luni, 6 iunie 2011

Amurg.

Stii ca... nu vreau sa pleci, dar si eu stiu ca trebuie.
Si vei pleca... cred ca pentru totdeauna. Desi, s'ar fi putut sa nu fie asa, insa nu ai fost suficient de motivat. Poate e mai bine asa pentru tine, poate ai nevoie sa fii cat mai departe de mine, eu care iti tulbur viata si iti fur timpul.
As fi vrut sa ma intrebi "crezi ca iubirea ta e atat de plina, atat de fara de margini, atat de intensa, incat vei putea rabda trecerea zilelor goale, scurgerea zilelor cenusii, goana clipelor delirante, pentru a iesi de fiecare data in intampinarea iubitului? Nu o singura data, ci de fiecare data. Nu de fiecare data, ci totdeauna. Nu totdeauna, ci pentru totdeauna." - Atunci, ti'as fi raspuns "am sa te astept, pentru ca iubirea mea e atat de plina, atat de fara de margini, atat de intensa incat voi putea rabda trecerea zilelor goale, scurgerea zilelor cenusii, goana clipelor delirante; si am sa'ti ies inainte de fiecare data! Nu o singura data, ci de fiecare data. Nu de fiecare data, ci totdeauna. Nu totdeauna, ci pentru totdeauna."
Dar am sperat zadarnic...
Si "ce a fost, a fost, ce va fi...va fi!" Nimic nu e intamplator, totul se intampla cu un rost.