joi, 11 aprilie 2013

Memento mori...

 Mă plimb prin zile străvezii. E rece, bizar și mi-e teamă. De ce mi-e teamă?! Nici eu n-am aflat încă, mai caut explicația printre iluzii care-și frâng aripile. De fapt, dacă deschid ochii, realizez că nu iluziile își frâng aripile, ci eu le rup aripile, cu degetele mele reci.
 Văd cuvinte-săgeți care vor să mă rănească... Încerc să mă feresc. Simt picături de ploaie, cu parfum de dezamagire, simt cum îmi brăzdează chipul. Aud șoapte care-mi amintesc în permanență de ceea ce-a fost și, din păcate, nu de momentele frumoase. Încerc să le ignor (cumva), sperând în continuare că voi descoperi dovezile pertinente care să mă ajute să mă cuibăresc în clipele fericite pe care le trăiesc...
 De ce nu reușesc să îmi abandonez inima și mintea în momentul numit ”acum”, în locul în care mă găsesc? Zâmbesc un minut, ca apoi să-mi amintesc pentru alte 59 de minute că este posibil să trăiesc într-un vis. Vreau să-mi ancorez sentimentele în realitate!
 De ce am nevoie de probe, de vorbe, ca să cred că am ajuns în acest punct pentru că pur și simplu ne dorim amândoi, pentru că vrei și tu, la fel de mult ca mine, să fim aici, impreună?
 De ce nu reușesc să cred cu adevărat în tine?
 De ce mă îndoiesc de motivele pentru care mă strângi în brațe în fiecare noapte și mă săruți în fiecare dimineață?
 De ce îmi ucid singură clipele de fericire cu tine, gândindu-mă poate prea mult?
 De ce mă consum gândindu-mă că poate ai greșit ȘI tu, când eu sunt cea care a trait 2 vieți paralele?
 De ce??
 Mi-e teamă... Tremură lacrimile odată cu mine și nu reușesc să le alung. Dacă se apropie sfârșitul? Dacă se apropie, eu ce ar trebui să fac? Cum ar trebui să reacționez? Cum să trăiesc? Cum să zâmbesc...singură?
 Mi-e teamă, sunt a naibii de speriată! Mi-e teamă de singurătate! Mi-e teamă că voi fi constrânsă, într-o zi, să adorm singură și că nu va mai fi nimeni să mă sărute în zorii zilei! Mi-e teamă...
 Și-acum, ce am de făcut?? Nu vreau să las teama să-mi umbrească fericirea...
 Strânge-mă-n brațe și spune-mi că va fi bine! Spune-mi că mă înșel, că nu se apropie sfârșitul...