupeste sau sufleteste, imi voi canaliza toata energie pentru vindecare. Iar daca voi descoperi ca port cu mine o boala incurabila, voi face din ea o prietena blanda. Cand o sa ma simt singura, voi strange in brate o carte...

Viata e prea scurta ca eu sa'mi permit sa pierd vremea suferind.
De ce sa sufar? Pentru ce? Si mai ales, pentru cine?

:(

2011-11-25T00:05:00.000+02:00

A durat trei ani si inca ceva pana sa simt cum e sa fiu mintita cu sange rece de persoana pe care o iubesc...Pentru ca da, in ciuda a tot ce am scris aici, iubesc, il iubesc pe el, pe B....
Scriu cu lacrimi in ochi si ma gandesc neincetat la noi. El nu are timp de mine, nici chef, nici nimic. Il plictisesc, il enervez, il stresez si atat.
Cand mi se spunea ca sunt paranoica, inghiteam in sec si incercam sa ma conving pe mine insami ca ei au dreptate, ca el nu isi bate joc de mine si ca nici nu o va face.
Prieteni, parinti, colegi, toti m'au incurajat sa am incredere. Incredere si iar incredere...
Dar cand am inceput s'o capat cu adevarat, a durat doar o clipa ca ea sa se darame. De ce?
Pentru ca minciuna si'a dovedit inca o data puterea distructiva. Inca nu pot sa cred, nu vreau sa cred ce se intampla, desi sunt constienta ca totul e adevarat.
Nu mai e imaginatia mea bolnava cauza lacrimilor, ci dovezile clare pe care, tot din prostia mea, le'am gasit. Caut raspunsuri la intrebari ce ma macina de vreo luna, de cand a aparut o ea in viata lui.
Nu stiu cine e ea, nu o cunosc, nu am dreptul sa comentez despre ea, dar cert e ca el imi ascunde ca vprbeste si se vede cu acea femeie. De ce?
De ce nu are curaj sa imi marturiseasca daca o vrea pe ea? De ce se comporta frumos cu mine, planifica revelionul pentru noi doi, daca el se gandeste la alta?
De ce se joaca cu sentimentele mele? Iar daca ea ii este doar o prietena, de ce nu recunoaste ca tin legatura zilnic?
De ce toate imbarligaturile astea?
Stiu ca si eu am gresit, stiu ca roata se intoarce, dar mi'e greu, mi'e tare greu acum, cand eu sunt dispusa sa fac absolut orice pentru relatia noastra, sa accept ca ea se duce de rapa din cauza minciunilor...
Si totusi, daca el ar fi mai fericit alaturi de ea, as fi dispusa sa renunt definitiv la visele pe care le am si sa cobor cu picioarele pe pamant singura, de dragul lui...
Vreau doar sa stiu ce se va intampla cu viata mea in perioada urmatoare si daca mai exista ceva mai mult decat povestea noastra...

Tigara

2011-11-22T20:05:00.002+02:00

Cu privirea senina, ti'am cerut o tigara. Era duminica, era frig si nu ai putut sa ma refuzi...

Mi'am asezat tigara intre buzele usor intredeschise si am aprins'o cu o siguranta surprizatoare. Am tras primul fum si am zambit, uitandu'ma la tine. Stii ca nu fumez, stii ca nu imi place sa ma simt mirosind a fum de tigara, dar in ziua aceea am simtit nevoia sa o fac. O data, intr'o zi de noiembrie, o tigara stinghera care va ramane doar o amintire. O tigara in memoria a "nu stiu ce", un gest simplu, dar plin de semnificatii.

Prietena mea e si ea la masa. Uimita si contrariata, ma invata cum sa scrumez. Evident, eu refuz orice indicatie; vreau sa fie tigara mea, tigara mea savurata in tihna dupa propriile reguli.

Amandoi imi spuneti ca o sa ametesc daca nu ma opresc. Va zambesc sfidator si continui. Nu ametesc, nu mi se face rau, nu nimic. Insa termin tigara si nu reusesc s'o sting. Fara sa ma intrebi, o stingi tu in locul meu.

Iti multumesc printr'o privire si beau o gura de ceai apoi. Gustul acrisor imi inunda papilele gustative...

Stii... viata e ca o tigara care arde incet, lasand in urma ei scrumul amintirilor. :)

Un gand

2011-11-21T18:57:00.000+02:00

"Esti frumoasa iarna!" mi'a spus el intr'o seara rece de noiembrie,
iar eu am zambit si i'am raspuns: "De unde stii? Inca nu e iarna.."
el a soptit atunci:"iti sta bine infrigurata."

Uitandu'ma in calendar, am observat ca toamna aceasta timpul trece mai repede ca niciodata... Cu pasi sprinteni si zgomotosi ne apropiem inspaimantator de mult de iarna. O sa vina gerul, o sa ne oglindim in gheata baltilor de azi, o sa ne vedem obrajii rosii de frig. O sa se'astearna zapada apoi, iar bucuria copiilor se va auzi pretutindeni, o sa fie noptile mai lungi si zilele mai intunecate, soarele fara puteri si norii gri. O sa ne trezim dimineata cu flori de gheata la geam si o sa ne cautam manusile disperati inainte sa iesim din casa. O sa miroasa a curat si mai apoi a sarbatoare... O sa bem ciocolata calda si vin fiert cu scortisoara si o sa ne incalzim sub paturi molcute. O sa fim prinsi in goana dupa cadouri si, pentru cateva zile, o sa uitam de noi. O sa zambim si vom face si alti oameni fericiti. O sa ascultam colinde si vom impodobi bradul in familie. O sa ne gandim la cei ce nu mai sunt printre noi si vom aprecia mai mult persoanele dragi. Iar eu, eu o sa fiu mai frumoasa in ochii tai. O sa zambesc mai mult decat ceilalti, gandindu'ma la tine.
Chiar daca nu ne vom vedea, stiu ca macar o clipa din toata iarna te vei gandi la mine...

"Do you still love me? I won't tell her if you do."

.

2011-11-19T07:54:00.000+02:00

Dupa o noapte crunta, m'am trezit inainte sa rasara soarele... Putine ore de somn goale, lipsite de vise frumoase sau de zambete nocturne. O noapte in care singuratatea si dezamagirea s'au impletit dureros.

Era nevoie doar de un semn banal ca sa zambesc. Un simplu mesaj ar fi schimbat totul. Dar nu am primit niciunul...

Dupa o baie inspumata, m'am cuibarit tremurand in patul rece. De teama propriilor cosmaruri, refuzam sa adorm. Cu parul ud si obrajii imbujorati, am imbratisat o carte cu copertile in nuantele toamnei si foile de un alb imaculat. Am deschis'o sfioasa si am inceput sa citesc...

"Daca ni s'ar da prilejul sa cadem in ispita, pana la urma am si cadea. In functie de conditii, fiintele umane de pe pamant sunt dispuse sa faca rau." (Paulo Coelho- "Diavolul si domnisoara Prym")

Oare asa sa fie? Suntem noi, oamenii, in esenta, rai?! Sau ne alteram pe parcursul vietii?

Amintiri

2011-11-14T20:08:00.000+02:00

O lacrima se prelinge usor pe obrazul meu stang, iar alta pe cel drept. Mi'e frig si ma simt slabita, fara pic de putere. Inchid ochii si ma gandesc ca mi'e bine, dar lacrimi amare si fierbinti continua sa imi inroureze chipul...

Imi infing unghiile in podul palmei si strang din dinti. Ma invart singura, in acelasi cerc vicios pe care eu l'am creat. Inainte eram eu, tu si viciile. Acum sunt doar eu.
M'am impiedicat zilele trecute de sticla de vin de la tine si am fost oarecum silita sa'mi amintesc de tot.
Inainte, pastram amintirile ingramatite intr'un colt al sufletului meu, ca sa'mi acopere singuratatea. Dar intr'o zi m'au lovit si mi'au lasat inima insangerata si aproape fara nicio speranta de vindecare. Nemiloase si crunte amintiri!
De atunci, colectionez amintirile ca'ntr'un insectar. Am infipt acele lor in catifeaua neagra a unei casete de bijuterii si am inlocuit capacul acesteia cu un strat subtire de sticla. Le privesc uneori zambind, iar alteori cu tristete in privire, sau poate melancolie.
Acum am dat deoparte sticla si am mangaiat amintirile cu nostalgie. Mai mult decat imbanzite, amortite de timp si scaldate in nemurire, ele inca ma sfideaza. Eu le dezmierd si o parte din mine ar vrea parca sa se intoarca in trecut. E partea slaba a fiinte mele, predispusa la deziluzie si inclinata spre sentimentalism, e partea pe care gandirea rationala incearca s'o domine. Evident, nu reuseste intotdeauna. Ma gasesc uneori exagerat de melancolica din cauza propriei afectivitati. Atunci apare intrebarea chinuitoare: De ce fiecare clipa de fericire trebuie platita in lacrimi?
Incerc sa adun amintirile chinuitoare care nu fac altceva decat sa ma suspende undeva in neant.
Le strang cu grija si le ascund ca pe o comoara. Dar oare ce sunt amintirile pana la urma?
Sunt nestemate care ne imbogatesc sau doar niste cicatrici fara speranta de vindecare?!

Confesiuni

2011-11-10T16:20:00.001+02:00

Imi place cum toamna se ingana cu iarna in zilele senine de noiembrie. Se naste parca un alt anotimp dominat de un cadru deosebit.

Razele soarelui dezmiarda pamantul reavan si rece, in timp ce o boare usoara de vant imprastie frunze ruginii. Nu e nici prea cald, nici prea frig. E suficient de racoare ca sa pot purta o esarfa parfumata in jurul gatului, dar suficient de cald ca sa hoinaresc prin parcuri cu copaci goi.

Eu cred ca toamna miroase a crizanteme, iar crizantemele poarta parfumul toamnei. Albe, galbene, mov, portocalii, rosii, tarcate, multicolore, toate ma indeamna spre melancolie si visare.
E ceva in mireasma lor intepatoare care nu imi permite sa trec fara a le observa. Intorc capul dupa fiecare crizantema si ii zambesc in loc s'o salut.
Toamna aceasta am tinut una singura intre degetele mele. Una mov, gasita intr'o seara de vineri pe marginea unui gard. Era singura si pastra in adancul sau o oarecare poveste. Poate o poveste despre iubire si ura, despre impacari si despartiri, despre adevar si minciuna, despre ce'a fost si ce va fi.
O poveste despre oameni si flori, o poveste despre singuratate si departare, o poveste despre trecutul ale carui oseminte se regasesc inca in fiecare dintre noi, o poveste de viata.
Am omorat crizantema aceea, fara sa imi propun, fara sa imi doresc. Nu stiu de cat timp statea in frigul noptii, dar deja o simteam pe jumatate inghetata. Si ce'am facut?! N'am fost in stare s'o ingrijesc pentru a o salva. Am mai tinut'o in frig inca cel putin doua ore. Ore agonizante, in care inghetam alaturi de ea. Nu imi era frig, dar am vrut sa ii fiu aproape, asa ca din propria'mi singuratate am facut un crivat.
Floarea din mana mea stanga murea, iar eu nu am fost capabila sa o resuscitez. Imi era teama s'o aduc in turnul meu de fildes pentru ca ar fi putut sa'mi descopere taina. Stiam ca n'o va dezvalui nimanui, dar ma simteam pur si simplu incoltita de propria mea frica.

Am incercat sa prind incredere in bulgarul mov de petale, dar a refuzat sa'mi castige increderea. Crizantema mea era fidela povestii de dinainte.

Cand am realizat, mi'a alunecat usor o lacrima pe obraz si mi'am deschis sufletul in fata ei...

I'am povestit vrute si nevrute despre viata, despre greseli si consecintele lor, despre suferinta si lacrimi, despre bucurie si zambete sincere, despre trecut si amprenta pe care si'a lasat'o asupra mea, despre prezent, lipsuri si impliniri, despre viitor si vise marete, despre dorinta de a uita si incapacitatea de o face, despre promisiuni desarte si despre iluzii spulberate, despre minciuni dulci si adevaruri usturatoare, despre incredere si pierderea ei, despre imbratisari patimase si saruturi furate, despre relatii interzise si deznodamantul lor, despre aroma pacatului si amaraciunea pe care o lasa in urma lui, despre esenta si aparenta, despre dureri ascunse sub priviri senine, despre invidie si rautate, despre iubire si bunatate, despre seri nebune si dimineti triste, despre mine, despre tine, despre el, despre ea...

M'am confesat in fata unei flori ca si cum mi'ar fi fost cea mai aproapiata prietena... Cu lacrimi in ochii mari, am rememorat clipe fericite si momente triste care mi'au marcat existenta. Fara nicio bariera, fara teama sau reticenta, i'am marturisit tot. Iar crizantema mea m'a ascultat, ca si cum ar fi fost o parte din mine. Tacuta, dar prezenta, am simtit ca mi'a fost alaturi cu adevarat.

Cand am ajuns sa'i povestesc despre luptatoarea care sunt acum, am simtit cum isi da ultima suflare.

Crizantema mea a murit, pastrand povara secretelor noastre...

Eu am ramas cu ochii inecati de lacrimi, singura, intrebandu'ma obsesiv: "De ce nu am avut puterea s'o salvez?"

Noapte de una singura...

2011-11-09T21:51:00.001+02:00

"Se'aud ciudatenii si fiare in noapte

Si ninge himere si ninge cu soapte;

Mi'e dor ca de propria'mi copilarie

De tine - acela ce n'a fost sa fie..."

Melodia asta imi face in ciuda, ma rascoleste si ma ingroapa in propriile mele ganduri si amintiri. "Te'as cere inapoi, insa n'am cui de cere/ Si restul e numai Chopin si tacere..."
Atat de departe, atat de aproape e noaptea de sufletul meu. Noaptea tainica ce conduce spre revelatie, refuza sa'mi imparta din harul ei. Oare nu sunt pregatita sa ma afund in intuneric?! Oare nu sunt gata sa accept adevarul in forma lui pura?! Oare sunt prea tanara si neexperimentata ca sa dezleg misterele propriei mele vieti?! Oare cum vor fi noptile iarna asta?!
"Sunt fumuri pe case, iubiri sunt in case,/ Iar cerul a fum si'a pacate miroase..."

Ispite, pacate, dezamagiri, dragoste, iluzii spulberate si vise ascunse, dorinte infranate si teemri neintelese alearga prin fumul dens al tigarilor, fum ce camufleaza mirosul deziluziei.

Tacerea nemiloasa domina peisajul nocturn. Dincolo de fereastra aburita, nu zaresc nicio miscare.
Oamenii s'au ascuns de teama adevarului. Le e frica de confruntarea cu propriile himere. Cu totii isi pun intrebari, putini indraznesc insa sa caute raspunsuri. E oare atat de crud adevarul?! ma intreb inutil. Sau oamenii se complac in minciuna din comoditate?! Ori din reticenta cu privire la schimbare?! Uneori cred ca adevarul e dincolo de limita intelegerii unora; e mai complex decat si'au imaginat, asa ca se intorc in lumea facila a minciunii.

Unii afla mult prea tarziu ca minciuna, pe cat de simplu e de utilizat, pe atat e de periculoasa pentru oameni. Miunciuna se divide cu o frecventa greu de inchipuit. Minciunile se inmultesc si se amplifica rapid. Unele dintre ele devin monstri de nestapanit, monstri care provoaca ravagii in vietile oamenilor. Distrug sentimente si relatii interumane, topesc zambetele si le transforma in lacrimi, ascund bunatatea in movile de ura...

Dar oare sunt oamenii constienti de toate acestea?
Sunt ei capabili sa infrunte macar acest adevar?

Problema mea sunt eu insami

2011-10-30T21:55:00.000+02:00

Pe jumatate inghetata si speriata, am ajuns acasa...

Imi smulg rapid hainele de pe mine si le inlocuiesc cu ceva mai comod si caldut. Prin minte mi se perinda mii de ganduri, care mai de care mai dubioase si diferite. Cateva lacrimi vor sa'mi inroureze chipul, dar nu le permit. Inghit in gol si ma stapanesc. Nu vreau sa plang...

Am sustinut clar si rapicat ca nu'mi pasa deloc de parerile gresite ale celorlalti. M'am convins chiar si pe mine ca nu pun la suflet si am ras pe seama vorbelor auzite. Miracolul n'a durat mult. Din pacate pentru mine...

Ramasa singura, fiecare cuvant auzit imi pare un pumnal infipt fara mila in inima mea. Nu e orgoliu prostesc, e dezamagire. Nu credeam ca voi fi catalogata vreodata asa. Nu eu... Ei nu ma cunosc, dar ma judeca. Nu stiu nimic real despre mine, dar inventeaza. Nu incearca sa afle adevarul, dar catalogheaza...

De ce?! Ce castiga oare din asta?

Eu cred ca au doar de pierdut, dar cine sunt eu sa cred? Probabil mi'e interzis...

Sunt doar un om; un om care simte si sufera din cauza unora care nu stiu decat sa raneasca.

Norocul meu este ca am cateva (putine, dar nepretuite) persoane care imi sunt alaturi neconditionat.

Dintre toate aceste persoane deosebite din viata mea, vreau sa ii mutumesc ei, prietenei mele, care, la urma urmei, mi'e mai mul decat o prietena, mai apropiata decat o sora!

Ea este langa mine si stiu ca ma pot baza pe sprijinul sau, sprijin care este reciproc! :*

Asa ca problema ramane la mine, in modul in care "apreciez" rautatea lumii si prostia oamenilor...

Da, mint!

2011-10-28T18:34:00.000+03:00

Mint cand zambesc si spun ca mi'e bine. Ma mint pe mine, ii mint pe ceilalti. Mint.

Mint cand afirm ca esti doar o amintire pentru mine. Mint cu nerusinare.

Mint cand neg ceea ce simt. Mint, ca sa'mi protejez sufletul.

Mint cand ma declar fericita. Doar joc rolul printesei fericite.

Mint cand am incredere in viitorul necunoscut. Ma inspaimanta ideea unui esec.

Mint cand par increzatoare in fortele proprii. Nu am deloc incredere in mine...

Mint cand m'auzi spunand "n'am nimic". Mint, ca sa pot ramane cu zambetul pe buze.

Mint cand zic "nu am nevoie de nimic". Tanjesc cu toata fiinta mea dupa o imbratisare...

Mint zi de zi, mint ca sa nu plang.

Mint ca sa nu ranesc, mint ca sa nu fiu ranita.

Mint de teama altor complicatii.

Mint, sau tac, nu'mi permit sa devin vulnerabila in fata pradatorilor.

Ei vor sa'mi fure sufletul si sa'l vanda pe nimic...

Jumatati de mar

2011-10-28T18:08:00.000+03:00

"Port in mine ziua dintai ca pe un stigmat al cautarii. Le-ai povestit ca ne-au spart in doua fiindca am pacatuit incercand sa umplem vidul? Fiindca am inventat memoria si oglinda?! Fiindca n-am stiut ca, oricum am privi-o, oglinda are doua fete...? Acum te privesc. In oglinda. Si esti atat de aproape si atat de departe... Ne desparte un metru de spatiu si intreaga istorie iar eu caut in continuare motivul care ne-a transformat in jumatate, care ma trezeste zilnic in miezul noptii intrebandu-ma cine sunt. Nu, inca nu stiu cine sunt, dar ma bucur ca sunt. Si ma bucur ca esti. Ca suntem... si-i multumesc copacului ca mi-a permis sa reinventez viata. Atunci si acum. Ca am invatat prin tine sa-mi fie dor de mine. In toate clipele ce au urmat.

E din nou liniste... Ca atunci, la inceputul timpului, cand fructul oprit s-a spart in doua, descoperindu-ne. Ca atunci, cand am invatat sa strivesc singuratatea cu propriile ei arme. Am descoperit un secret: lumea nu poate fi iubita solitar. Si atunci am inteles de ce suntem jumatate..." Iuliana Şerban

Despre mine

2011-10-25T18:08:00.001+03:00

Despre mine nu e nimic de spus, nimic de ascuns. Nimic de amintit, nimic de uitat. Nimic de intrebat, nimic de aflat. Nimic de cautat, nimic de gasit. Nimic.

In dup'amiezile innorate, ca acum, ma simt intepata necontenit de spinii singuratatii. Stau langa un calorifer cald si astept sa mi se dezghete zambetele. Astept cu mainile si picioarele reci, cu chipul palid si mintea incetosata de ganduri sumbre. Astept o raza de fericire, o veste buna, sau orice altceva care mi'ar putea realimenta speranta.

Nu stiu ce se intampla cu mine. De o vreme, nu mai cred, nu mai sper, nu mai astept nimic.. Nu mai visez, nu mai caut, nu mai cer nimic. Doar merg mai departe. Pasesc mecanic spre un viitor necunoscut. Nu ma mai opresc, nu vreau. Oricat de greu ar fi, acesta e drumul meu, cel pe care mi l'am ales.

Asa ca strang din dinti, imi acopar fata cu palmele mici si continui sa merg. Lacrimile se confunda cu stropii reci de ploaie.

Nimeni nu stie, nimeni nu vede, nimeni nu crede... Sunt doar o straina care le taie calea, aducand ghinion; o pisica neagra. :)

Lectie

2011-10-24T21:18:00.001+03:00

Cand am acceptat ca viata e mai mult decat o poveste scrisa cu propriul condei, a fost prea tarziu ca sa mai pot schimba ceva. M'am trezit atunci in fata unei pagini patata doar de lacrimi, cu calimara de cerneala uscata langa mine si cu un stilou in mana stanga, unul cu penita tocita. N'am mai putut sa rescriu intamplarile, nici personajele, n'am mai putut sa'mi scriu nici macar propriile ganduri.

Devenisem parca alt om. Un om care, sub infatisarea angelica, ascunde durerea atingerilor interzise, povara asteptarii inefabile, tristetea viselor desarte. Un om ca oricare altul, neinsemnat si fara pofta de viata. Un om care ezita, greseste, se teme, fuge, plange, alege, culege, spera, isi doreste, cauta, ofera, cere, ajuta, cade, se loveste, sufera... Un om care simte la intensitate maxima. Totusi, alt om.

Nu ma mai recunosteam. Priveam imaginea stravezie din oglinda si nu intelegeam cand s'a schimbat totul. Nu vroiam sa accept transformarea brusca a universului meu careia i'a urmat transformarea mea.
Acum stiu ca sunt alta. Ingreunata de experienta ultimilor luni, am devenit mai matura. Pe drum, mi'am pierdut o mare parte din inocenta, dar am capatat discernamant. Am invatat gresind, suportand consecintele faptelor mele, infruntand dispretul celor dragi mie...
Am pastrat insa misterul, asa ca, mai nimeni nu stie ce se ascunde in spatele zambetelor mele...

*

2011-10-23T12:02:00.000+03:00

~ Sunt responsabila pentru ce spun, dar nu sunt responsabila pentru ce intelegi tu . :)

Pofta1

2011-10-22T23:02:00.000+03:00

Hmmm... Mi s'a facut pofta sa musc. Nu dureros, ci placut si senzual.

Vreau sa iti mangai usor buzele cu dintii, sa o cuprind intre buzele mele pe cea de sus si sa ma joc cu ea. Apoi sa repet ritualul cu cea de jos...Mi'e dor si imi e pofta; mi'e pofta si dor...

Tie oare de ce iti e pofta?!

Strainul

2011-10-22T11:46:00.000+03:00

Toata noaptea un strain s'a perindat prin visele mele. Fara pic de ezitare, mi'a invadat spatiul personal si m'a silit sa'l strang in brate. M'a coplesit cu atentia lui si m'a acoperit cu trupul sau. Nu mi'a dat voie nici sa dorm, nici sa ma trezesc; m'a suspendat intr'un fel de univers paralel in care el detinea controlul. Exclusiv el.

Astfel, am devenit un simplu personaj in propriul vis. El s'a jucat cu mintea si cu sufletul meu, cu imaginatia si cu creativitatea mea, cu dorintele exprimate si ascunse. El m'a dezbracat de tot, de haine, de inhibitii, de teama, de durere, de dezamagire, m'a dezbracat pana mi'a descoperit centrul de greutate. Am cazut si m'a echilibrat. Am plans si mi'a readus zambetul. M'am lovit si mi'a vindecat ranile.

In noaptea asta, am vrut sa'mi vand sufletul. L'am iubit si l'am urat din toata fiinta. L'am iubit pentru ca a gasit raspunsul la intrebarile mele, pentru ca mi'a redat curajul si pofta de viata, pentru ca m'a curpins in bratele lui puternice, pentru ca m'a indepartat de gandurile negre, pentru ca mi'a fost alaturi intr'o noapte grea, pentru ca m'a iubit si el fara sfiala...

L'am urat pentru ca avea vocea ta de inger cazut, pentru ca m'a sarutat ca tine, pentru ca avea privirea dureros de patrunzatoare, pentru ca mi'a amintit de pacatele mele, pentru ca m'a ademenit sa ma intorc in plasa lor, pentru ca, in zori, m'am trezit singura...
L'am urat pentru ca a ramas doar strainul din vis...

Seara de toamna...

2011-10-16T20:18:00.000+03:00

Apa calda ma mangaie fara sfiala, prelingandu'se usor de'a lungul trupului meu gol... Incet, incet, ma dezghet. Aburii se impletesc cu mirosul delicat de flori. Deschid geamul prea mic si diferenta mare de temepratura ma face sa tremur. Brr. Realizez ca iarna nu e deloc departe, e mult mai aproape decat credeam eu.

Vantul sufla cu putere, iar noaptea devine din ce in ce mai lunga... Norii ma impiedica sa vad luna sau stelele. Singuratatea invaluie intunericul neprietenos. Lumina artificiala ne da falsa senzatie de siguranta. Dar nimic nu e sigur. Nimic...

Inchid fereastra si ma invelesc intr'un prosop portocaliu. Parul il infasor intr'unul alb. Incaltata cu niste papuci de casa caldurosi, ma indrept spre turnul de fildes. Ajunsa aici, prosopul imi cade si o patura usoara de tristele ma acopera. Incerc sa ma dezvelesc, nu reusesc. E prea frig...

Pana la urma, inlocuiesc patura cu niste haine caldute. Zambesc. Astept ceva, si nu stiu ce. Ceva. Orice.

Mi se face pofta de vin fiert cu scortisoara. Si ce pofta... Trec insa peste ea si as vrea parca o felie de lamaie, sau o lamaie intreaga. Nu am, asa ca ma potolesc.

Ascult suieratul vantului... Chiar e toamna, o toamna mai rece si imprevizibila decat am trait vreodata...

melancolie.

2011-10-11T18:01:00.001+03:00

Mirosul proaspat si intrigant al ploii ma forteaza sa'mi amintesc de tine... Stropii mici ma biciuie fara mila si incerc sa ma ascund. Mi'e nefiresc de frig. Simt raceala cu picioarele ude. Mai stii cand te minunai de temperatura scazuta a picioarelor mele? Acum sunt si mai reci...

Ajung acasa si ma cuibaresc in patul rece. Mi se face dor. Dor de tine, de bratele tale protectoare, chiar si de zilele in care te certam cand te asezai ud in pat, langa mine...

Cat timp a trecut de'atunci?! O mica parte din tot ce va urma...

Toamna asta, nenorocita, ma arunca in negura melancoliei. Mirosul de singuratate si scrumul clipelor pierdute ma inconjoara. Fum, tristete, dezamagire. Nimic. Nimeni.

Aprind o lumanare in memoria celor ce nu mai sunt si ma simt, oarecum, in siguranta.

Colbul viselor spulberate imi incarca inutil aerul. Abia mai respir... Si cartile mele multiubite au adunat praf. Nu mai citesc. Am timp, dar nu pot. Fiecare rand citit ma face sa constientizez lipsa dureroasa si singuratatea crancena. Linistea ma apasa. Auch!

Caut o portita de scapare, sau un geam macar, sa evadez de aici.

Decojesc o mandarina. Si mirosul ei imi aminteste de tine... Si gustul ei dulce-acrisor. Erau zile si seri de iarna, aproape de port, departe de lume, in bratele tale. Era vremea in care nu stiam nimic despre tine, abia aflam. Si a trecut, asa cum au trecut si alte perioade, tumultoase toate...

Acum ma gasesc schimbata. Nu mai sunt imbujorata si nici nu mai zambesc asa des. Rad tot mai rar, vorbesc tot mai putin de teama de a nu ajunge la alienare. Mi'e frica sa nu vorbesc singura, asa ca tac. Cand voi avea cu cine, cu siguranta voi reincepe sa vorbesc cu aceeasi pofta. Pana atunci, raman cu asteptarea... Si stii ca nu'mi place deloc...

Despre dor

2011-10-10T20:33:00.000+03:00

“Virtutile lui sunt deosebite, cu adevarat imparatesti: e un cuvint tipic de contopire a sensurilor, iar nu de simpla compunere a lor; e un cuvint al deschiderii si totodata inchiderii unui orizont; unul al intimitatii cu departarile, al aflarii si cautarii; un cuvint al stiutului si nestiutului, al limitatiei si nelimitatiei, al concretului si abstractului, al atractiei de ceva determinat si al pierderii in ceva indeterminat. Are o splendida suveranitate in el, dar e un cuvint al inimii numai, si nu al gandului, dupa cum e un cuvint al visului, si nu intotdeauna al faptei.

… te poarta cand spre trecut, cand spre viitor, te incarca si de regrete si de speranta, iti face uneori de indurat insuportabilul, dar alteori de nesuferit ceea ce trebuie si e bine sa induri. A plecat de la durere si a scos tot ce putea din transfigurarea ei; dar nu a trecut de spirit, a ramas prins de suflet”

Constantin Noica

--------------------------------------------------------------------------------

In ton cu vremea...

2011-10-09T10:17:00.000+03:00

*

2011-10-08T23:19:00.002+03:00

...

2011-10-06T19:42:00.001+03:00

As alerga in bratele primului om care imi iese in cale, l'as strange la piept, i'as zambi, l'as imbratisa iar si as merge mai departe. Pentru ca stiu cum e sa ai nevoie de asa ceva si sa nu primesti.

Desi eram obisnuita sa am cam tot ce imi doresc, lucrurile s'au shcimbat brusc.

Am invatat sa si pierd.

Am invatat sa zambesc atunci cand imi e cel mai greu.

Am invatat sa ofer oamenilor incurajarile de care as fi avut si eu nevoie.
Am invatat sa ascult si sa tac atunci cand trebuie.
Am invatat sa daruiesc fara sa astept nimic in schimb.
Am invatat sa accept partile mai putin frumoase ale vietii.
Am invatat sa infrunt provocarile.

Am invatat sa lupt cu mine insami.

Am invatat sa ignor razboaiele cu cei din jur.

Am invatat sa accept oamenii, cu tot cu defectele lor.

Am invatat sa iert mai mult ca niciodata.

Am invatat sa merg cu fruntea sus, mereu, fara a avea si nasul pe sus.

Am invatat ca mai am multe de invatat...

Nu m'am obisnuit sa fiu singura, nu vreau asa ceva!

N'am invatat sa uit.

N'am invatat sa nu ma mai gandesc la ce a fost...

Nu am invatat sa nu'mi pese, nu pot.

E mai greu decat mi'am imaginat vreodata sa astept un semn, orice, de la un om care poate ar vrea sa vorbeasca cu mine, un om caruia poate ii pasa de ce se intampla cu "printesa fericita"...

Poate cineva ar fi trebuit sa'mi spuna ca lucrurile nu sunt intotdeauna ce par a fi... Poate, dar nu a fost asa.

ylang ylang si melancolie

2011-10-04T21:08:00.000+03:00

Parfumul fin de ylang ylang imi inunda narile... Inchid ochii si inspir, scotocind parca in propriile ganduri.

Un minut, doua, trei si pleoapele imi sunt inca lipite. Din cand in cand schitez un zambet in memoria amintirilor rememorate.

Mi se face cald si simt nevoia sa imi arunc bluza intr'un alt colt al camerei. Pana la urma, raman aproape goala. Ascult Buddha Bar si incep sa ma gandesc la trecut... Un trecut care pare atat de indepartat, dar care si'a pastrat un coltisor in inima mea. Melodiile se aud ca prin vis...

Ma gasesc acoperita de mainile tale care ma framanta tandru. Imi scapa un geamat, iar ochii mi s'au inverzit, buzele mi'au luat foc, iar pe obraji am doi bujori...

Ma privesti si zambesti. Iti scanteiaza ochii de dorinta! Stiu ce vrei, intuiesti ce'mi doresc... Si'atunci? Ce ne opreste sa dam frau liber dorintei? Inconjurata de bratele tale, incolacindu'mi picioarele in jurul tau, restul lumii ingheata.
Suntem doar noi doi, intr'un vartej dincolo de spatiu si timp. Noi doi si atat. Fara altcineva, sau altceva care sa ne umbreasca trairile. Noi, rupti de lume...
Deschid ochii si realizez ca te port in gandurile mele, dovada incontestabila a tot ce am trait pana azi. Te caut in fiecare colt si ma doare absenta fizica. Te descopar in noapte, prin soapte, dar uneori nu'mi e de'ajuns...

Aiurea

2011-10-03T20:35:00.000+03:00

E seara, e luni, iar stelele se ascund de privirea mea..

E nefiresc de intuneric afara si in gandurile mele. E liniste si trist si gol... Tacerea ma apasa. Doar stii ca nu'mi place. Stii de ce? Pentru ca tacerea prevesteste singuratatea; sunt ca doua prietene de nedespartit, doua prietene de care incerc sa ma feresc.

Linistea e benefica pentru mine doar in circumstante speciale, cand persoana draga ma tine strans in brate, iar cuvintele devin de prisos. Acum nu e cazul. Stau in camera mea In fata aceluiasi monitor, inconjurata de aceleasi carti imbatranite de vreme si aceleasi alte obiecte la fel de vechi. Niciun om in peisaj in afara de mine.

Eu si cu mine, privind lumanarea arzand. Mirosul de scortisoara se raspandeste rapid intre cei patru pereti. Mai aprind una, ca sa nu se simta singura. Sting lumina si admir puterea celor doua mici flacari in intuneric.

E surprinzator cum o lumanarica isi schimba atat de mult capacitatile atunci cand e aprinsa... Cate schimbari produce focul! Si nu doar focul propriu'zis, ci si cel dintre oameni, focul care mocneste in fiecare dintre noi, dar care nu poate fi aprins de oricine...

"Poţi avea un adevărat foc în suflet, şi totuşi nimeni să nu vină să se încălzească la el, iar trecătorii văd doar o urmă de fum."

(Vincent Van Gogh)

2011-10-01T20:44:00.000+03:00

Dimineata, ploaia biciuia locurile pe unde eu am pasit... Ploaie de octombrie, calma, dar rece si tulburatoare.

Cu pleoapele lipite, ascultam picaturile izbindu'se de pervaz. Cantecul toamnei, cu mireasma de curat in culori mohorate, cantecul rememorarii si al nostalgiei.

Mi'am deschis ochii cu greu, infruntand incruntata lumina. Privirea incetosata si nedumerita este urmarea amalgamului de bauturi alcoolice cu care m'am delectat asta'noapte. Cele 3 ore cu siguranta au fost insuficiente. Ma simt mai obosita ca niciodata... Mi'ar fi placut sa ma tina cineva in brate pana adorm din nou. De multe ori reusesc sa ma ingrozesc de nevoia mea exagerata de afectiune. Cred ca egoismul joaca un rol important in aceasta piramida a nevoilor. Strang o perna in brate. Ne incalzim una pe cealalta. Apoi arunc o privire dincolo de fereastra semideschisa. Observ culoarea cerului, cenusiul decolorat.

Inchid ochii si incep sa'mi amintesc de primul pahar de aseara. Crema de Whiskey a fost preludiul, balsamul, sau amagirea. Apoi au urmat paharele de Whiskey cu gheata, cand muzica trista ma facea sa raman singura la masa. Am adaugat si cola, ca sa indulcesc amarul. Am si dansat. Muzica latino ma facea sa ma unduiesc, iar pe alte melodii cunoscute ma zbantuiam. Incercam sa nu ma gandesc la cuplurile care ma sufocau cu fericirea lor. Alcool, alcool... Dupa ce a inceput muzica proasta, m'am strecurat usor prin multime si am plecat. Mi'am continuat calatoria intortocheata...

Acum e deja seara. Mi'am dormit cam toata ziua, am visat mult, am plans si'am ras. Afara a si plouat, a fost si soare, ca'n viata. Am visat ca purta un tricou albastru si se ascundea de mine. A si fugit...

Acum ma intreb... De ce l'am visat? Cum ar trebui sa interpretez?

Cea de acum

2011-09-30T19:18:00.000+03:00

Zambesc amar si merg mai departe. De fiecare data! Tot mai departe si mai straina de copilul care am fost...

Incarcata de ganduri, imbogatita de amintiri, impovarata de greseli, speriata de urmari, impresionata de gesturi, marcata de fapte, inca mai caut un drum al meu. Imi stapanesc lacrimile si ma privesc in oglinda.

Aceeasi eu. Acelasi chip de copilita curioasa, aceleasi gropite in obraji, aceeasi in fatisare ascund povesti despre viata. Analinzandu'ma cu atentie, privirea imi demasca o bucatica din suflet. Tumultul si confuzia se citesc in ochii mei mari ca intr'o carte deschisa. Urma de tristete e conturata si ea cu grija. Unde mi'e privirea zglobie si senina din copilarie?!

Probabil am pierdut'o pe drum, poate am lasat'o agatata in vreun ac de brad, sau poate doar s'a ascuns in interiorul fiintei mele.

Accept provocarea si continui sa joc rolul printesei fericite, rolul care m'a consacrat pe scena vietii. Si daca ar fi sa ma autoincurajez, sau sa ajut pe altcineva as spune:

Cand vrei sa plangi, varsa lacrimi de bucurie! Cauta in adancul tau fiecare gand care te inveseleste si tine de el ca si cum ar fi nepretuit! Pentru ca bucuriile marunte sunt cele care ne condimenteaza viata. Fericirea absoluta e doar o iluzie... :)

Tudor Chirila - De ce ?

2011-09-28T18:54:00.000+03:00

Daca...

2011-09-26T19:40:00.000+03:00

Daca te doare, uita de suferinta!

Daca ti'e sete, transforma'ti lacrimile'n apa si bea'le inainte sa se nasca pe obrajii tai!

Daca esti trist, infrunta viata si zambeste!

Daca te simti singur, strange o carte'n brate! Ea te va alina...

Daca ti'e frig, pune'ti sangele in miscare! Iti va fi bine.

Daca ti'e teama, infrunta'ti frica si mergi mai departe!

Daca vrei sa plangi, ascunde'ti lacrimile in perna sau, si mai bine, opreste'le, nu le lasa sa curga!

Daca ti'e foame, hraneste'te cu certitudini!

Daca ti se face somn, dormi ca un copil toata noaptea!
Daca ti'e cald, racoreste'te cu adevar!
Daca te simti sleit de puteri, incarca'ti bateriile!
Daca te'ai saturat, continua!
Daca simti ca nu mai poti, continua sa lupti!
Daca te simti vinovat, mergi mai departe!

Daca nu poti sa adormi, gandeste'te la povestile copilariei tale!

Daca ai gresit, incearca sa repari greseala!

Daca nu gasesti raspunsuri, cauta in continuare!

Daca vrei solutii, gaseste'le!

Daca ti'e greu, rezista!

Daca ai cazut, ridica'te imediat!

Daca te'ai lovit, nu lasa timpul sa iti vindece rana, curat'o si mergi mai departe!

Daca te doare sufletul, pune repede un pansament, nu lasa sa se agraveze!

Daca ti'e dor, uita!...

*

2011-09-25T21:18:00.000+03:00

"Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim."

(Octavian Paler)

Altceva

2011-09-25T10:39:00.000+03:00

"Nu întotdeauna trebuie să întoarcem pagina, uneori trebuie s-o rupem."

O stim cu totii, incercam sa si intelegem, dar cel mai dificil e de pus in practica.

Eu m'am hotarat, in sfarsit, sa merg mai departe. Fara priviri in urma, fara lacrimi varsate, fara resentimente si fara compromisuri. Nu vreau sa repet greselile in care am trait pana acum, nu are rost.

Viata e prea scurta ca eu sa imi permit sa o traiesc atat de prost, facand rau fara voie. Decat sa tratez sau sa repar raul facut, mai bine il evit.

Pacat ca mi'am dat seama prea tarziu. Pe cine mint?! Am stiut asta de la inceput. Am stiut ca nu e bine ce fac. Si da, am avut remuscari. De fiecare data. Dar ceva m'a indemnat sa continui. Oricat am incercat, nu am reusit sa ma opresc, nu am putut sa pun punct... Acum sunt linistita pentru ca am facut'o.

Totusi... de ce aveam nevoie de o asemenea discutie ca sa iau decizia potrivita?! Stiam de mult cum e mai bine, dar acum am certitudinea ca nu prea am facut nimic bine in ultimul timp. Numai greseli, numai pacate...

Si toate astea pentru ce? Sa ma trezesc intr'o sambata seara, dupa o zi nu tocmai frumoasa, ca sunt un monstru?

Eu nu am vrut sa fac rau nimanui, niciodata... Nu sunt o persoana rea, imi place sa ajut dezinteresat, iubesc oamenii si zambetele lor. Dar degeaba. Tot ma simt ca un monstru...

Cum am ajuns eu sa distrug vieti ?! Nu pot sa accept... Relatii bolnavicioase, vieti distruse, vorbe grele si fapte de neinteles.

Pe toate le las in urma, desi sper sa fie doar o impresie... O impresie dureroasa ca tot ce'a fost a fost gresit...

Deziluzie

2011-09-24T21:03:00.001+03:00

Seara asta miroase a dezamagire. Neplacut si intepator, trist si gretos... De fapt, daca stau si cantaresc ce se intampla in jurul meu, cam asa miroase ultima perioada. De ce sa fie ceva deosebit asta'seara?!

Niste alcool ar fi spalat mirosul, ar fi curatat atmosfera si m'ar fi ajutat sa vad lumea altfel; putin mai frumoasa, putin mai colorata, ceva mai interesanta. Dar nu.

Eu stau inchisa intre patru pereti, prizoniera propriei case. Cunosc atat de bine celula asta... Sunt satula pana peste cap de ea. As fi preferat s'o schimb. Macar o zi, doua, cat sa schimb aerul.

Chiar mi s'a acrit de acelasi decor, aceleasi sentimente, aceeasi atmosfera apasatoare, aceleasi culori, acelasi pat, aceleasi obiecte inutile care imi fura din spatiu...

Vino, ia'ma de aici si fugi cu mine in lume! Oriunde, cat mai departe! Undeva unde sa nu fiu nimeni, sa fiu doar eu. Undeva unde sa nu ma stie niciun om; sa pot sa cunosc si sa descopar. Undeva unde sa fiu privata de actualele dezamagiri. Undeva unde sa nu'mi mai pese de nimeni si de nimic. Undeva fara ura. Undeva fara prejudecati. Undeva fara durere. Undeva...

Dar.. de ce ai pleca tu cu mine undeva?! Nu ai face'o... Nu vrei, nu te mai intereseaza.

Si... de ce sa'ti cer asta?! De ce? Doar pentru ca nu mai rezist, pentru ca nu mai suport sa traiesc viata asta mizerabila fara tine?!

Cui ii pasa? Cui o sa'i pese vreodata?!

.

2011-09-19T22:15:00.000+03:00

Anche io ho voglia di te...

Scrisoare

2011-09-18T10:25:00.001+03:00

Dragul meu,

Parca a trecut o vesnicie de cand nu m'ai mai strans in brate, o vesnicie si ceva... Miliarde de clipe fara tine, minute amare si cu miros de fier, ore sarate care mi'au erodat sufletul si zile pustii.

M'am mintit spunandu'mi ca nu imi mai pasa, m'am inglodat singura in mocirla amagirii. Inaintam cu ochii inchisi, incercand sa ascund lacrimile de dor Si mi s'au impotmolit pasii cand am vrut sa ma indepartez de tine... Am adormit in intunericul nepasarii si am asteptat o raza de lumina. Nu s'a luminat deloc pana nu m'am ridicat din noroi, pana nu am recunoscut ca imi e greu..

E nefiresc de goala viata mea fara tine; sunt prizoniera propriilor mele ganduri, ganduri care nu fac altceva decat sa'mi aminteasca de tine. Acum si neincetat.

Colind strazile si locurile pe unde noi am fost... Cand imi intalnesc privirea, copiii imi zambesc; batranii, si ei. Le raspund printr'un zambet senin, aparent senin si merg mai departe.

Imi continui calatoria zbuciumata printre amintiri. Mai stii?! Aici ne'am intalnit pentru prima oara, in ziua aceea geroasa de februarie, cand haina mea era prea subtire, iar bratele tale erau atat de primitoare... Nu am uitat nimic din ce a fost. Si acum zambesc amintindu'mi cum am varsat punga cu stafide pe jos, cum am calcat cearceaful in seara aceea pacatoasa, sau cand am primit un buchet de maci de la tine.

Amintirile raman pentru a ma impiedica sa uit... Mai stii cand dansam?! Mai stii cand priveam apusul de pe plaja si discutam despre "acea carte"? Mai stii cand ne plimbam pe nisipul inghetat? Mai stii?!

Si tu ma rogi sa nu te visez... (De parca as putea sa imi aleg visele.)

<<Într-o noapte visam că mergeam pe marginea liniei ferate. Mă simţeam descurajată şi vroiam să termin cu toate. Ceva nu ţi-a plăcut în această plimbare a mea, ai venit şi m-ai privit întrebător. Atunci m-am aşezat în iarbă şi am început să plâng în hohote uscate, fără lacrimi. Şi pentru că mă priveai mai departe întrebător, ţi-am spus: "Am vrut să mă arunc înaintea trenului". Te-ai uitat la mine uluit. "Care tren?" "Trenul care va veni". "Dar îl aşteptăm de atâta vreme şi nu vine, mi-ai zis. Cum îţi închipui că va veni tocmai când te plimbi tu pe marginea şinelor?" Am scuturat din cap şi ţi-am dat o explicaţie care şi pe mine m-a uimit. "Dacă m-ai fi lăsat, ai fi văzut că venea. Toată viaţa m-a urmărit ghinionul. N-am obţinut nimic decât după ce nu mai aveam nevoie. Din moment ce nu mă mai urcam în tren, ci mă aruncam înaintea lui, trenul ar fi venit".>>(O. Paler)

Cu sinceritate,

D. mic

oarecare

2011-09-17T20:04:00.001+03:00

Ce repede mi'a pierit cheful de ras! Rad din ce in ce mai rar, desi imi doresc sa se intample din ce in ce mai des. Rad greu si pentru putin timp. Dar de ce?!

Incerc sa schitez un zambet (zambetul cu care amenintam dimineata). Degeaba.
Cred ca m'am defectat.

O jucarie defecta... asta am devenit. O jucarie aruncata deoparte de un copil plictisit sa incerce s'o repare.

O jucarie insignifianta si mica. O jucarie banala. O jucarie comuna.

Dar totusi fragila, mult prea fragila. O papusa din carpe. O jucarie cu ochii mari si tristi. O jucarie cu fata de copil. Dar o jucarie uitata. O jucarie care nu mai are pic de valoare in ochii tai. O jucarie care iti placea candva. Si iti placea mult, poate prea mult. O jucarie de care te'ai plictisit.

O jucarie oarecare...

Sambata

2011-09-17T08:49:00.002+03:00

Shh.

Astazi vreau sa fiu fericita. Fara reprosuri, fara certuri, fara cuvinte grele.

Lasa'ma sa zambesc! Lasa'ma sa ma bucur de soarele care e pe cer, de zborul pasarilor, de mirosul toamnei!

Lasa'ma sa ma plimb pe malul marii! Dar nu singura...

Lasa'ma sa fiu imbratisata! Chiar am nevoie...

Lasa'ma sa rad fara motiv, sa alerg fara sa stiu inctotro!

Lasa'ma sa apreciez nimicurile vietii!
Lasa'ma sa gust din dulceata zilelor senine!

Lasa'ma sa ma bucur de optimismul meu!

Iar daca nu ma lasi, nu'mi pasa. Eu o sa fiu fericita, pentru ca imi doresc cu adevarat!

Joi

2011-09-15T21:03:00.001+03:00

"Dac'ar fi intrebat'o cineva de ce, n'ar fi stiut sa spuna. Asa i se intampla de cate ori o apuca plansul. Nu stia ce sa spuna..."

A trecut, in sfarsit, si joia asta...
Nu stiu de ce, dar a patra zi din saptamana trece cel mai greu pentru mine. Nu stiu de ce, de cand si de unde, dar serile de joi imi amintesc de trecut. Dimineata nu realizez, dar pe la pranz melancolia se instaleaza confortabil langa mine. Pluteste in aer, iar daca incerc sa imi tin respiratia ca sa scap, ma sufoc. E ciudat.

Poate ca ar trebui sa schimb mediul, ca sa uit.

Dar oare pot uita cu adevarat ceva care mi'a schimbat fundamental viata? Sau pe cineva care a avut un impact major asupra dezvoltarii mele? Pot ingropa oare trecutul?

Nu, nu pot. Pot doar sa ma prefac, sau sa imi focalizez atentia spre altceva. Cea de'a doua metoda este cea mai eficienta si cea mai potrivita. TREBUIE sa ma gandesc la altceva, trebuie sa trec peste...

Noemi - Per Tutta La Vita

2011-09-15T19:43:00.000+03:00

Astazi am descoprit aceasta melodie... :)

*

2011-09-14T14:19:00.000+03:00

Era incredibil de speriata...

file de trecut :)

2011-09-13T21:37:00.000+03:00

"A fost odata ca niciodata", asa incepe orice poveste, nu neaparat in lumea basmelor, ci si in lumea reala.
Asa a inceout si povestea noastra, o poveste despre iubire si ura, despre fericire si tristete, despre vesnicie si efemeritate, despre adevar si minciuna, despre trecut si viitor, despre frumos si urat, despre viata si moarte, despre vis si realitate...
Asa a inceput povestea, in vremurile in care eu chiar eram o copila.
Insa povestea noastra nu e una obisnuita, contrastele si antitezele o fac sa fie aparte...
Iti amintesti de datile cand ma tineai in brate si ne uitam amandoi la imaginea noastra in oglinda? Diametral opusi. Eu eram reprezentarea puritatii, alba si zambitoare, iar tu erai tu.
Poate chiar diferentele dintre noi ne'au apropiat si ne'au facut sa fim atrasi unul de celalalt.
Acum e prea tarziu sa imi pun intrebari, caci povestea noastra s'a sfarsit la fel de brusc cum a si inceput.
Stiu ca'mi va fi greu, dar va trece. Cand si cum nu stiu, dar trebuie sa treaca. De multe ori, cand imi amintesc de tine, parca aud un glas care'mi sopteste: "La'nceput ai sa'l urasti, pe urma, are sa'ti devina indiferent si n'ai sa mai cheltuiesti niciun sentiment pe el, si mai pe urma, ai sa te uiti la el cum de fapt trebuie sa ne uitam la fiecare seaman al nostru cand incepem sa'l consideram prin prisma unui sinur sentiment: intelegerea!"
De altfel, stiu ca si tu te gandesti la mine uneori, dar o sa'ti treaca!
Eu voi fi bine departe de tine, iar tu fericit fara mine. Povestea noastra ramane doar o pagina din trecut...
Eu imi continui drumul vietii alaturi de el, caci asa imi este cel mai bine, iar tu langa ea. :)

Teama

2011-09-12T20:38:00.000+03:00

De unde oare teama aceasta de spune lucrurilor pe nume?!... Daca ar fi vorba numai de "teama de a spune", tot ar fi bine. insa mai grava este "teama de a gandi".

De cine oare ne tot ferim? De noi?

Cred ca asta este: ne este teama - sau rusine chiar - de noi insine...

Cine moare

2011-09-08T21:40:00.000+03:00

"Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei,

urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;

cine nu-şi schimbă existenţa;

cine nu riscă să construiască ceva nou;

cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.

Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.

Moare câte puţin cine evită pasiunea,

cine preferă negrul pe alb şi punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoţii,

acele emoţii care învaţă ochii să strălucească,

oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii.

Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;

cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;

cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare câte puţin cine nu călătoreşte;

cine nu citeşte;

cine nu ascultă muzică;

cine nu caută harul din el însuşi.

Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.

Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează.

Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;

cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs

şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea.

Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.

Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.

Totul depinde de cum o trăim...

Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare.

Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul.

Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie.

Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale.

Dacă va fi să furi, fură o sărutare.

Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica.

Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire.

Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi..."

(Martha Medeiros)

.

2011-09-04T19:33:00.001+03:00

Ultimele zile au fost cele mai lungi de pana acum... Timpul parca refuza sa treaca, in defavoarea mea. Am incercat sa imi gasesc ocupatii care sa ma faca sa uit sa stau singura, in casa. Degeaba.

Asteptam un telefon, un semn, ceva; un semn de la cineva care si'ar fi dorit sa petreaca timp cu mine. Degeaba. Am incercat sa intocmesc o lista cu oameni care ar fi vrut sa ma vada, sa vorbeasca cu mine. Degeaba.

Am ramas singura si pana la urma a trecut si weekendul acesta...

Aseara, recunosc, m'am intalnit cu un prieten. Pana si el vroia sa scape de mine cat mai repede...

Incep sa ma gandesc serios ca nu sunt o companie placuta... Cred ca o sa'mi caut un animal de companie spre care sa'mi indrept atentia si afectiunea...

Iar maine nu voi mai sta in casa! Indiferent ce va fi, voi iesi, voi cutreiera strazile...

Ploaia

2011-09-03T09:44:00.001+03:00

Aseara, ca niciodata, cantecul ploii m'a impiedicat sa adorm... Il ascultam cu nesat, armonizandu'se cu greierii si ma gandeam departe.
Intinsa pe pat, am incercat sa imi lipesc genele si sa ma cufund in visare. Nicio sansa. Un tren a trecut si, in linistea apsatoare a noptii, mi s'a parut ca el imi vesteste ceva. Il auzeam suierand vobe linistitoare, menite sa inlature sentimentul de singuratate.
Pentru ca in noaptea plansa, imi erau alaturi greierii, trenul, vantul si stropii de ploaie. Tunetele ni s'au alaturat mai tarziu.
Cu ochii inchisi, ascultam amalgamul de sunete care innobila atmosfera.
Atunci am realizat ca ploaia e speciala. Niciodata la fel, ma atrage si ma intriga, ma uimeste si ma sperie, ma neliniteste si ma calmeaza, ma cheama si ma alunga, ma amuza si ma intristeaza deopotriva.
Ploaia e revigoranta, dar distructiva, imprevizibila si generoasa.
Insa, oricat am vrea, ploaia nu ne spala pacatele, ramane doar o incercare zadarnica...

K's Choice - Shadowman

2011-09-02T21:06:00.000+03:00

Nu mai are nevoie de cuvinte...

Uitare

2011-09-02T14:17:00.000+03:00

Supusi suntem unui vant nevazut, unei eroziuni neadormite. Uneori pierdem. Cineva ne da cate o frunza pentru fiecare an, cate un fir de nisip pentru fiecare iubire uitata. Cineva ne insemneaza pe fata tacerea si umbra. Si nimic nu intelegem din toate acestea...

Intr'o zi, vine un vant puternic pentru frunze, vine un val neimblanzit, vine ceva care se numeste uitare... Frunzele isi schimba locurile intre ele, formand un covor la picioarele noastre. Calcam pe el, ascultam fosnetul trist si pasim in continuare. Mergem mai departe,, chiar daca frunzele suna a cioburi spargandu'se, trebuie sa ne urmam drumul...

astazi...

2011-09-01T13:21:00.000+03:00

monolog

2011-08-31T22:51:00.000+03:00

Ea ma judeca fara sa ma cunoasca, ma eticheteaza fara sa fi purtat vreo conversatie cu mine, ma critica aspru fara sa fi incercat sa ma cunoasca sau macar sa ma inteleaga...
Ea ma uraste pur si simplu.
Poate chiar m'a blestemat candva...
Ma dispretuieste, ma subestimeaza, ma desconsidera...
Insa nu stie mai nimic despre mine, asa cum nici eu nu stiu prea multe despre ea.
Am vrut sa'i spun ca o inteleg. Poate ca daca as fi jucat eu rolul ei, as fi gandit la fel.
Dar nu sunt in locul ei, eu sunt doar cea care "s'a injosit". (Nu se spunea ca in dragoste si in razboi orice este permis??!")
Ea nu stie ca nicio clipa macar nu am dorit sa ii fac rau. Am incercat chiar sa evit asta.
Din pacate, am esuat.

Am sfarsit prin a'i face rau ei, a'i face rau lui, a'mi face rau chiar si mie...
Dar stiu ca nu sunt singura vinovata, lucru care nu ma consoleaza cu nimic.
Fiecare dintre noi are partea lui de vina. Chiar si ea.
Nu intelege ca eu nu i'am furat nimic, nici nu cred ca vrea sa inteleaga asta, pentru ca ar insemna ca'si recunoaste partea de vina.
Eu imi cer iertare pentru greselile pe care le'am facut, cu voie, sau fara voie! Sincer, nu am vrut sa ranesc pe nimeni si daca i'am spus 'la multi ani" de ziua ei, i'am spus'o din suflet si pentru ca eu chiar ii doresc tot binele!

:)

cadere

2011-08-28T23:30:00.000+03:00

Undeva, intr'un loc parca uitat de lume, inchisa intre patru pereti parca prea reci, ma regasesc de fiecare data singura. Singura si uitata, Uitata si abandonata. Abandonata si trista. Trista si in cadere.

Pentru ca desi trupul meu sta intins intr'un pat calduros cu perne moi, sufletul meu coboara, sfasiat de ghimpi. De ce imi faci asta? Il lasi sa cada in gol, spre abisul far'de margini. Chiar nu'ti mai pasa deloc? Poate ca nu. Lasa'ma sa cad, daca tu asta simti! Lasa'ma sa ma prabusesc si sa ma doara, daca asta te ajuta cu ceva! Tu esti iar cu ea. Nu mai ai nevoie de mine, nu? Iubeste'o, daca asta iti va umple inima de bucurie! Iubeste'o, strange'o in brate in fiecare zi si sarut'o cu pasiunea cu care m'ai obisnuit! Te intorci la ea si parca simteam ca vei face acesti pasi inapoi... Nu pot sa te opresc. E viata ta si se pare ca eu nu mai am loc in ea...

Du'te, dar nu ma vei uita! Ai cules de pe buzele mele otrava iubirilor care nu se uita.

ceva, dar ce?

2011-08-13T16:44:00.000+03:00

Era trecut de ora 00.00, acum vreo 16 ore. Nimic deosebit pana atunci, sau mai bine spus, nimic spectaculos. O seara frumoasa, muzica buna, nisip ud, picioare goale, mare limpede si zbuciumata, galagie, rasete, veselie, bere si mai ales prieteni adevarati.
Totusi, nelinistea era cuibarita adanc in sufletul meu. Credeam ca nejustificat, dar nu a fost asa.
Departandu'ne de plaja, l'am zarit. Inima a inceput sa'mi bata mai tare. De ce? Mi'am intors privirea de frica unui duel intre ochii mei mari si obositi si ochii lui verzi si sclipitori. Era cu ea... Dupa atata amar de vreme de cand nu l'am mai vazut, era cu ea. Cat de bizara mai e si viata asta! Nu stiu daca am dreptul sa ma intristez, dar am facut'o deja. De ce ea? M'as fi bucurat (poate) sa'l vad cu o alta, m'as fi bucurat sincer pt el. Dar asta e cam greu de acceptat. S'a intors din drum si nu ma asteptam... Credeam ca el chiar isi doreste sa aiba o viata mai buna, fara ea. Dar cred ca m'am inselat. Din nou...
Eu m'am indepartat de el pt a'l proteja, pt a nu'i sta in drum si acum se intoarce din proprie initiativa. Offf.
Totusi, la urma urmei, e viata lui si eu nu am nicinul drept sa ma amestec in deciziile sale... Mi'as fi dorit doar ca reintalnirea noastra sa fie.. altfel.
Ma gandeam chiar sa'l caut in urmatoarele zile ca sa vorbim, dar la ce bun?!
Sigur nici nu'i pasa...

.

2011-07-08T20:24:00.000+03:00

Ceva imi spune sa plec. Sa imi deschid aripile fara teama si sa imi iau zborul. Sa plec departe, fara implicatii si farac omplicatii. Departe de cotidian, departe de probleme, departe de intrebari fara raspuns , departe de decizii pripite, departe de tot...
Altceva insa, ma indeamna sa raman. Sa raman invaluita in aceasta ceata a confuziei si sa continui sa caut adevaratul drum al vietii. Sa strang din dinti si sa continui sa lupt cu dilemele pentru a le rezolva. Sa suport teama, migrenele si framantarile. Sa stau aici, acasa.
Dar o sa plec. In mai putin de o ora trenul va porni spre un nou inceput. La propriu si la figurat.

Sper doar sa fie bine! Bine pentru toti!

Amurg.

2011-06-06T18:44:00.000+03:00

Stii ca... nu vreau sa pleci, dar si eu stiu ca trebuie.

Si vei pleca... cred ca pentru totdeauna. Desi, s'ar fi putut sa nu fie asa, insa nu ai fost suficient de motivat. Poate e mai bine asa pentru tine, poate ai nevoie sa fii cat mai departe de mine, eu care iti tulbur viata si iti fur timpul.
As fi vrut sa ma intrebi "crezi ca iubirea ta e atat de plina, atat de fara de margini, atat de intensa, incat vei putea rabda trecerea zilelor goale, scurgerea zilelor cenusii, goana clipelor delirante, pentru a iesi de fiecare data in intampinarea iubitului? Nu o singura data, ci de fiecare data. Nu de fiecare data, ci totdeauna. Nu totdeauna, ci pentru totdeauna." - Atunci, ti'as fi raspuns "am sa te astept, pentru ca iubirea mea e atat de plina, atat de fara de margini, atat de intensa incat voi putea rabda trecerea zilelor goale, scurgerea zilelor cenusii, goana clipelor delirante; si am sa'ti ies inainte de fiecare data! Nu o singura data, ci de fiecare data. Nu de fiecare data, ci totdeauna. Nu totdeauna, ci pentru totdeauna."
Dar am sperat zadarnic...
Si "ce a fost, a fost, ce va fi...va fi!" Nimic nu e intamplator, totul se intampla cu un rost.

Singuratate

2011-05-31T19:12:00.001+03:00

Candva, imi spuneam ca singuratatea e o boala grea si apasatoare, dificil de contactat si de vindecat.
Mereu m'am temut de ea, inca de mica; nu mi'a fost niciodata frica de intuneric, gandaci, soarci, inaltime, sau mai stiu eu ce.
Eu am fost speriata mereu de gandul ca as putea singura. Atat.
Durerea fizica o suport, insa singuratatea imi provoaca neplaceri greu de imaginat...
Ma simt vlaguita, trista si simt o gheara care imi apasa inima. Doare... Ma intind in pat, sperand ca o sa'mi revin, dar siroaie de lacrimi incep sa alunece pe obrajii mei ca ceara. Plang... Muzica zguduie cei patru pereti care m tin prizoniera-prizoniera in propria lume. Incerc sa ma stapanesc, vreau sa ma linistesc... Iau o carte in mana si incep sa o rasfoiesc-volumele prafuite mi'au fost mereu alaturi, prietene si confidente. Degeaba... Povara devine mult prea grea pentru mine. Nu mai pot sa fiu singura, nu mai vreau...
Am invatat acum ca singuratatea e o boala, da, o boala usor de contactat si a dracului de dureroasa!

As vrea...

2011-05-29T22:06:00.000+03:00

As vrea sa pot gasi puterea de a'ti spune tot ce simt...
As vrea sa te privesc in ochi fara teama sau remuscari...
As vrea sa ma strangi in brate si sa'ti ascult bataile inimii...
As vrea sa sterg cu buretele greselile pe care le'am facut...
As vrea sa iti vad ochii senini din nou...
As vrea sa zambesti numai gandindu'te la mine...
As vrea sa poti sa ma ierti...
As vrea sa intelegi ca fiecare clipa departe de tine doare...
As vrea sa ma crezi cand iti marturisesc ce simt..
As vrea sa iti doresti sa fiu numai a ta...
As vrea sa alungi prejudecatile...
As vrea sa ma iubesti neconditionat...
As vrea sa te gandesti la mine acum...
As vrea sa nu ma uiti...
As vrea ...
Dar tu ce vrei? Tu ce'ti doresti?

.

2011-04-16T21:01:00.001+03:00

ceva.

2011-04-13T18:45:00.000+03:00

E ceva la tine care ma intriga, ma atrage, ma cheama si ma alunga...
E ceva mai mult decat o atitudine sau o trasatura. E mai mult, e altceva...
E ceva in ochii tai, o sclipire, care imi da incredere in mine.
E ceva pe buzele tale, o dulceata, care ma provoaca sa te sarut, De fiecare data...
E ceva care ma face sa zambesc numai gandindu'ma la tine.
E ceva nefiresc, dar real care ma impiedica sa ma indepartez.
Te caut in fiecare clipa si ma doare absenta ta...
E ceva care ma determina sa'mi fie dor de tine. E ceva... Dar ce?!

:)

2011-04-03T16:49:00.002+03:00

Legile lui Murphy în sex

* Sexul este unul dintre cele 9 motive pentru reîncarnare. Celelalte 8 sunt neimportante.

* Sexul e ca ninsoarea: niciodată nu ştii câţi centimetri o să aibă şi cât o să dureze.

* Nu te apuca de treabă dacă nu poţi ţine steagul sus.

* Nu e nici o diferenţă între un deştept şi un dobitoc, când se îndrăgostesc.

* Nu te culca supărat! Rezistă şi luptă!

* Legea fundamentală a primei întâlniri: “Îţi promit că n-o să te doară!”.

* Sexul necesită extrem de puţin timp şi cauzează o groază de necazuri.

* Nu face sex cu parteneri care lucrează în acelaşi birou.

* Virginitatea se poate trata.

* Întotdeauna nimerim în perioada nasoală a lunii.

*Partida de sex nu se întrerupe niciodată din cauza întunericului.

* Sexul face discriminări în funcţie de timiditate şi urâţenie.

* Înainte să-ţi întâlneşti prinţul, trebuie să pupi o mulţime de broscoi.

* Fă-ţi o relaţie bună cu vecinii, dar nu te culca chiar cu toţi.

* Nu poţi avea un copil într-o lună nici dacă te culci cu nouă femei în aceeaşi seară.

* Să nu comiţi adulter. Decât dacă ai ocazia.

* Abţineţi-vă de la vin, femei şi muzică. Mai ales de la muzică.

* Calităţile bărbatului care o atrag cel mai mult pe o femeie sunt exact acelea pe care nu le mai suportă câţiva ani mai târziu.

* Nu te certa niciodată cu o femeie când e obosită. Nici când e odihnită.

* O femeie nu uită niciodată pe bărbatul pe care l-a avut; un bărbat - femeia pe care n-a avut-o.

* Ceea ce contează nu e adâncimea jobenului, ci măiestria baghetei magicianului.

* Un bărbat poate fi fericit cu orice femeie atâta timp cât n-o iubeşte.

* Dacă te pui capră, trebuie să ai răbdare până la capăt.

* Frumuseţea intră în piele; urâţenia ajunge până la os.

* Din sex appeal, 50% reprezintă ceea ce ai şi 50% ceea ce cred ceilalţi că ai.

* Un bărbat în casă face cât doi de pe stradă.

* Dacă îţi cade mâna în chiloţii partenerului, inima şi mintea o să îţi cadă tot acolo.

* Când o nevasta învaţă să-şi înţeleagă soţul, de obicei încetează să-l mai asculte.

* Nu te culca niciodată cu cineva mai nebun decât tine.

* Sexul e mizerabil doar dacă e făcut cu bun simţ.

* Cea mai sigură metodă să păstrezi un bărbat e să-l ţii în braţe.

* E posibil să existe lucruri mai bune sau mai rele decât sexul. Dar nici unul nu e exact ca el.

* Dacă am fi făcut cercetări spaţiale cu pasiunea cu care umblăm după sex, acum am avea tarabe cu hot-dog şi pe lună.

* Dacă te mişti repede, iei cea mai mare parte din pătură.

* Dragostea e triumful imaginaţiei asupra raţiunii.

* E mai bine să pierzi în dragoste decât să nu iubeşti deloc.

* Nu te aşeza niciodată între un pom şi un câine.

* Pământul nu se învârte în jurul axei sale, ci în jurul sexului.

Timp

2011-03-12T11:38:00.000+02:00

Timp...
Avem timp pentru viata si timp pentru moarte; timp pentru iubire, timp pentru fericire.
Timp sa visam.
Timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Timp pentru lacrimi, timp pentru durere.
Timp pentru vindecarea ranilor...
Avem timp sa gresim si sa invatam.
Timp sa uitam.
Timp sa rememoram.
Timp pentru amintiri...
Timp pentru speranta.
Timp pentru noi si timp pentru altii...
Timp pierdut si regasit.
Dar... pentru cat timp?

Alexandru Andries - Cea mai frumoasa zi

2011-03-12T11:36:00.000+02:00

lectie de viata

2011-01-16T20:08:00.000+02:00

Astazi e o zi speciala. Nu sarbatoresc nimic, doar hazardul m'a facut sa zambesc. Sau soarta. Sau pur si simplu prezenta unui om deosebit in viata mea, un om pe care poate niciodata nu l'am apreciat la adevarata lui valoare: tatal meu.
Am stiut mereu ca are multe lectii importante, demne de impartasit. Dar astazi m'a facut sa fiu cu adevarat mandra ca ii sunt fiica.
S'a apropiat de mine si mi'a spus "Viata intreaga e o provocare. Depinde de tine daca iti doresti sa perseverezi pentru a depasi obstacolele ei. Nu te lasa batuta, mergi mai departe, orice ar fi. Asta am incercat si eu sa fac mereu, iar viata a gasit de fiecare data inca ceva cu care sa ma surprinda. Acum sunt nevoit sa fac fata unei noi provocari, pe care o s'o depasesc. Nu stiu cand, dar o voi face! Si intr'o zi iti voi povesti cum a inceput aventura vietii mele, cand m'am decis ca trebuie sa privesc viata ca pe o continua provocare..."
Astept, tata. Imi doresc sa ai din ce in ce mai multa incredere in mine si sa imi vorbesti cat mai deschis. Multumesc pentru tot!

si..

2011-01-11T20:33:00.000+02:00

Imi amintesc de tine...

~

2011-01-03T11:26:00.000+02:00

"Si'a amintit ca odata un imblanzitor i'a povestit cum reuseau sa tina elefantii inchisi. Animalele, cand erau pui, erau legate cu lanturi de cate o buturuga. Incercau sa scape, dar nu puteau, toata tineretea lor tot incercau, dar buturuga era mai tare ca ei.
Si atunci se obisnuiau cu captivitatea. Si cand ajungeau mari si puternici era de ajuns ca imblanzitorul sa le lege un lant de picior si sa'l lege de orice - chiar si de o bucatica de lemn - nu mai indrazneau sa fuga. Erau prinsi de trecutul lor." (Paulo Coelho - Walkiriile)

^

2010-12-31T10:35:00.000+02:00

"Omul nu poate inceta sa viseze niciodata. Visul e hrana sufletului asa cum mancarea e hrana trupului. De multe ori, de'a lungul existentei noastre, ne vedem visele naruite si dorintele frustrate, dar trebuie sa continuam sa visam, altfel sufletul moare, iar Agape, acea forma a Dragostei, atat de importanta, nu mai patrunde in el." (Paulo Coelho- Jurnalul unui mag)

Tribut

2010-12-30T19:28:00.000+02:00

Stau si ma gandesc... N'a trecut mult timp de atunci, doar cateva luni. N'am uitat nimic din ce a fost, nu as putea. Desi astazi esti o parte din trecutul meu, nu am reusit sa te "neutralizez" din gandurile mele. Nu pot sa uit cat ai insemnat pt mine, mai mult decat o prietena, mai speciala decat o sora.

Ciudat e ca ai disparut brusc. Nu m'as fi asteptat la asta, nu mi'as fi putut imagina ca ma voi trezi intr'o dimineata de toamna cand noi doua nu mai vorbim deloc.

Poate ca amandoua ne'am schimbat si asta a facut ca drumurile noastre sa devina perfect paralele. Sigur am gresit si eu, doar sunt om. Poate ai gresit si tu vreodata. Acum nu mai conteaza. Important e ca am inceput un nou capitol din viata, un capitol care la inceput se anunta a fi intunecat si posac pentru mine.

M'am agitat, mi'am pus intrebari, am cautat raspunsuri si solutii, dar asa a fost sa fie, nu?! De fapt, asa ai ales :).

Eu am platit un tribut pt greselile pe care le'am facut, greseli de voie, sau de nevoie.

Nu am achitat o suma de bani, nici valoarea in bunuri, nici de muncit nu am muncit. Am fost nevoita sa "renunt" la una dintre cele mai dragi persoane pe care le'am intalnit in viata, pana acum. O persoana deosebita, zic eu, cineva care m'a ascultat si mi'a fost alaturi aproape mereu pentru 2 ani si ceva, aproape 3, a plans alaturi de mine, m'a facut sa zambesc, mi'a fost alaturi cand am fost bolnava si nu m'a lasat sa cad in prapastia depresiei.

E greu sa vorbesc la trecut despre ea. Acum doua seri am visat'o din nou. M'am trezit zambind, pt ca am avut'o alaturi, in vis... Ce ciudata sunt!

Pozele ma bantuie. Sunt sute si sute si imi amintesc toate de etapele prin care am trecut.

Zile foarte bune sau mai putin bune, zile in care am ras, zile in care am fost triste. Mereu amandoua, mereu impreuna.

Doamneee, ce nostalgica sunt!

Ea a uitat, sau macar a inghetat undeva, intr'un cufar, amintirile legate de mine.

Nu mai stie unde sunt, ce fac, ce gandesc, dar nici nu ii mai pasa.

Poate asa e cel mai bine. Nici eu nu sunt singura, slava cerului, nici ea nu ea.

Diferenta e ca uneori eu as cauta'o, as vrea sa vorbesc cu ea. Dar ce folos? Acesta a fost unul dintre tributele pe care a trebuit sa le ofer vietii...

Asteptare..

2010-12-23T20:24:00.000+02:00

Intr'o seara de joi e trezesti intr'o lume straina.
Privesti in gol si nu intelegi cum ai ajuns atat de departe de locurile familiare tie.
Inchizi ochii, ii deschizi iar, sperand ca astfel te vei intoarce "acasa".
Ramai dezamagit cand descoperi aceeasi lume anosta...
Ai vrea sa plangi, dar stii ca lacrimile nu te salveaza niciodata.
Inca mai speri ca e doar un cosmar...
Te ciupesti de mana stanga, pentru a te trezi. Nu functioneaza.
Te asezi in genunchi si incerci sa intocmesti un plan.
Dar... pana si imaginatia te'a abandonat?!
Nu mai gasesti scapare, dar parca nici sa renunti nu iti permiti.
Tu esti un luptator...
Te ridici in picioare si incepi sa alergi.
Pentru prima oara, nu ai nicio tinta.
Nu stii ce urmeaza, nu stii unde trebuie sa ajungi.
Stii doar ca TREBUIE sa pleci.
Nu iti place sa fii constrans...
Inca mai alergi pe strazile gri si pustii.
Cum de ai ramas singur?
Nu te lasi doborat.
Continui sa cauti 'ceva'. Nu stii ce.
Dai dovada de perseverenta si rabdare pe care nu banuiai ca o poti avea.
Ai obosit.
Tot mai alergi, inima iti galopeaza, respiratia iti e ingreunata.
Nu vrei sa te opresti.
Esti nevoit sa incetinesti...
Incepi sa te temi.
Tremuri de frig si frica.
Totul e gri. Gri si sec.
Nu vezi niciun bec colorat, nicio pata de culoare.
Ceata tristetii incepe sa te invaluie.
Te opresti din drum si te asezi pe o banca gri.
Inchizi ochii si simti o mana atingandu'te pe umarul drept.
Zambesti, iti dezlipesti pleoapele si te descoperi langa ea.
"A meritat sa astepti atat si sa ratacesti pentru o imbratisare?"intreaba soptit.

portret intr'o oglinda sparta

2010-12-19T19:49:00.000+02:00

Ce mai stii tu despre mine?
Aproape nimic...
Crezi ca ma mai cunosti?
Eu nu te mai cunosc pe tine.
Ce simt eu acum?
Ca trebuie sa merg mai departe!
De unde imi iau puterea?
Din atentia oamenilor deosebiti din viata mea.
De ce zambesc?
Pentru ca am o viata care merita pretuita!
Cum am reusit sa devin pozitiva?
Cu ajutorul unor persoane minunate, care nu m'au lasat sa cad in plasa melancoliei.
Ce fac?
Cam tot ce imi doresc.
Incotro ma indrept?
Catre viitorul imprevizibil :)
Cum?
Increzatoare si optimista!
De ce?
Pentru ca asa e cel mai bine pentru mine.
Crezi ca am uitat de "trecut"?
NU.
Crezi ca nu ma gandesc niciodata la oamenii care au plecat din viata mea?
Ma gandesc uneori si sper sa le fie bine!
Inca te mai gandesti ca sunt un monstru de care trebuie sa te feresti?
Nu ma intereseaza. Eu stiu cine sunt si cum sunt. ;;)
Crezi ca sunt singura?
Nu am fost si nu voi fi niciodata!

singuratate?! NOT

2010-12-18T20:38:00.000+02:00

Eu nu pot sa las gerul sa'mi inghete sufletul. Nu vreau.
Nu permit frigului sa'mi patrunda in vene, desi poate oasele mi'au inghetat...
Nu accept crivatul sa ma intrsteze cu suieratul lui tanguitor.
Nu ii dau voie iernii sa ma determine sa adopt starea de melancolie!

Stiu ca nu sunt singura. N'am fost singura. Nu voi fi singura niciodata. Pentru ca a fi singur inseamna a fi mort. Sau muribund. Eu am fost bolnava de o boala numita singuratate. Eu am fost bolnava, atata tot, puteam sa fi avut orice alta boala, in tot acest timp n'am cautat pe nimeni, n'am apelat la nimeni, nu m'am rugat de nimeni penru a nu molipsi pe nimeni de cumplita mea boala.
In concluzie: pot intocmi oricand o lista cu zeci si zeci de oameni pe care'i iubesc si care ma iubesc, care n'au nevoie de permanente dovezi palpabile pentru a demonstra ca suntem prieteni.
Prietenia n'are nevoie de vorbe mari, de gesturi patetice, de demonstratii publice!
Iar eu o sa ma bucur de iarna, o sa zambesc in continuare si nu ma voi mai imbolnavi de singuratate, pentru ca am oameni minunati langa mine!

nu.

2010-12-18T11:20:00.000+02:00

"poti sa o repeti la infinit, sa o zici de cate ori e nevoie...ideea e ca oricum si tu si eu vom face asta. candva..."
adica o sa ne uitam unul pe celalat?!
"da"

nu vreau sa cred asta. nu va fi asa!

despre libertate...

2010-12-14T18:49:00.000+02:00

Ne nastem insetati de libertate si infometati de cunoastere.
Ne dorim sa stim, cautam sa evadam, vrem sa invatam si sa descoperim misterele vietii. Inaintam prin lume, ne afundam in necunoscut, ne intindem aripile si incercam sa intelegem.
Dar oare ce ne lipseste pentru a trai sentimentul unic de libertate?
Cand ne inchidem in noi, cand ne sechestram propriul suflet intr'un trup chinuit de dorinte, ne oprim din drum. Atunci incetam sa progresam, ne asasinam visele si uitam calea spre libertate.
Stagnam intr'o lume anosta.
Pentru ca libertatea inseaman transcendenta sufletului, abandonarea materialului in favoarea valorilor spirituale.
A fi liber este sinonim cu a simti viata, a gandi, a cunoaste, a'ti dori si a spera. Depinde doar de tine sa'ti indeplinesti visele. Cat timp ramai om, si nu o marioneta din carne, vei reusi!
Vei fi liber sa inveti, vei progresa si poti ajunge pe cele mai inalte culmi ale cunoasterii.
Pentru ca "omul este trestia ganditoare care depaseste materialul prin spirit", vei fi liber cat timp ii vei permite sufletului tau sa zboare, sa'si doreasca, sa obtina!

Doi

2010-12-14T18:05:00.000+02:00

Ea se trezeste dimineata cu picioarele reci. Zambeste.
Se desprinde cu greu de patul caldut si se pregateste sa inceapa o noua zi.
El se intoarce pe partea cealalta. Schiteaza un zambet.
Ea iese din casa cu castile in urechi. Mai-mai ca fredoneaza.
Pierde autobuzul, dar castiga timp sa priveasca cerul.
El s'a ridicat din pat in ultima clipa, bombanind. Sotia sa inca doarme.
Priveste spre fereastra si observa cerul. Zambeste.
Ea fredoneaza o melodie care'i aminteste de el. I se face dor.
El iese din casa si isi cauta telefonul prin buzunar.
O suna. Admira cerul impreuna.
E o dimineata rece, dar frumoasa.
E o dimineata pentru doi, pentru el si ea.

Hai sa zambim!

2010-12-07T17:53:00.000+02:00

Un zambet nu costa nimic, dar ofera multe!

Merci, Carmen! :-*

Hachi: A Dog's Tale - Official Movie Trailer

2010-11-29T16:35:00.000+02:00

inversunare ?

2010-11-22T19:16:00.001+02:00

Vreau sa te urasc.
Vreau sa nu'mi mai pese, vreau sa imi fie indiferent atunci cand imi vorbesti mie de "ea", vreau sa fiu calma si sa zambesc sarcastic.
Vreau sa iti pot spune fara nicio retinere "du'te la ea, daca iti e dor".
Vreau sa nu'mi mai tremure vocea cand simt ca esti suparat.
Vreau sa nu ma mai enervez cand realizez cat gresesti uneori.
Vreau sa rad cand imi enumeri greselile pe care crezi ca le'ai facut, desi ma implica si pe mine.
Vreau sa te las sa vorbesti singur cand spui ca nu stii ce vrei, ce simti.
Vreau sa ma amuz cand aud ca vrei sa te imparti in 2, pentru a fi cu amandoua.
Vreau sa nu ma intereseze cand ii cumperi ceva de fata cu mine.
Vreau sa nu ma mai gandesc la "ea", sa te las doar pe tine s'o faci.
Vreau sa nu imi mai imaginez scene dintre voi.
Vreau sa plec, fara a arunca vreo privire in urma.
Vreau sa iti spun sa iti vezi de drumul tau.
Nu mai vreau sa vars vreo lacrima pentru tine !
Nu mai vreau sa fiu bantuita de tot ce mi'ai spus azi...
Te'ai gandit, pentru o clipa macar, ca ma doare ?!

****

2010-11-21T16:19:00.000+02:00

"Toata viata imi voi aduce aminte de tine, si tu iti vei aduce aminte de mine. Asa cum ne vom aduce aminte de apus, de ploaia care bate in geam, de lucrurile pe care le vom avea intotdeauna tocmai pentru ca nu putem sa le posedam."

"-Sa nu ma uiti niciodata!
Stia ca nu avea nevoie sa spuna asta. Si totusi o spusese."

(Brida-Paulo Coelho)

Alaturi de tine...

2010-11-20T21:16:00.001+02:00

Ma gandesc la tine si, fara sa vreau, simt lacrimi fierbinti care'mi aluneca pe obraji... In clipe ca acestea imi doresc sa fiu mai mult decat om, sa fiu inger, sa te pot purta pe aripile mele, sa te duc departe de rautati si cruzime, sa iti zambesc si sa'ti luminez viata.
Desi tu mi'ai spus ca viata e mai mult decat un sir de cuvinte pe care eu le scriu, nu pot sa ma opresc acum. Nu accept sa fiu doborata, nu vreau sa te las singur! Stiu ca ai nevoie de mine, stiu asta.
Nu am puteri supranaturale, nu te pot ajuta nici macar material, dar sunt langa tine, nu esti singur! Cineva se gandeste la tine acum si neincetat. Cineva mic, dar hotarat. O fata care poate se pierde in multimea anonimilor, dar care este alaturi de tine, indiferent de circumstante. Nu'mi pasa de nimic din ce imi spun ei, oamenii ingropati in indiferenta, frustrari si regrete, nu ma intereseaza de etichetele pe care ei le ataseaza din cauza unor idei preconcepute, eu vreau doar sa stiu ca tie iti este bine, ca zambesti si ai din nou pofta de viata. Vreau sa te aud glumind si punand "lumea la cale". Vreau sa ma strangi in brate si sa te simt linistit....
Stiu ca e greu, am invatat ca viata nu este deloc usoara, dar trebuie sa gasim in noi puterea de a merge mai departe, de fiecare data. Apoi, dupa furtuna, soarele reapare.Asa ca hai sa alungam norii impreuna si sa ne bucuram de momentele frumoase ale vietii !

***

2010-11-20T21:04:00.000+02:00

3 Doors Down - Here Without You

2010-11-15T20:00:00.000+02:00

De ce ti'e frica, nu scapi !

2010-11-12T15:36:00.000+02:00

Am strigat, ca sa ma conving, ca mi'e teama doar de singuratate...
Ma sperie, ma ingenuncheaza si ma copleste. Nu pot lupta cu ea, nu ii pot rezista doar eu. E ca o ceata deasa care imi taie respiratia si ma impiedica sa aleg drumul corect. Ma alearga orbeste si ma face sa ma ratacesc in propria lume. Ma indeparteaza de lumina si ma sechestreaza intr'o lume rece, ostila si goala. Nu ii pasa de sentimentele mele, nici de visele pe care le am. Nu ma lasa sa sper, sa cred, sa ma zbat. Nici sa zambesc nu'mi da voie... Imi acapareaza viata, mi'o controleaza. Ma ingrozeste, ma determina sa uit motivele pentru care traiesc, sa'mi ingrop idealurile.
Cu greu desprind bratele ei incolacite in jurul gatului meu. Ma sufoca, ma injunghie apoi cu un cutit al nepasarii si'mi prelungeste durerea. Nu ma omoara, doar ma chinuie.
Imi consum toata puterea pentru a fugi de ea. O las in urma un timp, apoi ma ajunge din urma si'mi invadeaza iar viata...
E groaznic ! Fac tot ce'mi e cu putinta ca sa o tin la distanta, dar am invatat ca de ce ti'e frica, nu scapi ! :(

file de viata...

2010-11-11T16:36:00.000+02:00

De'atatea ori am vrut sa plec undeva, departe de tot; departe de ei, cei care imi fura bucuriile, departe de tine, cel care nu are timp sa imi ofere zambete... De'atatea ori mi'am impachetat amintirile si am deschis usa, mi'am aranjat si rearanjat trecutul, am incercat sa sterg cu o guma tot ce'a fost gresit, de'atatea ori am luptat sa schimb prezentul !
Si ce'am realizat ? Ma descopar si astazi in acelasi context. Inconjurata de oameni cu care nu am nimic in comun, oameni falsi si rai (o mare parte), oameni care se bucura de raul meu... Am vrut sa fiu eu cea amabila, sincera, binevoitoare. I'am ajutat de cate ori am putut, le'am sters lacrimile si le'am fost alaturi. Atat cat m'am priceput, sperand ca asa va fi bine...
In schimb, am primit palme, palme care m'au durut si m'au facut sa'mi dau seama de nemernicia lumii. Ei m'au improscat nu noroi si m'au lasat sa alunec pe panta singuratatii.
Eu m'am ridicat in picioare de fiecare data si mi'am continuat drumul. Uneori am fost aproape sa ma prabusesc in abisul disperarii, alteori doar singuratatea mi'a fost tovarasa de drum, dar am stiut mereu ca vor urma si zile in care voi zambi.
Tu ma faci intotdeauna sa zambesc. Ai o lumina in ochi care'mi da curaj. Nu stiu cum si nici de ce, dar reusesti sa aduci o raza de soare in sufletul meu. Cand esti aproape de mine, cand ma strangi in brate, cand pur si simplu ma privesti simt ca ma topesc in lumea ta si ea devine lumea noastra.
Visul dispare prea repede (din nefericire) si ma trezesc din nou in lumea rece si trista. Acelasi oras, animat doar de mare, aceeasi strada, acelasi bloc, iar tu esti prea departe... Timpul devine inamicul tau si'al meu. Stiu ca odata ce ne vom pleca fiecare spre casa, vei fi prea ocupat ca sa'ti amintesti ce turnul nostru de fildes...
Eu te voi astepta...neincetat !

pentru tine...

2010-11-06T22:13:00.000+02:00

Adrian Paunescu - Veac de tacere

Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „daca”
Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „nu”
Hai sa conjugam ninsoarea si uitarea eu si tu
Timpul pe deasupra noastra ca o sanie sa treaca.

Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „însa”
Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „hai”
Vai, vom face repetitii pentru iad si pentru rai.
De ecouri mari de piatra vei fi rîsa, vei fi plînsa.

Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „pleaca”
Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul”taci”
Prin albastrele troiene sa fim liberi si saraci,
Sa uitam ce-nseamna „totusi”, sa uitam ce-nseamna „daca”.

Sa uitam academia, tribunalul, primaria,
Veverite fara nume ne predea curate legi,
Cînd se va rasti furtuna vorba mea s-o întelegi
Cînd vor susura izvoare afla c-a murit mînia.

Si de unde pîna unde sa uitam ce mai înseamna
Sa ramînem ai naturii, botezati în necuprins,
La sfîrsitul toamnei lumii sa ne apucam de nins
De Craciun ne fie iarasi dor de vara si de toamna.

Vai, sînt rîuri pe aicea care merg spre noi cuminte
Vino, sa spalam în ele pata lumii de noroi,
Ca într-un tîrziu si muntii sa învete de la noi,
Darul de-a trai mai liber fara a rosti cuvinte.

Sînt satul de vorbe, vorbe, a nimic aducatoare,
Vino sa uitam cuvinte si sa învatam a fi,
De cuvinte fara noima, de sonoritati pustii,
Sa spalam întrega fire, sa traim cu-ndurerare.

Sa uitam ce-nseamna „lume”, si „avere”, si „putere”
Sa uitam cuvîntul „daca”, sa uitam cuvîntul „da”,
Si-ntr-un veac fara cuvinte, ca doi cai fara de sa
Sa traim tacînd iubirea, fiindca totul e tacere.

**

2010-11-04T21:10:00.000+02:00

E joi, e seara si ma gandesc din nou la tine...
Stiu ca nu ti'e bine si ma simt neputincioasa in fata destinului, a vietii.
Sunt departe de tine, dar daca as putea, daca as putea as schimba destinul tau inr'unul cu mai putine rele, mai putine necazuri, mai putina suferinta.
Dar nu pot.
Pot doar sa te asigur ca cineva se gandeste acum si neincetat la tine si ar face orice ca sa iti fie bine !
Te'as imbratisa si ti'as ingropa durerea in parul meu, dar... :(

:(

2010-11-01T21:05:00.000+02:00

Nimeni nu m'a strans in brate ieri, nici alaltaieri... nici azi.
Nimeni nu ma va strange in brate maine. :(

vreau, dar...

2010-10-31T22:37:00.000+02:00

Vreau sa scriu despre mine, vreau sa scriu despre tine, vreau sa povestesc despre noi.
Vreau sa strig in gura mare tot ce simt, dar si sa inteleg. Vreau sa ma asculti si tu. Vreau sa simt ca iti pasa de mine. Vreau sa ma prinzi de mana si sa ma ajuti sa ma ridic atunci cand sunt la pamant. Vreau sa ma faci sa zambesc de fiecare data cand sunt trista. Vreau sa ma strangi in brate cand ne vedem. Vreau sa ma saruti cu foc. Vreau sa iti fie pofta de mine. Vreau sa te gandesti in fiecare zi la noi. Vreau sa iti fie dor de mine. Vreau sa ne vedem cat mai curand. Vreau sa ma astepti nerabdator. Vreau sa zambesti cand ma privesti. Vreau sa te fac sa te simti bine. Vreau sa fii tu, fara masti. Vreau sa imi vorbesti, vreau sa te ascult. Vreau sa iti vorbesc, vreau sa ma asculti. Vreau sa ma tii de mana. Vreau sa ma duci departe de vacarmul vietii cotidiene. Vreau sa ma faci sa uit de tot ce'i rau si crud. Vreau sa iti soptesc ceva la ureche, iar tu sa tresari. Vreau sa ma cuprinzi in brate. Nu vreau sa ma lasi sa plec !
Vreau sa oprim timpul in loc, pentru noi doi. Vreau sa uiti de probleme. Vreau sa ma doresti. Vreau sa te simt al meu, vreau sa ma simti a ta. Vreau sa existam numai noi doi...si marea. Vreau sa privim valurile impreuna si sa admiram curcubee. Vreau sa stai langa mine.
Nu vreau sa pleci, nu vreau sa rupi magia. Stiu ca nimic nu e vesnic, dar mai ofera'mi cateva clipe langa tine, merit. Nu vreau sa pleci, dar vei pleca. Cum as putea sa te opresc din drumul tau ?

Pentru mine conteaza, pentru toti ar trebui !

2010-10-31T13:26:00.001+02:00

Aceasta postare este un indemn pentru voi... Un indemn de a privi in jur, de a observa ceea ce se intampla..
Va invit sa urmariti blogul http://timetoimpact.blogspot.com/, unde veti afla despre activitatile clubului de voluntariat TIME TO IMPACT, un grup de tineri care isi propune sa schimbe lumea intr'un loc mai bun !

*

2010-10-30T14:48:00.000+03:00

"Parem caraghiosi fata de noi insine.. De bine plecam, de rau plecam... Si ce sa facem? Eu nu suport caldutul, starea de mijloc, limita medie... Oricat ar fi de greu drumul, noi ni l'am ales, mergem pe el pana la capat."

Oare sa fie asa ?
Candva as fi ales totul sau nimic, nu as fi facut compromisuri, nici sacrificii. Eram prea sigura pe mine si foarte hotarata. Bateam din picior atunci cand nu obtineam ceva si, paradoxal, dorinta mi se indeplinea. Credeam ca intreaga lume se afla la picioarele mele... Eram ca'ntr'o poveste, in povestea mea.
Visul n'a durat mult. Intr'o zi am realizat ca nu sunt un personaj intr'o poveste, sunt doar un om.
Un om supus destinului si greselilor, un om care trebuie sa lupte pentru a face fata provocarilor vietii. Am inteles atunci ca nimic nu este atat de simplu pe cat s'ar parea si ca, oricat te'ai zbate, nu poti castiga intotdeauna.
Am invatat ca nimic nu este bun in totalitate, dar nici rau 100%, ca nu pot avea de fiecare data ceea ce imi doresc. Am invatat sa si pierd, tinandu'mi fruntea sus.
Dar lectia care m'a marcat cel mai mult a fost aceea de a invata sa fac sacrificii. Am fost nevoita sa devin mai puternica pentru a putea ramane in picioare si, am ajuns la concluzia ca uneori trebuie din 2 rele sa'l aleg pe acela care mi'ar putea face bine...
Nu a fost usor procesul de transformare, dar am reusit, intr'un final, sa accept "caldutul", sperand ca intr'o zi va deveni cel putin cald...

Cascada gandurilor mele .

:)

Despre iubire

30.12.2011

Mi'e dor...

Drumul

Da'de ce?

Curaj si vina

Parfum de iarna

Zboruri... pur si simplu superb

Viata...

Tacerea ingheata

:)

Despre oameni si control

Nick Cave & Kylie Minogue | Where the Wild Roses Grow (Official Video)

Jumatati

Hai sa zambim

:(

Tigara

Un gand

.

Amintiri

Confesiuni

Noapte de una singura...

Problema mea sunt eu insami

Da, mint!

Jumatati de mar

Despre mine

Lectie

*

Pofta1

Strainul

Seara de toamna...

melancolie.

Despre dor

In ton cu vremea...

*

...

ylang ylang si melancolie

Aiurea

Cea de acum

Tudor Chirila - De ce ?

Daca...

*

Altceva

Deziluzie

.

Scrisoare

oarecare

Sambata

Joi

Noemi - Per Tutta La Vita

*

file de trecut :)

Teama

Cine moare

.

Ploaia

K's Choice - Shadowman

Uitare

astazi...

monolog

cadere

ceva, dar ce?

.

Amurg.

Singuratate

As vrea...

.

ceva.

:)

Legile lui Murphy în sex

Timp

Alexandru Andries - Cea mai frumoasa zi

lectie de viata

si..

*~*

*^*

Tribut

Asteptare..

~

^