Imany -Take care :)

Bosquito - Cand Ingerii Pleaca :)

Vanilie

Shh! Închide ochii şi taci! Ascultă cântecul legănat al graurilor şi inspiră profund!

Simţi? În jur miroase pregnant a vanilie şi a schimbare. Iniţial, te vei gândi că fiecare modificare se datorează schimbării de anotimp. Într-adevăr, calendaristic, de vreo 2-3 zile e vară. Zâmbeşti, ştiu că zâmbeşti. Mai toţi iubim vara şi o aşteptăm cu nerăbdare cam nouă luni pe an. Cum să nu-ţi placă zilele călduroase şi animate pe malul mării sau nopţile senine şi blânde cu lună plină? Cum să nu te bucuri de fiecare apus şi fiecare răsărit de vara?

Revenind, îţi spuneam că schimbările nu sunt datorită noului anotimp, ci exclusiv din cauza noastră, a oamenilor. Deşi cei mai mulţi dintre noi se tem de necunoscut, viaţa ne constrânge deseori să îmbrăţişăm drumuri neştiute. Fiecare alegere înseamnă compromis, pentru că a opta pentru ceva este echivalent cu a omite cealaltă alternativă. Astfel, orice decizie ne poate transforma radical existenţa în ceva mai bun, sau nu.

Suntem conştienţi că ne aflăm într-o perpetuă mişcare, într-o nesfârşită schimbare... Şi-atunci, de ce este atăt de dificil să acceptăm că modificările, de orice natură, fac parte din cursul firesc al vieţii?

Oamenii vin şi pot pleca oricând de lângă noi... E ca o ruletă rusească în care nu se ştie cine va supravieţui şi cine nu. Ne rămâne doar să ne folosim abilităţile, instinctul şi să sperăm că, în final, toate se vor aşeza pe făgaşul lor normal.

Dar ce înseamnă "normal"? Care este aşa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obişnuit, firesc, natural. Oare o corespunde "firescul" meu cu al tău? Posibil, probabil, dar nu sigur. Aici intervine din nou necunoscutul, sau elementul-surpriză. Şi cum surprizele nu sunt întotdeauna plăcute... e cam complicat!

Rămâne mireasma vaniliei, ca amintire dulce-aromată a celor care acum sunt departe. Zâmbeşte şi îngăduie-ţi să speri în zile mai însorite! Bucură-te de fiecare clipă frumoasă, acceptând că, totuşi, nimic nu durează o veşnicie...:)

Dor

Mă macină un dor năprasnic şi mă doare... Limitată de propriile decizii, caut o cale de a-mi stăpâni sentimentele, de a le domoli. Vreau zâmbete spontane şi hohote de râs fără temei. Vreau să uit...

Nu pot să mă desprind de universul care m-a îmbrăţişat atâta timp, de trecutul care şi-a pus amprenta asupra omului care am devenit. Am greşit şi am făcut rău, involuntar. Am suportat cu stoicism şi accept consecinţele faptelor mele. M-am schimbat radical, am încetat să-mi accept defectele şi m-am hotărât să le diminuez, asta dacă nu reuşesc să le transform în calităţi. Am iubit şi am fost iubită, am dispreţuit şi am fost dispreţuită, am zâmbit şi mi s-a zâmbit, am plâns şi s-au vărsat lacrimi din pricina mea...

După atâta timp, după un aşa val transformator, poate că n-ar mai trebui să simt durerea cicatricilor. Ele însă râmăn acolo, palpabile, pentru a-mi aminti în permanenţă de ceea ce îmi lipseşte.

Mi-e dor şi am ochii umezi iar şi iar...

Je n'oublie rien de rien, je me souviens...

Optimism!

De la fereastra camerei mele, afara pare că a venit toamna... 30 martie şi copacul de la geam e "gol", picături de ploaie bat in pervaz, iar vântul îndoaie lumea. Propun o schimbare, să facem ceva pentru a aduce primăvara la locul ei. Hai să zâmbim!

Ştiu că majoritatea dintre noi suntem înglodaţi în mocirlă, unii bolnavi, alţii letargici, dar trebuie să ne adunăm, să ne mobilizăm şi să transformăm radical lumea în care trăim. Suntem datori faţă de noi înşine să facem ceva, nu mai putem aştepta ca totul să se rezolve de la sine, trebuie să luam atitudine!

Un zâmbet nu costă nimic, dar oferă comori întregi de nestemate cum ar fi buna-dispoziţie, fericirea, liniştea, armonia, de care cu toţii avem atâta nevoie... Până acum, din comoditate sau poate chiar din nepăsare, ne-am închis cu toţii în cercul vicios al obişnuinţei. Am ales să acceptăm neajunsurile vieţii şi ne-am îngropat în frustrări. De ajuns! O transformare majoră porneşte întotdeauna din gesturi mărunte. Înâi, trebuie să ne schimbăm starea de spirit. Fiecare este provocat să găsească un motiv pentru care să zâmbească. Nu e deloc dificil, trebuie doar să vrei!

Ascultă melodia pe care îţi place să dansezi, caută o comedie la care să râzi până la lacrimi, desenează un soare portocaliu, răsfoieşte albumul copilăriei tale, reciteşte câteva rânduri scrise de o persoană care ţi-a amrcat în vreun fel existenţa, sau pur şi simplu aminteşte-ţi un episod amuzant pe care l-ai trăit... Sunt atâtea modalităţi de a-ţi îndrepta gândurile pe un făgaş pozitiv, încât este aproape imposibil să dai greş.

Apoi, proiectează-ţi un autoportret sub forma unei piramide a calităţilor pe care ţi le descoperi. E posibil să fii surprins de paleta de trăsături pozitive pe care o deţii...

Întocmeşte-ţi un plan de atac pentru a trece cu bine peste obstacolele pe care le-ai întâlnit în drumul tău. Pune-ţi întrebări despre propriile decizii şi caută soluţii pentru a remedia erorile pe care le-ai făcut. Găseşte curajul să recunoşti alegerile greşite pe care le-ai luat, apoi ia măsuri pentru a schimba ceea ce se mai poate repara. Eu cred că întodeauna există cel puţin o cale de a îndrepta lucrurile, dacă prezentul nu relevă dorinţele tale.

Aşadar, zâmbeşte şi ia-ţi viaţa în mâini! Dacă ea nu îţi zâmbeşte, gâdil-o!

Goo Goo Dolls-Iris :)