.,.,.,

Amalgam de vise

Eu visez un inger cu aripi de matase,
Tu visezi o zana cu gesturi sfioase;
El viseaza un lan nesfarsit de flori,
Uneori, tu visezi ca zbori...

Inchipuiri, iluzii, amagiri si taine,
Pene, borangic, zambet, icoane,
Nisip, iarba si flori de papadie,
Iubire, zmeu, o papusa vie...

Amintiri, evocari ce te fac sa speri,
Parfumul nostalgic al acelei veri,
Rani vindecate printr’un sarut
Cand vrei sa uiti tot ce’ai avut.

Zambete, soapte, fericire sublima,
Un prunc inocent ce timpul anima...
Petale de crini, margele rosii, soare,
Fluturi scaldati in culoare...

Bai de lumina, implinire, viata,
O lume scaldata in speranta,
Ursuleti de plus, zapada, stele,

Minuni, idealuri, ploaie, lalele.

Prieteni adevarati, rasete, soapte,
Discutii filosofice in miez de noapte...
E viata’ntreaga un amalgam de vise
Unele implite, altele nescrise.

Digul...

Cuvinte care imi fac sufletul sa tresalte...

Digul- de Octavian Paler

Marea loveste digul pe care in seara aceea
n-am avut curajul sa mergem la capat. Piatra uda
luneca si, la un pas de noi, era rupta. Daca eram neatenti,
ne puteam prabusi in apa ce fierbea dedesubt.
Dar am fost atenti. Ca totdeauna. Atat de atenti
inca intr-o zi vom renunta sa ma patrundem pe dig.
Ne vom multumi sa ne-aducem aminte de el,
apoi ne vom aduce aminte mai rar
si il vom uita in cele din urma,
vom uita c-ntr-o seara eram poate hotarati sa mergem la capat.
Acum chiar daca as merge pe dig,
nu mai pot s-o fac decat singur. Pot aluneca
sau pot inainta curajos. E totuna.
Si-as vrea sa uit in ce zi ma aflu, in ce an si unde,
sa ascult marea lovindu-se intruna de dig, sa ma intreb
cine sunt, ce varsta am si ce caut aici.
Si de ce m-am oprit in fata acestui dig,
ca si cum l-as cunoaste?

Greseala

Si'atunci zolzii de sticla au inceput sa alerge nestingheriti prin inima mea. Ma raneau, ma zgariau, ma taiau in franturi de viata, imi ucideau sentimentele...
Am inceput sa adun piesele in speranta ca voi reusi sa'mi refac inima, dar timpul lucra in defavoarea mea; ranile cresteau si deveneau dureroase. Nu mai gaseam forta, nu mai aveam lacrimi sa plang. Totul secase...
Dar ai aparut tu ! Mi'ai zambit si mi'ai atins sufletul; eu priveam apatica . Crdeam ca visez.
Ai inceput sa aduni bucatelele inimii mele, le'ai asezat migalos, le'ai lipit cu rabdare, ai suflat cu tandrete peste ele... Eu incepeam sa'mi revin. M'ai strans in brate, mi'ai zambit din nou si m'ai ajutat sa'mi continui drumul. Ma sprijineai atent, te temeai s anu cad din nou, sa nu fiu injunghiata de singuratate si pareri de rau. In timp, mi;ai redat puterea si viata in inima bandajata. Ti'am multumit si am romis ca iti voi fi si eu alaturi mereu. Ti'am spus ca te voi asculta, ca voi percepe diferenta dintre bine si rau, ca voi alege binele...

A trecut mai bine de un an pe langa noi... Inca esti alaturi de mine, inca iti mai port recunostinta. Dar te'am dezamagit, m'am dezamagit pe mine, ti'am ascuns o parte din adevar, am sperat ca asa va fi mai bine... As fi putut sa'ti spun ca am gresit, poate m'ai fi iertat; mi'a fost teama; teama sa nu dispara de langa mine omul la care cel mai mult tin...
Iarta'ma, iubitule, iarta'ma pt ca am ramas tot un copil ! Dar o sa cresc, promit, si din greseli o sa mai risipesc !

?

Daca moneda nationala ar fi “fericirea”, cat de bogat ai fi?

Manunchi de amintiri

Vreau ca astazi sa privesc viata ca pe un lan cu flori.

Nu stiu unde incepe, nici unde se sfarseste, nu stiu ce culoare va fi urmatoarea floare culeasa; nu stiu nici macar cand va inflori sau unde se afla.

Dar nici n'as vrea sa stiu ! Vreau doar sa privesc lanul cu zambetul pe buze, sa ma avant spre necunoscut, sa ma impiedic, poate chiar sa cad uneori; dar sa merg mai departe, sa'mi continui drumul labirintic prin viata.

Uneori, o sa stropesc florile cu propriile lacrimi, o sa le ajut sa se dezvolte armonios, o sa le vorbesc cu drag. Nu stiu daca o sa ma asculte, dar macar voi incerca...

Nu vreau sa raman cu regrete, nu trebuie ! O sa trec zambind peste fiecare obstacol, o sa urc treptele vietii cu pasi siguri, o sa le intind o mana de ajutor tuturor celor ce au nevoie, o sa invat zi de zi cate ceva , o sa apreciez lumea, poate o sa reusesc cred in miracole, o sa deschid usi ferecate... o sa traiesc si o sa iubesc !

Imi va ramane din acest lan cu flori un manunchi de amintiri pe care il voi pastra undeva, intr'un colt al inimii mele... :) Amintirile ma vor ajuta sa nu uit niciodata unde si cum a inceput drumul meu.

Sentiment tomnatic

E toamna iar si frunzele ma dor,

E ceata si raze de soare parca mor.
E frig si tremura visele tale,
Printre pete ruginii cauti petale...


E dimineata gri si patata,
O soapta inecata fuge uitata;
E un covor de cioburi sub pasii mei,
El trosnste cand cutreier alei...


E un cantec trist in viata'ti agitata,
E vantul ce'alunga muza speriata,
E melancolie in privirea ta,
Crizantemele nu te pot ajuta...


E intuneric si ploua marunt,
Poate te'ntrebi si astazi unde sunt;
Eu zambesc amar, privesc departe.
E toamna iar, e'o toamna aparte...