Despre oameni si control

"Sunt aproape convins acum că omul are, de fapt, trei vieţi relativ distincte. Una, publică. Alta, particulară. Şi alta pe care – în lipsa unei formule mai bune – aş numi-o "secretă". Prin "viaţă secretă" înţelegând nu ceea ce ascundem de ceilalţi, din pudoare sau din interes, ci acea parte din noi asupra căreia nu avem niciun control – cum ar fi obsesiile, fantasmele, visele, subconştientul – şi unde nu ne putem minţi." scria Octavian Paler, sintetizand parca gandurile mele de acum.

Iar noi, oamenii, ne ocupam excesiv de viata publica. Ne transformam in personaje care se ghideaza dupa aparente si se slefuiesc dupa gustutile celorlalti din teama de a fi respinsi, exclusi, izolati.

Apoi, obositi dupa o piesa de teatru in care am fost cel putin figuranti, imbratisam lumea particulara, aranjata dupa bunul nostru plac. Unii dintre noi, imbratisam cate o carte pe care o lecturam cu sufletul la gura, altii scriu, sau pur si simplu lenevesc. Aici suntem noi, cu zambetul pe buze sau tristi, cu privirea senina sau intunecata, cu dorintele constiente, realizabile si ireaizabile. Suntem noi, dezbracati de falsele aparente, noi, oamenii alterati de viata particulara.

Viata "secreta" ne domina din umbra... Ne dorim uneori sa preluam controlul asupra ei, sa o organizam, sau poate chiar sa ii slabim puterea pe care o are asupra noastra. Nu reusim. Cu cat ne dorim mai mult sa preluam controlul, ne indepartam mai mult de aceasta tinta. Devenim marionetele propriului nostru subconstient.

Nu pot nega ca majoritatea dintre noi incercam sa detinem controlul absolut: controlul asupra vietii noastre si asupra vietii celor din jur. Cand vine vorba de noi, de viata noastra, de drumul nostru, de alegirile naostre, e normal. Insa e gresit sa incerci sa detii controlul asupra vietii unei alte persoane.

Cine esti tu ca sa ai dreptul de a lua deciziile in locul altcuiva? Nu vei suporta tu consecintele alegerilor facute, asa ca ideal ar fi sa te limitezi la a'ti exprima parerea intr'un mod pe cat posibil de placut pentru celalalt.

Cine esti tu ca sa'i impui unei alte persoane ce sa faca, sau cum sa faca ceva, ori cand sa faca acel ceva? Cine te crezi?

Stiu, controlul iti da senzatia puterii, sau poate chiar a suprematiei tale in fata celorlalti, dar oare esti tu capabil sa jonglezi cu el?! Te'ai gandit cate greseli poti face si cate rasturnari nefavorabile de situatie poti produce din cauza incapatanarii tale de a poseda controlul absolut?