Manunchi de amintiri

Vreau ca astazi sa privesc viata ca pe un lan cu flori.

Nu stiu unde incepe, nici unde se sfarseste, nu stiu ce culoare va fi urmatoarea floare culeasa; nu stiu nici macar cand va inflori sau unde se afla.

Dar nici n'as vrea sa stiu ! Vreau doar sa privesc lanul cu zambetul pe buze, sa ma avant spre necunoscut, sa ma impiedic, poate chiar sa cad uneori; dar sa merg mai departe, sa'mi continui drumul labirintic prin viata.

Uneori, o sa stropesc florile cu propriile lacrimi, o sa le ajut sa se dezvolte armonios, o sa le vorbesc cu drag. Nu stiu daca o sa ma asculte, dar macar voi incerca...

Nu vreau sa raman cu regrete, nu trebuie ! O sa trec zambind peste fiecare obstacol, o sa urc treptele vietii cu pasi siguri, o sa le intind o mana de ajutor tuturor celor ce au nevoie, o sa invat zi de zi cate ceva , o sa apreciez lumea, poate o sa reusesc cred in miracole, o sa deschid usi ferecate... o sa traiesc si o sa iubesc !

Imi va ramane din acest lan cu flori un manunchi de amintiri pe care il voi pastra undeva, intr'un colt al inimii mele... :) Amintirile ma vor ajuta sa nu uit niciodata unde si cum a inceput drumul meu.