Iar și iar

 Mi se face dor de această melodie cel puțin o dată pe săptămână. Aș asculta-o iar și iar fără să mă satur. Sincer, aveam zile în care o ascultam obsesiv; o ascultam și o fredonam, o cantam și o ascultam...
 Nu știu ce, dar are ”ceva”. Acel ceva care mă face nu doar s-o ascult, ci s-o simt, nu doar s-o simt, ci s-o trăiesc. Știi de ce?
 Poate că-mi amintește de o seară de februarie, cu nisipul înghețat și obrajii înroșiți de briză... și de veselie. Aleg pe plaja, ca niciodată, și cânt și râd, și cânt și râd iar și iar...