joi, 9 aprilie 2009

tu



Tu doboara tristetea din privirea mea,
Dezleaga tacerea cea grea,
Topeste lacrimile ce tulbure curg,
Deschide'mi aripile, la tine s'ajung !

Tu acopera'mi inima cu bratele tale,
Asculta'mi zbuciumul cel moale,
Dezleaga taina, destram'o incet,
Acopera cu un sarut acel scancet...

Sopteste'mi cuvinte ce le'am uitat,
Desprinde'mi un zambet curat,
Iubeste'mi faptura, sau uit'o de vrei,
Priveste cat mai adanc in ochii mei !

Tu lupta cu demonii bizari din mine,
Invata'ma cum e sa cred in bine,
Reda'mi culoarea in obrajii de ceara,
Ajuta'ma sa razbat... pentru ultima oara !

Tu incearca sa'mi intelegi gandurile,
Dar nu'ti abandona idealurile...
Iubeste'ma cum stii ca vreau,
Sopteste'mi dragostea, si'am sa stau !

Iar eu... iti voi darui numai tie
Gandul, trupul, inima, bucurie;
Tu pretuieste darul meu
Si astfel ma vei avea mereu !

miercuri, 8 aprilie 2009

Vorbele ingerului


Iar te privesc, pentru a mia oara (chiar mai mult) de cand te'ai nascut in lumea muritorilor. Ai crescut, te'ai dezvoltat incet'incet, dar inca mai urci trepte fundamentale ale vietii, inca mai ai nenumarate de invatat pentru a atinge clipa'n care te vei contopi cu zborul... Atunci ei imi vor inapoia aripile si'n clipele ce vor urma vom fi o echipa mai puternica, itit voi curma suferinta mai usor...

Nu'ti ascunde sentimentele de mine, sau, mai corect spus, nu mai incerca inutil ! Eu stiu tot ce faci si'ti cunosc aproape fiecare gand, iti simt dragostea, razvratirea, teama cea crunta, suferintele, uneori desluesc picaturi de ura ce ma sfasie, adun fericirea si implinirea in sufletul tau, iti citesc blandetea in privirea'ti senina, iar bunatatea in zambetul sincer; stiu ca simti recunostinta pe care n'o arati mereu, precum si mila, incertitudine, prietenie... Un adevarat amalgam de sentimente iti descrie inima.

Azi insa esti parca mai confuz ca niciodata si nu'ntelegi de ce. Tristetea incepe sa se astearna ca un voal gros si irespirabil de ceata peste gandurile tale. Nu o lasa ! Lupta cu durerea, invata sa'ti vindeci ranile, sa destrami minciunile, sa construiesti visele, sa fructifici speranta, sa sfarami raul din jur, sa apreciezi gesturile marunte, sa ingropi insultele, sa alegi binele, sa'ti doresti sa'i cunosti pe cei dragi, sa le zambesti mai des, sa le mangai sufletele prietenilor, sa razi cu pofta, sa intinzi o mana spre cei care au nevoie de tine... Apreciaza'ti viata, priveste razele de soare, imbata'te in mireasma primaverii, coloreaza'ti zilele, admira florile si vietatile de tot soiul, accepta ajutorul, arunca invidia, sadeste in gradina vietii tale adevarul, uita de buruieni, atinge stelele, descopera minunile si'nvata sa crezi in existenta lor ! Astfel, incet'incet iti croiesti drumul spre fericire !

As vrea sa'ti soptesc "sa fii puternic", dar sunt convins ca nu ma poti auzi, auzul muritorilor nu este atat de fin. Stiu insa ca un suflet curat poate percepe vorbele mele, stiu ca o inima calda imi simte incurajarile, zambetele, dar si lacrimile, si stiu ca daca ai incredere in prezenta mea ma poti descoperi si poti invata de la mine...

Deschide'ti inima, ma vei gasi intr'un colt al ei, indrumandu'te . Eu mai sper ca vei intelege misiunea mea, stiu ca esti suficient de puternic pentru a trece peste fiecare dificultate intaminata, dar incearca sa'mi descifrezi indemnul. Eu iti vreau doar binele...

Cum ar putea sa te indrume spre rau insusi ingerul ce'ti vegheaza pasii ?!


marți, 7 aprilie 2009

alta problema

Hmmm... Din nou cu branula in vena; si eu care promisesem in martie ca nu mai patesc nimic anul acesta. Frumos, foarte frumos !
Cat de ironica devine viata uneori ! Cand crezi ca ai reusit sa treci peste un obstacol, cand se pare ca lucrurile reintra in normal, cand soarele se zareste din nou in viata ta, cand iti reapare culoarea in obraji si nu mai pari o figurina neputincioasa de ceara, totul se vede...frumos, incepi sa prinzi incredere in maine si sa capeti puteri. Asa gandeam si eu, joi: operatia ma prea ma mai deranja, totul parea ca se rezolva. dar bineinteles, a aparut o noua problema de sanatate...
Acum sunt nevoita sa stau cu branula iar in mana o saptamana,pana lunea viitoare, am de facut 28 peniciline la 6 ore, 14 gentamicine la 12 ore, si 10 dexamethazone...
Privesc zambind dureros spre sacosa cu seringi, ser, fiole, incercand sa indoi mai tare mana simt tubul subtirel din vena si ma intreb daca voi fi vreodata sanatoasa cu adevarat...

Sa'mi tineti pumnii, caci de Florii vreau sa fiu bine, sa sarbatoresc !
P.S. Imi pare atat de rau ca nu am mai scris de atata amar de vreme, dar chiar nu am fost capabila !

vineri, 3 aprilie 2009

joi, 2 aprilie 2009

Adio, trecut !

Suntem din nou fata'n fata...
Noi doi, eu si cu tine,
doua inimi ce au soptit candva aceeasi melodie,
doua suflete ce au dansat acelasi vals al vietii,
doi oameni pe care i'a legat candva acel "ceva".
Iti observ chipul peste care a trecut negura timpului,
nu te'ai schimbat, la fel de matur erai si'atunci,
insa unde ai ascuns privirea tulburator de verde
care'mi facea trupul sa vibreze, iar inima sa galopeze ?
Unde e seninatatea, iar buzele'ti de ce nu'mi mai par la fel ?
Iti citesc tristetea in privire, inca mai pot...
Iti inteleg tulburarea, stiu ca nu esti bine...
Iti ascult durerea, te linistesc prin ganduri .
Doar atat .
Inca iti mai zambesc si alung norii,
Inca'ti mai pot curma suferinta atat de usor,
Inca mai pastrez puritatea in sufletul meu...
Dar am si un cutit, o arma impotriva cruzimii
pe care acum incepi sa o descoperi...
Taisul crunt al nepasarii te indeparteaza.
Te mai privesc o singura data, apoi plec.
"Ai grija de tine" iti soptesc incetisor,
nu cred ca de'acum ne vom mai vedea...
Am inteles ca dupa un timp doar ceva ne mai leaga,
marea...

in amintirea celui care a fost "prima mea dragoste".

uratenie.


Mi'e teama de mine...
Privesc adesea in oglinda si ma inspamant. Am stiut mereu ca nu sunt frumoasa, desi poate mi'as fi dorit; m'am resemnat cu ideea ca nici nu am ochii albastri, nici nu sunt inalta, nici constructie de fotomodel nu am. Sunt banala... Si totusi de ce ma intristeaza imaginea pe care o zaresc in oglinda ?
Habar n'am . Poate ca ma afecteaza prea mult parerile celor din jur, iar lumea, in ignoranta ei specifica, judeca totul dupa aparente. Oamenii apropiati mi'au marturisit ca, zambetul meu molipsitor, sufletul si alte cele valoreaza mai mult decat frumusetea fizica... dar eu sunt convinsa ca aspectul influenteaza considerabil imaginea cuiva prin ochii altora, caci am observat privirile lor.
Nu'mi place sa ma vad hidoasa, dar aceasta e realitatea si nici mii de operatii estetice nu cred ca ar pute'o schimba.
Inca ma intreb de ce B. insista cu inversunare ca ma iubeste si, sincera sa fiu, nu gasesc niciun raspuns...

miercuri, 1 aprilie 2009

optimism ?

Am cautat fericirea intr'o raza de soare,
Dar ea s'a destramat incet-incet...
Printre lacrimi am urmarit'o cu rabdare
Si'am mers mai departe, fara regret !
Am vrut sa'mi ascund supararea in mare,
Caci ea m'a inteles mereu,
Dar fiecare val la mal dispare
Si raman iar singura.. doar eu.
Am incercat sa vorbesc cu o floare,
Sa ii spun ei tot ce simt,
Dar m'a durut cand am vazut'o cum moare...
Nu mai pot singura sa ma mint !
Am asteptat luceafarul sa rasara...
Sa nu ma cufund in abis,
Dar noaptea fara tine'i amara..
De ce nu esti aici, cum ai promis?
Te'am cautat printre mii de soapte
Pana ce lumina'a venit dintre stanci...
Am inteles tarziu ca nu esti departe,
Tu esti langa mine, exact ca atunci !


Am regasit poezia si mi'au redat optimismul gandurile rostite simplu de mine in urma cu putin timp...