aiurea .

Stau linistita intr'un colt uitat al vietii mele,
Mi'amintesc visele copilariei, cand ajungeam la stele,
Zambetul inocent, spaime ne'ntelese, copilul speriat
Si ma intreb: din tot ce'a fost cat am uitat ?

Ma simt, dintr'o data, pierduta'n amintiri,
Parc'as retrai scanteia primei iubiri
Cand intreaga viata parea ca'n povesti;
Copile, te'ai gandit c'asa repede o sa cresti ?

Atunci, gaseam zi de zi prilej sa zambesc,
Astazi veselia fuge, eu n'o mai gasesc;
Copil, lacrimam uneori cand ma loveam,
Acum nu mai pot plange, lacrimi nu am.

Privesc cioburile prin care timpul s'a scurs...
Oare cat din drumul vietii am parcurs?
Ascult zgomote gri, aruncate in abis...
Ma doare prezentul; e cosmar, nu vis.

Ama la vita così com'è !

.

Ama la vita così com'è Amala pienamente,senza pretese; amala quando ti amano o quando ti odiano, amala quando nessuno ti capisce, o quando tutti ti comprendono. Amala quando tutti ti abbandonano, o quando ti esaltano come un re. Amala quando ti rubano tutto, o quando te lo regalano. Amala quando ha senso o quando sembra non averlo nemmeno un pò. Amala nella piena felicità, o nella solitudine assoluta. Amala quando sei forte, o quando ti senti debole. Amala quando hai paura, o quando hai una montagna di coraggio. Amala non soltanto per i grandi piaceri e le enormi soddisfazioni; amala anche per le piccolissime gioie. Amala seppure non ti dà ciò che potrebbe, amala anche se non è come la vorresti. Amala ogni volta che nasci ed ogni volta che stai per morire. Ma non amare mai senza amore. Non vivere mai senza vita! "Madre Teresa di Calcutta" DA, chiar trebuie sa iubim viata !

cioburi

Alerg dezorientata pe un drum necunoscut... Nu stiu unde sunt si de ce, nu inteleg de cat timp ratacesc si cum de am ajuns aici... Imi continui cautarea labirintica. Unde e iesirea ? Nu o gasesc. Privesc speriata in jur; e intuneric, nu pot distinge nimic. Ma sperii si incep sa plang, ca atunci cand eram doar o fetita. Ma simt mai singura ca niciodata, abandonata chiar...Vreau sa ma opresc, sa inchid ochii si sa nu'i mai deschid... O voce launtrica ma indeamna sa merg mai departe, ajutandu'ma sa'mi adun fortele. Ma mir ca inca mai gasesc putere...
Acum nu mai alerg, e ca si cum m'as plimba, speriata. Zgomotul viselor suna sub pasii mei ca cel al unor cioburi spargandu'se... S'au destramat oare dorintele mele, iluziile si planurile ? Habar n'am, dar poate voi afla, intr'o zi. Sunetul acela crud ma descurajeaza, iar. Ma impiedic si cad, dar ma ridic si continui sa ratacesc. De fiecare data cad, ma lovesc, in zgarii sufletul cu pietrele nepasarii, sangerez din cauza cioburilor, insa ignor durerea, nu ma las doborata...
Caut pe cineva, dar nu e nimeni in acest bizar labirint al singuratatii.

Am mers prin pustiu intreaga noapte. Intunericul, vantul, luna si stelele ascunse dupa nori mi'au fost tovarasi de drum... Nu am descoperit unde ma aflam, nici din ce motiv, dar m'am gasit dimineata cu privirea rosie de plans si de la nesomn in odaita mea dezordonata, cand afara ploua, spalandu'mi gandurile. M'or fi ranit tare acele cioburi ?

cand...

Cand totul isi pierde culoarea in viata ta,
cand chipurile celor din jur devin inexpresive,
cand te apasa din ce in ce mai brutal fiecare cuvant,
cand gandurile sunt tulburi, ca marea in furtuna,
cand visele se sparg asemeni valurilor, la mal,
cand vezi sentimentele gri prin oglinda sufletului,
cand speranta pare atat de departe...
cand zbuciumul din tine capata intensitate,
cand ceata tristetii te impiedica sa privesti viitorul,
cand ploua cu deziluzii,
cand esti dezamagit de cele mai dragi persoane,
cand ramai singur, confruntand cele mai dificile momente,
cand esti ingropat sub un munte de probleme,
cand nu mai gasesti motive pentru care sa lupti,
cand vrei sa plangi, dar lacrimile ti'au secat,
cand te trezesti dintr'un cosmar, speriat, la miezul noptii,
cand ti'e teama de necunoscut,
cand incepi sa'ti pierzi increderea,
cand totul se darama'n jurul tau,
cand ai nevoie de cineva, sau de ceva
gandeste'te la mine si voi face tot posibilul sa te ajut,
de fiecare data !


Eu voi fi acolo sprijinindu'te, invatandu'te sa zambesti din nou, deschizandu'ti noi orizonturi. Voi fi aproape de tine chiar si atunci cand lumea va fi impotriva ta... Poate nu vei realiza, dar nu vei ramane singur !

ajuta'ma

Prinde gandurile bune in plasa vietii,
Alunga incet negura tristetii,
Asculta chemarea din glasul meu,
Intelege ca uneori imi este greu...

Despica'n patru firul disperarii,
Invata'ma ce'i rau sa dau uitarii,
Ajuta'ma speranta sa o gasesc,
Ramai langa mine, sa pot sa zambesc !

Strange'ma incet in bratele tale,
Eu o sa uit cuvintele goale...
Tu zambeste'mi, admira chipul inocent,
Uita ce inseamna sa fii indiferent !

incredere

Pentru siguranta, relatiile sunt construite pe o temelie consistenta de incredere...Sunt doua inimi vibrand impreuna, doua trupuri compatibile, doua fiinte completandu'se, doi oameni mergand de mana pe aceeasi carare a vietii, bucurandu'se de reciprocitate, crezand unul in celalalt. Dar ce se intampla atunci cand stratul de incredere incepe sa se subtieze ?


Te ascult de cateva minute dojenindu'ma... Nu'mi place, nu ma mai certa, iubitule ! Aduna increderea pe care incet'incet o risipesti ! Nu te lasa coplesit de gelozie caci iti intuneca mintea si gandurile ! Intelege'ma , iubeste'ma si crede'ma ! Aminteste'ti cat tin la tine si constientizeaza faptul ca nu'mi doresc sa'ti fac rau... Cum as putea sa te insel, sa accept un altul in viata mea, in mintea mea, langa trupul meu ? Nu te mai tortura cu ganduri sumbre, invata sa'mi citesti sufletul si mintea ! Ne va fi bine, tu doar ai incredere in mine si'n sentimentele mele !
Si cand ma gandesc la prima noatra intalinire, cand ai afirmat cu tarie ca tu nu esti gelos...

Hristos a Inviat !

Fie ca Lumina Sfanta a Invierii sa va aduca in viata doza de speranta, bucurie si implinire si sa va hraneasca sufletele cu sentimente curate ! Va doresc un Paste cat mai fericit alaturi de cei dragi !

armonie .

Un spectacol de zambete ce fac furori,

Imagini din care se nasc minuni in zori,

Trepte pe care le urci mai mereu,
Dorinta lui de'a deveni zmeu...

Clipe ce fara el sunt saptamani,

Decizii complicate pe care le amani,
Amintiri poznase de cand erai copil

Si timpul care trece inutil...

Ranile vindecate de mare

In clipele cand raul dispare

Si apusul ce ascunde'n necunoscut

Tot ce a fost putred in trecut...

Scoicile devin pietre pretioase,

Vantul sopteste cuvinte duioase,

Tu ma asculti, iar eu tresar,

Dragoste mi'ai adus in dar.

Hotar

Mi'am promis, cu ceva timp in urma, ca voi subtia legaturile cu trecutul. M'am incurajat repetandu'mi in gand ca voi trai prezentul si voi influenta viitorul fara a'mi pasa de ce'a fost inainte. Parea solutia adecvata pentru rezolvarea tuturor problemelor si framantatilor, dar nu a fost atat de simpla precum o vedeam eu...

Ieri m'ai sunat. Din nou... Nu am vrut sa'ti raspund, dar totusi am facut'o. Mi'ai vorbit cu aceeasi voce calma si sigura , ca si cum nimic nu s'ar fi intamplat. Acelasi sir de intrebari banale, aceleasi dorinte. Acelasi ton, acelasi egoism, aceleasi raspunsuri din partea ta... Tu nu iti dai seama ca imi faci rau ? Sau pur si simplu nu'ti pasa decat de tine ? Ti'am spus de atatea ori ca nu este bine sa vorbim, te'am rugat sa nu ma mai cauti, am incercat sa'ti explic toate dezavantajele si complicatiile care se nasc. Nu te'a interesat. De ce nu ma lasi in pace ? De ce nu'ti vezi de viata ta, de iubita ta, de problemele tale ? Imi spui de fiecare data ca'ti este dor de mine, ca eu nu'nteleg, ca ma incapatanez sa cred ipoteze, ca m'am schimbat... si nu in bine, ca sunt "speciala" pentru tine, ca ai nevoie de prezenta mea, ca iti doresti sa ma vezi si sa ma auzi... Dar cine te mai crede ? Te'am iubit, ai fost prima dragoste, te'am ascultat, te'am asteptat, am fost langa tine, am sperat, am iertat, am mers mai departe... dar cat pot accepta chinul ? Acum stii ca sunt fericita langa el, ca imi ofera ce tu nu mi'ai putut da: atentie si afectieune... Regreti, te doare, dar e prea tarziu !

Nu neg nimic din ce'a fost, insa nu mai vreau sa sufar, nu mai are rost... Tu ramai cu ea, iar eu langa cel pe care il iubesc !

O zi frumoasa !

Astazi totul ar putea sa fie mai senin, iar culorile sa ne invadeze vietile, caci e sarbatoarea florilor !
La multi ani celor care'si sarbatoresc astazi onomastica, multa sanatate, fericire si implinire alaturi de cei dragi si fie ca Pastele sa aduca in sufletele oamenilor cate putina caldura !

P.S. Sper sa fie frumoasa ziua, ca sa se mentina si Duminica viitoare...

SEC

Uneori, in drumul tumultos al vietii de banali oameni, ne impiedicam de diferite situatii care reusesc sa ne marcheze intr'un fel, sau intr'altul... Descoperim atatea probleme in jurul nostru, atata durere si suferinta, ura si rautate, boala si mizerie incat incepem cu totii sa ne simtim neputinciosi; majoritatea oamenilor isi creaza un scut de indiferenta pentru a putea fi protejati de tot ce nu ii afecteaza in mod direct, isi pierd sufletele, rastignesc constiinta, orbesc sentimentele .
Dar rezolva ceva ? Nu. In schimb, se trezesc intr'un moment (prea tarziu de cele mai multe ori) si realizeaza ca au gresit, ca aceasta indiferenta n'a facut altceva decat sa'i izoleze.... Unii incep sa se dezmeticeasca, dar altii raman in acea stare de amortire, intreaga viata ...

Eu nu pot fi asa. Nu pot ramane ndiferenta, nu pot. Ma afecteaza tot...

\:D/

Si simt parfumul primaverii mai intens decat l'am simtit vreodata, si'apreciez florile, si culorile, si soarele. Si am pofta de viata cum n'am mai avut de atata timp !

tu

Tu doboara tristetea din privirea mea,
Dezleaga tacerea cea grea,
Topeste lacrimile ce tulbure curg,
Deschide'mi aripile, la tine s'ajung !

Tu acopera'mi inima cu bratele tale,
Asculta'mi zbuciumul cel moale,
Dezleaga taina, destram'o incet,
Acopera cu un sarut acel scancet...

Sopteste'mi cuvinte ce le'am uitat,
Desprinde'mi un zambet curat,
Iubeste'mi faptura, sau uit'o de vrei,
Priveste cat mai adanc in ochii mei !

Tu lupta cu demonii bizari din mine,
Invata'ma cum e sa cred in bine,
Reda'mi culoarea in obrajii de ceara,
Ajuta'ma sa razbat... pentru ultima oara !

Tu incearca sa'mi intelegi gandurile,
Dar nu'ti abandona idealurile...
Iubeste'ma cum stii ca vreau,
Sopteste'mi dragostea, si'am sa stau !

Iar eu... iti voi darui numai tie
Gandul, trupul, inima, bucurie;
Tu pretuieste darul meu
Si astfel ma vei avea mereu !

Vorbele ingerului

Iar te privesc, pentru a mia oara (chiar mai mult) de cand te'ai nascut in lumea muritorilor. Ai crescut, te'ai dezvoltat incet'incet, dar inca mai urci trepte fundamentale ale vietii, inca mai ai nenumarate de invatat pentru a atinge clipa'n care te vei contopi cu zborul... Atunci ei imi vor inapoia aripile si'n clipele ce vor urma vom fi o echipa mai puternica, itit voi curma suferinta mai usor...

Nu'ti ascunde sentimentele de mine, sau, mai corect spus, nu mai incerca inutil ! Eu stiu tot ce faci si'ti cunosc aproape fiecare gand, iti simt dragostea, razvratirea, teama cea crunta, suferintele, uneori desluesc picaturi de ura ce ma sfasie, adun fericirea si implinirea in sufletul tau, iti citesc blandetea in privirea'ti senina, iar bunatatea in zambetul sincer; stiu ca simti recunostinta pe care n'o arati mereu, precum si mila, incertitudine, prietenie... Un adevarat amalgam de sentimente iti descrie inima.

Azi insa esti parca mai confuz ca niciodata si nu'ntelegi de ce. Tristetea incepe sa se astearna ca un voal gros si irespirabil de ceata peste gandurile tale. Nu o lasa ! Lupta cu durerea, invata sa'ti vindeci ranile, sa destrami minciunile, sa construiesti visele, sa fructifici speranta, sa sfarami raul din jur, sa apreciezi gesturile marunte, sa ingropi insultele, sa alegi binele, sa'ti doresti sa'i cunosti pe cei dragi, sa le zambesti mai des, sa le mangai sufletele prietenilor, sa razi cu pofta, sa intinzi o mana spre cei care au nevoie de tine... Apreciaza'ti viata, priveste razele de soare, imbata'te in mireasma primaverii, coloreaza'ti zilele, admira florile si vietatile de tot soiul, accepta ajutorul, arunca invidia, sadeste in gradina vietii tale adevarul, uita de buruieni, atinge stelele, descopera minunile si'nvata sa crezi in existenta lor ! Astfel, incet'incet iti croiesti drumul spre fericire !

As vrea sa'ti soptesc "sa fii puternic", dar sunt convins ca nu ma poti auzi, auzul muritorilor nu este atat de fin. Stiu insa ca un suflet curat poate percepe vorbele mele, stiu ca o inima calda imi simte incurajarile, zambetele, dar si lacrimile, si stiu ca daca ai incredere in prezenta mea ma poti descoperi si poti invata de la mine...

Deschide'ti inima, ma vei gasi intr'un colt al ei, indrumandu'te . Eu mai sper ca vei intelege misiunea mea, stiu ca esti suficient de puternic pentru a trece peste fiecare dificultate intaminata, dar incearca sa'mi descifrezi indemnul. Eu iti vreau doar binele...

Cum ar putea sa te indrume spre rau insusi ingerul ce'ti vegheaza pasii ?!

alta problema

Hmmm... Din nou cu branula in vena; si eu care promisesem in martie ca nu mai patesc nimic anul acesta. Frumos, foarte frumos !
Cat de ironica devine viata uneori ! Cand crezi ca ai reusit sa treci peste un obstacol, cand se pare ca lucrurile reintra in normal, cand soarele se zareste din nou in viata ta, cand iti reapare culoarea in obraji si nu mai pari o figurina neputincioasa de ceara, totul se vede...frumos, incepi sa prinzi incredere in maine si sa capeti puteri. Asa gandeam si eu, joi: operatia ma prea ma mai deranja, totul parea ca se rezolva. dar bineinteles, a aparut o noua problema de sanatate...
Acum sunt nevoita sa stau cu branula iar in mana o saptamana,pana lunea viitoare, am de facut 28 peniciline la 6 ore, 14 gentamicine la 12 ore, si 10 dexamethazone...
Privesc zambind dureros spre sacosa cu seringi, ser, fiole, incercand sa indoi mai tare mana simt tubul subtirel din vena si ma intreb daca voi fi vreodata sanatoasa cu adevarat...

Sa'mi tineti pumnii, caci de Florii vreau sa fiu bine, sa sarbatoresc !
P.S. Imi pare atat de rau ca nu am mai scris de atata amar de vreme, dar chiar nu am fost capabila !

Dimineata :)

Adio, trecut !

Suntem din nou fata'n fata...
Noi doi, eu si cu tine,
doua inimi ce au soptit candva aceeasi melodie,
doua suflete ce au dansat acelasi vals al vietii,
doi oameni pe care i'a legat candva acel "ceva".
Iti observ chipul peste care a trecut negura timpului,
nu te'ai schimbat, la fel de matur erai si'atunci,
insa unde ai ascuns privirea tulburator de verde
care'mi facea trupul sa vibreze, iar inima sa galopeze ?
Unde e seninatatea, iar buzele'ti de ce nu'mi mai par la fel ?
Iti citesc tristetea in privire, inca mai pot...
Iti inteleg tulburarea, stiu ca nu esti bine...
Iti ascult durerea, te linistesc prin ganduri .
Doar atat .
Inca iti mai zambesc si alung norii,
Inca'ti mai pot curma suferinta atat de usor,
Inca mai pastrez puritatea in sufletul meu...
Dar am si un cutit, o arma impotriva cruzimii
pe care acum incepi sa o descoperi...
Taisul crunt al nepasarii te indeparteaza.
Te mai privesc o singura data, apoi plec.
"Ai grija de tine" iti soptesc incetisor,
nu cred ca de'acum ne vom mai vedea...
Am inteles ca dupa un timp doar ceva ne mai leaga,
marea...

in amintirea celui care a fost "prima mea dragoste".

uratenie.

Mi'e teama de mine...

Privesc adesea in oglinda si ma inspamant. Am stiut mereu ca nu sunt frumoasa, desi poate mi'as fi dorit; m'am resemnat cu ideea ca nici nu am ochii albastri, nici nu sunt inalta, nici constructie de fotomodel nu am. Sunt banala... Si totusi de ce ma intristeaza imaginea pe care o zaresc in oglinda ?

Habar n'am . Poate ca ma afecteaza prea mult parerile celor din jur, iar lumea, in ignoranta ei specifica, judeca totul dupa aparente. Oamenii apropiati mi'au marturisit ca, zambetul meu molipsitor, sufletul si alte cele valoreaza mai mult decat frumusetea fizica... dar eu sunt convinsa ca aspectul influenteaza considerabil imaginea cuiva prin ochii altora, caci am observat privirile lor.

Nu'mi place sa ma vad hidoasa, dar aceasta e realitatea si nici mii de operatii estetice nu cred ca ar pute'o schimba.

Inca ma intreb de ce B. insista cu inversunare ca ma iubeste si, sincera sa fiu, nu gasesc niciun raspuns...

optimism ?

Am cautat fericirea intr'o raza de soare,
Dar ea s'a destramat incet-incet...
Printre lacrimi am urmarit'o cu rabdare
Si'am mers mai departe, fara regret !
Am vrut sa'mi ascund supararea in mare,
Caci ea m'a inteles mereu,
Dar fiecare val la mal dispare
Si raman iar singura.. doar eu.
Am incercat sa vorbesc cu o floare,
Sa ii spun ei tot ce simt,
Dar m'a durut cand am vazut'o cum moare...
Nu mai pot singura sa ma mint !
Am asteptat luceafarul sa rasara...
Sa nu ma cufund in abis,
Dar noaptea fara tine'i amara..
De ce nu esti aici, cum ai promis?
Te'am cautat printre mii de soapte
Pana ce lumina'a venit dintre stanci...
Am inteles tarziu ca nu esti departe,
Tu esti langa mine, exact ca atunci !


Am regasit poezia si mi'au redat optimismul gandurile rostite simplu de mine in urma cu putin timp...