Tematoare si obosita de atata asteptare, ma tarasc agale prin zapada murdara... Imi tarasc trupul greoi si inima zbuciumata. Imi tarasc gandurile contradictorii, visele marete, idealurile dificil de atins. Imi tarasc singuratatea rece si dezamagirea amara. Imi tarasc iubirea prafuita si gelozia intunecata. Le tarasc dupa mine, ca pe niste parti ale fiintei mele, le tarasc prin gerul aspru in care ma gasesc...Neincrezatoare si speriata din cale'afara, ma indrept catre necunoscut. Port si trecutul in spate, un trecut ale carui oseminte s'au inradacinat adanc in felul meu de a fi. Zambesc mai rar, sper mai putin, gandesc mai mult.
Lumanarea arde zbuciumata in fata mea...
Am scapat de frig odata ce am ajuns intre cei patru pereti obositi din camera mea, dar de gerul din mine cine ma scapa? Lumarea cu miros de iarna nu e suficienta, e nevoie de mai mult pentru a dezgheta un suflet...
Vad ca esti din Constanta. Tocmai am postat pe blogul meu un film cu marea inghetata ce canta prin sloiurile ce se freaca unul de altul.
RăspundețiȘtergerecam greu te citesc pentru ca ai interdictie :-?
RăspundețiȘtergerescrii foarte frumos si tot respectul pentru postul anterior dedicat lui Octavian Paler.>:D< seara faina!
>:D<
Ștergereinterdictie? ce interdictie am? :D
ȘtergereSă ştii că scrii extrem de frumos !
RăspundețiȘtergeremultumesc mult!
ȘtergereMa bucur ca iti place.
RăspundețiȘtergere