lectie de viata

Astazi e o zi speciala. Nu sarbatoresc nimic, doar hazardul m'a facut sa zambesc. Sau soarta. Sau pur si simplu prezenta unui om deosebit in viata mea, un om pe care poate niciodata nu l'am apreciat la adevarata lui valoare: tatal meu.
Am stiut mereu ca are multe lectii importante, demne de impartasit. Dar astazi m'a facut sa fiu cu adevarat mandra ca ii sunt fiica.
S'a apropiat de mine si mi'a spus "Viata intreaga e o provocare. Depinde de tine daca iti doresti sa perseverezi pentru a depasi obstacolele ei. Nu te lasa batuta, mergi mai departe, orice ar fi. Asta am incercat si eu sa fac mereu, iar viata a gasit de fiecare data inca ceva cu care sa ma surprinda. Acum sunt nevoit sa fac fata unei noi provocari, pe care o s'o depasesc. Nu stiu cand, dar o voi face! Si intr'o zi iti voi povesti cum a inceput aventura vietii mele, cand m'am decis ca trebuie sa privesc viata ca pe o continua provocare..."
Astept, tata. Imi doresc sa ai din ce in ce mai multa incredere in mine si sa imi vorbesti cat mai deschis. Multumesc pentru tot!

si..

Imi amintesc de tine...

*~*

"Si'a amintit ca odata un imblanzitor i'a povestit cum reuseau sa tina elefantii inchisi. Animalele, cand erau pui, erau legate cu lanturi de cate o buturuga. Incercau sa scape, dar nu puteau, toata tineretea lor tot incercau, dar buturuga era mai tare ca ei.
Si atunci se obisnuiau cu captivitatea. Si cand ajungeau mari si puternici era de ajuns ca imblanzitorul sa le lege un lant de picior si sa'l lege de orice - chiar si de o bucatica de lemn - nu mai indrazneau sa fuga. Erau prinsi de trecutul lor." (Paulo Coelho - Walkiriile)