duminică, 31 octombrie 2010

vreau, dar...


Vreau sa scriu despre mine, vreau sa scriu despre tine, vreau sa povestesc despre noi.
Vreau sa strig in gura mare tot ce simt, dar si sa inteleg. Vreau sa ma asculti si tu. Vreau sa simt ca iti pasa de mine. Vreau sa ma prinzi de mana si sa ma ajuti sa ma ridic atunci cand sunt la pamant. Vreau sa ma faci sa zambesc de fiecare data cand sunt trista. Vreau sa ma strangi in brate cand ne vedem. Vreau sa ma saruti cu foc. Vreau sa iti fie pofta de mine. Vreau sa te gandesti in fiecare zi la noi. Vreau sa iti fie dor de mine. Vreau sa ne vedem cat mai curand. Vreau sa ma astepti nerabdator. Vreau sa zambesti cand ma privesti. Vreau sa te fac sa te simti bine. Vreau sa fii tu, fara masti. Vreau sa imi vorbesti, vreau sa te ascult. Vreau sa iti vorbesc, vreau sa ma asculti. Vreau sa ma tii de mana. Vreau sa ma duci departe de vacarmul vietii cotidiene. Vreau sa ma faci sa uit de tot ce'i rau si crud. Vreau sa iti soptesc ceva la ureche, iar tu sa tresari. Vreau sa ma cuprinzi in brate. Nu vreau sa ma lasi sa plec !
Vreau sa oprim timpul in loc, pentru noi doi. Vreau sa uiti de probleme. Vreau sa ma doresti. Vreau sa te simt al meu, vreau sa ma simti a ta. Vreau sa existam numai noi doi...si marea. Vreau sa privim valurile impreuna si sa admiram curcubee. Vreau sa stai langa mine.
Nu vreau sa pleci, nu vreau sa rupi magia. Stiu ca nimic nu e vesnic, dar mai ofera'mi cateva clipe langa tine, merit. Nu vreau sa pleci, dar vei pleca. Cum as putea sa te opresc din drumul tau ?

Pentru mine conteaza, pentru toti ar trebui !

Aceasta postare este un indemn pentru voi... Un indemn de a privi in jur, de a observa ceea ce se intampla..
Va invit sa urmariti blogul http://timetoimpact.blogspot.com/, unde veti afla despre activitatile clubului de voluntariat TIME TO IMPACT, un grup de tineri care isi propune sa schimbe lumea intr'un loc mai bun !

sâmbătă, 30 octombrie 2010

*


"Parem caraghiosi fata de noi insine.. De bine plecam, de rau plecam... Si ce sa facem? Eu nu suport caldutul, starea de mijloc, limita medie... Oricat ar fi de greu drumul, noi ni l'am ales, mergem pe el pana la capat."

Oare sa fie asa ?
Candva as fi ales totul sau nimic, nu as fi facut compromisuri, nici sacrificii. Eram prea sigura pe mine si foarte hotarata. Bateam din picior atunci cand nu obtineam ceva si, paradoxal, dorinta mi se indeplinea. Credeam ca intreaga lume se afla la picioarele mele... Eram ca'ntr'o poveste, in povestea mea.
Visul n'a durat mult. Intr'o zi am realizat ca nu sunt un personaj intr'o poveste, sunt doar un om.
Un om supus destinului si greselilor, un om care trebuie sa lupte pentru a face fata provocarilor vietii. Am inteles atunci ca nimic nu este atat de simplu pe cat s'ar parea si ca, oricat te'ai zbate, nu poti castiga intotdeauna.
Am invatat ca nimic nu este bun in totalitate, dar nici rau 100%, ca nu pot avea de fiecare data ceea ce imi doresc. Am invatat sa si pierd, tinandu'mi fruntea sus.
Dar lectia care m'a marcat cel mai mult a fost aceea de a invata sa fac sacrificii. Am fost nevoita sa devin mai puternica pentru a putea ramane in picioare si, am ajuns la concluzia ca uneori trebuie din 2 rele sa'l aleg pe acela care mi'ar putea face bine...
Nu a fost usor procesul de transformare, dar am reusit, intr'un final, sa accept "caldutul", sperand ca intr'o zi va deveni cel putin cald...

Mi'e dor de tine !

miercuri, 27 octombrie 2010

acum...

Strang din dinti si incerc sa merg mai departe...
Nu mi'e usor, dar voi reusi !
Nu e un drum drept, dar il voi parcurge !
Nu e o campie, e o panta pe care o urc gafaind...
Am stiut ca ma voi lovi, ca voi sangera si imi vor curge lacrimi amare.
Nu lacrimi de durere, nici de resemnare, ci lacrimi de sacrificiu...
Stiam ca nu voi obtine nimic usor si ca imi va fi greu sa pastrez ceea ce am castigat.
Stiam.
Dar m'am incapatant sa particip intr'un razboi mut, razboiul dintre ratiune si afectivitate.
Speram ca se va instaura pacea, iar echilibrul va domni in viata mea haotica.
Am sperat neincetat ca intr'o zi va fi bine, insa nu m'am intrebat niciodata "ce inseamna bine".
Am asteptat zadarnic ceva ce nu stiam sub ce forma va aparea...
Iar daca mi'a fost "bine" nu am realizat.

Acum astept o minune.
Ma simt aproape de marginea prapastiei, dar nu mi'e teama de prabusire.
Nici de compromis nu ma mai sperii...
Vreau doar sa pot sa sar peste prapastie, cu ochii deschisi.
Nu mi'e frica de inaltime, nici de faptul ca as putea cadea in gol...

Mi'e teama doar de singuratate.

miercuri, 6 octombrie 2010

fara cuvinte...

vis ?!


Am alergat pe coridoare, apoi pe stradute, m'am apropiat de mare si te'am zarit.
De esti esti trist ?
Imi spui ca esti doar obosit si ingrijorat...
Ma prefac ca te cred si schimb subiectul discutiei.
Iti povestesc ce am mai facut, ma asculti, imi pui intrebari.
Te ridici de pe banca rece si vad ca te pregatesti sa pleci.
Nu ziceai ca ai 30 min la dispozitie ? Au trecut doar 10...
Plecam. Impreuna, dar fiecare cu drumul lui.
Suntem 2 straini care doar impart aceeasi strada... Nu schimbam nicio vorba.
O fi fost mereu asa ?
Ea te suna aparent fara motiv. Vad ca te miri.
Oare presimte ceva ? Da, stie ca vrei sa pleci departe.
Si eu stiu...

Ajung acasa, obosita si simtindu'ma mai singura, mai pustie.
Imi e frig. Sufleteste, dar si trupeste.
Ma ghemuiesc in pat, sub patura calduta.
Adorm.
Telefonul suna si, bombanind, ma ridic din pat sa raspund.
Nu credeam ca ma vei suna si astazi, ca alte dati...
Imi spui ca ai vrut doar sa vezi ce fac.
Zambesc si adorm...

O fi fost totul un simplu vis ?

luni, 4 octombrie 2010

*?*


Spune'mi... ce spui cand nu mai e nimic de spus ?