sâmbătă, 11 februarie 2012

Bucăţi de noapte














Taci! Nu vezi că totul a îngheţat? Doar taci şi ascultă cuminte!
Ascultă-mi strigătul tăcut şi cântecul mut!
Ascultă-mi inima bătând armonic, ascult-o cum se zbate!
Ascultă-mi şoaptele şi freamătele la miez de noapte!
Ascultă-mi dorinţele clincănind şi speranţele pâlpâind!
Ascultă-mă! Şi simte-mă!
Simte-mă în braţetele tale ca pe un pui de felină! Fragilă şi puternică în acelaşi timp...
Simte-mă ca pe o flacără tremurândă sub un vânt tomnatic!
Simte-mă ca pe o apă involburată sub căldura soarelui de iulie!
Simte-mă ca pe o mireasmă de primăvară ce acaparează gradina!
Simte-mă ca pe un bulgăre de zăpadă care se topeşte încet în palma ta!
Simte-mă ca pe o creangă de brad frântă!
Simte-mă ca pe un fluture în zbor!
Simte-mă! Şi pierde-mă!
Pierde-mă în întunericul acaparator al nopţii de iarnă!
Pierde-mă! Şi-apoi caută-mă!
Caută-mă ca niciodată, cu ochii închişi şi mâinile strâns legate!
Caută-mă în beznă!
Caută-mă! Şi găseşte-mă numaidecât!
Găseşte-mă ca pe un ghiocel în omăt!
Găseşte-mă ca pe o scânteie solitară!
Găseşte-mă ca pe o aripă ruptă!
Găseşte-mă ca pe un vis pierdut în noaptea nepăsării!
Gaseşte-mă şi Îmbrăţişează-mă!
Îmbrăţişează-mă şi Sărută-mă!
Sărută-mă şi hai să construim noaptea din bucăţi de fericire!

joi, 9 februarie 2012

Seara rece

Tematoare si obosita de atata asteptare, ma tarasc agale prin zapada murdara... Imi tarasc trupul greoi si inima zbuciumata. Imi tarasc gandurile contradictorii, visele marete, idealurile dificil de atins. Imi tarasc singuratatea rece si dezamagirea amara. Imi tarasc iubirea prafuita si gelozia intunecata. Le tarasc dupa mine, ca pe niste parti ale fiintei mele, le tarasc prin gerul aspru in care ma gasesc...
Neincrezatoare si speriata din cale'afara, ma indrept catre necunoscut. Port si trecutul in spate, un trecut ale carui oseminte s'au inradacinat adanc in felul meu de a fi. Zambesc mai rar, sper mai putin, gandesc mai mult.
Lumanarea arde zbuciumata in fata mea...
Am scapat de frig odata ce am ajuns intre cei patru pereti obositi din camera mea, dar de gerul din mine cine ma scapa? Lumarea cu miros de iarna nu e suficienta,  e nevoie de mai mult pentru a dezgheta un suflet...

sâmbătă, 4 februarie 2012

Viaţa pe un peron

"Nu ştiu dacă aţi trăit vreodată o asemenea stare. Nu eşti nici mort, nici viu. Te simţi ca un foc care abia mai pâlpâie, gata să se stingă. Stai cu ochii deschişi, te uiţi într-un punct fix, dar nu vezi nimic. Şi nici nu te gândeşti la nimic decât la propria ta oboseală de a trăi şi de a muri. Răstignit undeva între viaţă şi moarte, nu eşti bun pentru niciuna dintre ele. Parcă pluteşti în derivă şi aştepţi să fii aruncat pe un mal, ori al vieţii, ori al morţii, ţi-e egal."
Octavian Paler- Viaţa pe un peron





miercuri, 1 februarie 2012

Ger naprasnic

Stii cum e cand gerul iti ingheata sperantele? Stii cum e cand frigul pietrifica visele? Stii cum e cand viscolul iti indeparteaza increderea in oameni? Stii cum e cand iarna te obliga oarecum sa te gandesti la singuratatea si pustiul ce te inconjoara?
Infrigurat si speriat de temepraturile negative din tine, incerci sa cauti o scanteie. O scanteie care sa nasca un foc, un foc demn sa iti topeasca grijile, un foc purificator de suferinta... Cauti chibruturile schimbarii si nu gasesti pe nicaieri cutia. S'a ascuns de tine. S'a ascuns si ea tematoare... De teama de frig, de dor si de intristare. De teama unui sfarsit. Pentru ca fiecare foc se stinge pana la urma... Oricat de puternic ar fi el, e imposibil sa fie intretinut la nesfarsit...
Coplesit de frica de a deveni o statuie de gheata, te gandesti din ce in ce mai serios sa renunti la dorinta de a aprinde o flacara si incepi sa iti doresti sa imbratisezi o patura. Nu vrei orice patura, ci una calduta, molcuta, care sa iti acopere trupul in intregime si sa iti topeasca disperarea. Nu descoperi prin mormanul de lucruri banale nici patura atat de dorita, asa ca te reorientezi...
Acum iti doresti mai mult decat un foc sau o patura, pe cineva care sa te incalzeasca intre bratele lui... De fapt, abia acum recunosti in fata ta ca ai nevoie de cineva langa tine, indiferent de'i frig sau prea cald.
Realizezi ca nu insemni nimic atunci cand esti singur. Te sperie gandul si te ascunzi printre minciuni. Esti doar un om, un om oarecare, o fiinta care nu e menita sa traiasca de una singura, un inger cu o singura aripa, un inger condamnat la neputinta...
Tremuri din ce in ce mai mult, agonizand printre suspine... Toate vocile mute din tine se intreaba cand te va mai strange acel cineva in brate lui...
Cauti raspunsuri la intrebari ferecate si nu reusesti decat sa te intepi in spinii esecului. Sangerezi din fiecare celula a sufletului tau si nu e nimeni care sa'ti panseze ranile. Plangi din fiecare particica a trupului tau, dar ochii ti'au ramas de sticla... Gerul naprasnic i'a inghetat...