.

Ceva imi spune sa plec. Sa imi deschid aripile fara teama si sa imi iau zborul. Sa plec departe, fara implicatii si farac omplicatii. Departe de cotidian, departe de probleme, departe de intrebari fara raspuns , departe de decizii pripite, departe de tot...
Altceva insa, ma indeamna sa raman. Sa raman invaluita in aceasta ceata a confuziei si sa continui sa caut adevaratul drum al vietii. Sa strang din dinti si sa continui sa lupt cu dilemele pentru a le rezolva. Sa suport teama, migrenele si framantarile. Sa stau aici, acasa.
Dar o sa plec. In mai putin de o ora trenul va porni spre un nou inceput. La propriu si la figurat.

Sper doar sa fie bine! Bine pentru toti!