*^*

"Omul nu poate inceta sa viseze niciodata. Visul e hrana sufletului asa cum mancarea e hrana trupului. De multe ori, de'a lungul existentei noastre, ne vedem visele naruite si dorintele frustrate, dar trebuie sa continuam sa visam, altfel sufletul moare, iar Agape, acea forma a Dragostei, atat de importanta, nu mai patrunde in el." (Paulo Coelho- Jurnalul unui mag)

Tribut

Stau si ma gandesc... N'a trecut mult timp de atunci, doar cateva luni. N'am uitat nimic din ce a fost, nu as putea. Desi astazi esti o parte din trecutul meu, nu am reusit sa te "neutralizez" din gandurile mele. Nu pot sa uit cat ai insemnat pt mine, mai mult decat o prietena, mai speciala decat o sora.

Ciudat e ca ai disparut brusc. Nu m'as fi asteptat la asta, nu mi'as fi putut imagina ca ma voi trezi intr'o dimineata de toamna cand noi doua nu mai vorbim deloc.

Poate ca amandoua ne'am schimbat si asta a facut ca drumurile noastre sa devina perfect paralele. Sigur am gresit si eu, doar sunt om. Poate ai gresit si tu vreodata. Acum nu mai conteaza. Important e ca am inceput un nou capitol din viata, un capitol care la inceput se anunta a fi intunecat si posac pentru mine.

M'am agitat, mi'am pus intrebari, am cautat raspunsuri si solutii, dar asa a fost sa fie, nu?! De fapt, asa ai ales :).

Eu am platit un tribut pt greselile pe care le'am facut, greseli de voie, sau de nevoie.

Nu am achitat o suma de bani, nici valoarea in bunuri, nici de muncit nu am muncit. Am fost nevoita sa "renunt" la una dintre cele mai dragi persoane pe care le'am intalnit in viata, pana acum. O persoana deosebita, zic eu, cineva care m'a ascultat si mi'a fost alaturi aproape mereu pentru 2 ani si ceva, aproape 3, a plans alaturi de mine, m'a facut sa zambesc, mi'a fost alaturi cand am fost bolnava si nu m'a lasat sa cad in prapastia depresiei.

E greu sa vorbesc la trecut despre ea. Acum doua seri am visat'o din nou. M'am trezit zambind, pt ca am avut'o alaturi, in vis... Ce ciudata sunt!

Pozele ma bantuie. Sunt sute si sute si imi amintesc toate de etapele prin care am trecut.

Zile foarte bune sau mai putin bune, zile in care am ras, zile in care am fost triste. Mereu amandoua, mereu impreuna.

Doamneee, ce nostalgica sunt!

Ea a uitat, sau macar a inghetat undeva, intr'un cufar, amintirile legate de mine.

Nu mai stie unde sunt, ce fac, ce gandesc, dar nici nu ii mai pasa.

Poate asa e cel mai bine. Nici eu nu sunt singura, slava cerului, nici ea nu ea.

Diferenta e ca uneori eu as cauta'o, as vrea sa vorbesc cu ea. Dar ce folos? Acesta a fost unul dintre tributele pe care a trebuit sa le ofer vietii...

Asteptare..

Intr'o seara de joi e trezesti intr'o lume straina.
Privesti in gol si nu intelegi cum ai ajuns atat de departe de locurile familiare tie.
Inchizi ochii, ii deschizi iar, sperand ca astfel te vei intoarce "acasa".
Ramai dezamagit cand descoperi aceeasi lume anosta...
Ai vrea sa plangi, dar stii ca lacrimile nu te salveaza niciodata.
Inca mai speri ca e doar un cosmar...
Te ciupesti de mana stanga, pentru a te trezi. Nu functioneaza.
Te asezi in genunchi si incerci sa intocmesti un plan.
Dar... pana si imaginatia te'a abandonat?!
Nu mai gasesti scapare, dar parca nici sa renunti nu iti permiti.
Tu esti un luptator...
Te ridici in picioare si incepi sa alergi.
Pentru prima oara, nu ai nicio tinta.
Nu stii ce urmeaza, nu stii unde trebuie sa ajungi.
Stii doar ca TREBUIE sa pleci.
Nu iti place sa fii constrans...
Inca mai alergi pe strazile gri si pustii.
Cum de ai ramas singur?
Nu te lasi doborat.
Continui sa cauti 'ceva'. Nu stii ce.
Dai dovada de perseverenta si rabdare pe care nu banuiai ca o poti avea.
Ai obosit.
Tot mai alergi, inima iti galopeaza, respiratia iti e ingreunata.
Nu vrei sa te opresti.
Esti nevoit sa incetinesti...
Incepi sa te temi.
Tremuri de frig si frica.
Totul e gri. Gri si sec.
Nu vezi niciun bec colorat, nicio pata de culoare.
Ceata tristetii incepe sa te invaluie.
Te opresti din drum si te asezi pe o banca gri.
Inchizi ochii si simti o mana atingandu'te pe umarul drept.
Zambesti, iti dezlipesti pleoapele si te descoperi langa ea.
"A meritat sa astepti atat si sa ratacesti pentru o imbratisare?"intreaba soptit.

portret intr'o oglinda sparta

Ce mai stii tu despre mine?
Aproape nimic...
Crezi ca ma mai cunosti?
Eu nu te mai cunosc pe tine.
Ce simt eu acum?
Ca trebuie sa merg mai departe!
De unde imi iau puterea?
Din atentia oamenilor deosebiti din viata mea.
De ce zambesc?
Pentru ca am o viata care merita pretuita!
Cum am reusit sa devin pozitiva?
Cu ajutorul unor persoane minunate, care nu m'au lasat sa cad in plasa melancoliei.
Ce fac?
Cam tot ce imi doresc.
Incotro ma indrept?
Catre viitorul imprevizibil :)
Cum?
Increzatoare si optimista!
De ce?
Pentru ca asa e cel mai bine pentru mine.
Crezi ca am uitat de "trecut"?
NU.
Crezi ca nu ma gandesc niciodata la oamenii care au plecat din viata mea?
Ma gandesc uneori si sper sa le fie bine!
Inca te mai gandesti ca sunt un monstru de care trebuie sa te feresti?
Nu ma intereseaza. Eu stiu cine sunt si cum sunt. ;;)
Crezi ca sunt singura?
Nu am fost si nu voi fi niciodata!

singuratate?! NOT

Eu nu pot sa las gerul sa'mi inghete sufletul. Nu vreau.
Nu permit frigului sa'mi patrunda in vene, desi poate oasele mi'au inghetat...
Nu accept crivatul sa ma intrsteze cu suieratul lui tanguitor.
Nu ii dau voie iernii sa ma determine sa adopt starea de melancolie!

Stiu ca nu sunt singura. N'am fost singura. Nu voi fi singura niciodata. Pentru ca a fi singur inseamna a fi mort. Sau muribund. Eu am fost bolnava de o boala numita singuratate. Eu am fost bolnava, atata tot, puteam sa fi avut orice alta boala, in tot acest timp n'am cautat pe nimeni, n'am apelat la nimeni, nu m'am rugat de nimeni penru a nu molipsi pe nimeni de cumplita mea boala.
In concluzie: pot intocmi oricand o lista cu zeci si zeci de oameni pe care'i iubesc si care ma iubesc, care n'au nevoie de permanente dovezi palpabile pentru a demonstra ca suntem prieteni.
Prietenia n'are nevoie de vorbe mari, de gesturi patetice, de demonstratii publice!
Iar eu o sa ma bucur de iarna, o sa zambesc in continuare si nu ma voi mai imbolnavi de singuratate, pentru ca am oameni minunati langa mine!

nu.

"poti sa o repeti la infinit, sa o zici de cate ori e nevoie...ideea e ca oricum si tu si eu vom face asta. candva..."
adica o sa ne uitam unul pe celalat?!
"da"

nu vreau sa cred asta. nu va fi asa!

despre libertate...

Ne nastem insetati de libertate si infometati de cunoastere.
Ne dorim sa stim, cautam sa evadam, vrem sa invatam si sa descoperim misterele vietii. Inaintam prin lume, ne afundam in necunoscut, ne intindem aripile si incercam sa intelegem.
Dar oare ce ne lipseste pentru a trai sentimentul unic de libertate?
Cand ne inchidem in noi, cand ne sechestram propriul suflet intr'un trup chinuit de dorinte, ne oprim din drum. Atunci incetam sa progresam, ne asasinam visele si uitam calea spre libertate.
Stagnam intr'o lume anosta.
Pentru ca libertatea inseaman transcendenta sufletului, abandonarea materialului in favoarea valorilor spirituale.
A fi liber este sinonim cu a simti viata, a gandi, a cunoaste, a'ti dori si a spera. Depinde doar de tine sa'ti indeplinesti visele. Cat timp ramai om, si nu o marioneta din carne, vei reusi!
Vei fi liber sa inveti, vei progresa si poti ajunge pe cele mai inalte culmi ale cunoasterii.
Pentru ca "omul este trestia ganditoare care depaseste materialul prin spirit", vei fi liber cat timp ii vei permite sufletului tau sa zboare, sa'si doreasca, sa obtina!

Doi

Ea se trezeste dimineata cu picioarele reci. Zambeste.
Se desprinde cu greu de patul caldut si se pregateste sa inceapa o noua zi.
El se intoarce pe partea cealalta. Schiteaza un zambet.
Ea iese din casa cu castile in urechi. Mai-mai ca fredoneaza.
Pierde autobuzul, dar castiga timp sa priveasca cerul.
El s'a ridicat din pat in ultima clipa, bombanind. Sotia sa inca doarme.
Priveste spre fereastra si observa cerul. Zambeste.
Ea fredoneaza o melodie care'i aminteste de el. I se face dor.
El iese din casa si isi cauta telefonul prin buzunar.
O suna. Admira cerul impreuna.
E o dimineata rece, dar frumoasa.
E o dimineata pentru doi, pentru el si ea.

Hai sa zambim!

Un zambet nu costa nimic, dar ofera multe!

Merci, Carmen! :-*

Hachi: A Dog's Tale - Official Movie Trailer

inversunare ?

Vreau sa te urasc.
Vreau sa nu'mi mai pese, vreau sa imi fie indiferent atunci cand imi vorbesti mie de "ea", vreau sa fiu calma si sa zambesc sarcastic.
Vreau sa iti pot spune fara nicio retinere "du'te la ea, daca iti e dor".
Vreau sa nu'mi mai tremure vocea cand simt ca esti suparat.
Vreau sa nu ma mai enervez cand realizez cat gresesti uneori.
Vreau sa rad cand imi enumeri greselile pe care crezi ca le'ai facut, desi ma implica si pe mine.
Vreau sa te las sa vorbesti singur cand spui ca nu stii ce vrei, ce simti.
Vreau sa ma amuz cand aud ca vrei sa te imparti in 2, pentru a fi cu amandoua.
Vreau sa nu ma intereseze cand ii cumperi ceva de fata cu mine.
Vreau sa nu ma mai gandesc la "ea", sa te las doar pe tine s'o faci.
Vreau sa nu imi mai imaginez scene dintre voi.
Vreau sa plec, fara a arunca vreo privire in urma.
Vreau sa iti spun sa iti vezi de drumul tau.
Nu mai vreau sa vars vreo lacrima pentru tine !
Nu mai vreau sa fiu bantuita de tot ce mi'ai spus azi...
Te'ai gandit, pentru o clipa macar, ca ma doare ?!

****

"Toata viata imi voi aduce aminte de tine, si tu iti vei aduce aminte de mine. Asa cum ne vom aduce aminte de apus, de ploaia care bate in geam, de lucrurile pe care le vom avea intotdeauna tocmai pentru ca nu putem sa le posedam."

"-Sa nu ma uiti niciodata!
Stia ca nu avea nevoie sa spuna asta. Si totusi o spusese."

(Brida-Paulo Coelho)

Alaturi de tine...

Ma gandesc la tine si, fara sa vreau, simt lacrimi fierbinti care'mi aluneca pe obraji... In clipe ca acestea imi doresc sa fiu mai mult decat om, sa fiu inger, sa te pot purta pe aripile mele, sa te duc departe de rautati si cruzime, sa iti zambesc si sa'ti luminez viata.
Desi tu mi'ai spus ca viata e mai mult decat un sir de cuvinte pe care eu le scriu, nu pot sa ma opresc acum. Nu accept sa fiu doborata, nu vreau sa te las singur! Stiu ca ai nevoie de mine, stiu asta.
Nu am puteri supranaturale, nu te pot ajuta nici macar material, dar sunt langa tine, nu esti singur! Cineva se gandeste la tine acum si neincetat. Cineva mic, dar hotarat. O fata care poate se pierde in multimea anonimilor, dar care este alaturi de tine, indiferent de circumstante. Nu'mi pasa de nimic din ce imi spun ei, oamenii ingropati in indiferenta, frustrari si regrete, nu ma intereseaza de etichetele pe care ei le ataseaza din cauza unor idei preconcepute, eu vreau doar sa stiu ca tie iti este bine, ca zambesti si ai din nou pofta de viata. Vreau sa te aud glumind si punand "lumea la cale". Vreau sa ma strangi in brate si sa te simt linistit....
Stiu ca e greu, am invatat ca viata nu este deloc usoara, dar trebuie sa gasim in noi puterea de a merge mai departe, de fiecare data. Apoi, dupa furtuna, soarele reapare.Asa ca hai sa alungam norii impreuna si sa ne bucuram de momentele frumoase ale vietii !

***

3 Doors Down - Here Without You

De ce ti'e frica, nu scapi !

Am strigat, ca sa ma conving, ca mi'e teama doar de singuratate...
Ma sperie, ma ingenuncheaza si ma copleste. Nu pot lupta cu ea, nu ii pot rezista doar eu. E ca o ceata deasa care imi taie respiratia si ma impiedica sa aleg drumul corect. Ma alearga orbeste si ma face sa ma ratacesc in propria lume. Ma indeparteaza de lumina si ma sechestreaza intr'o lume rece, ostila si goala. Nu ii pasa de sentimentele mele, nici de visele pe care le am. Nu ma lasa sa sper, sa cred, sa ma zbat. Nici sa zambesc nu'mi da voie... Imi acapareaza viata, mi'o controleaza. Ma ingrozeste, ma determina sa uit motivele pentru care traiesc, sa'mi ingrop idealurile.
Cu greu desprind bratele ei incolacite in jurul gatului meu. Ma sufoca, ma injunghie apoi cu un cutit al nepasarii si'mi prelungeste durerea. Nu ma omoara, doar ma chinuie.
Imi consum toata puterea pentru a fugi de ea. O las in urma un timp, apoi ma ajunge din urma si'mi invadeaza iar viata...
E groaznic ! Fac tot ce'mi e cu putinta ca sa o tin la distanta, dar am invatat ca de ce ti'e frica, nu scapi ! :(

file de viata...

De'atatea ori am vrut sa plec undeva, departe de tot; departe de ei, cei care imi fura bucuriile, departe de tine, cel care nu are timp sa imi ofere zambete... De'atatea ori mi'am impachetat amintirile si am deschis usa, mi'am aranjat si rearanjat trecutul, am incercat sa sterg cu o guma tot ce'a fost gresit, de'atatea ori am luptat sa schimb prezentul !
Si ce'am realizat ? Ma descopar si astazi in acelasi context. Inconjurata de oameni cu care nu am nimic in comun, oameni falsi si rai (o mare parte), oameni care se bucura de raul meu... Am vrut sa fiu eu cea amabila, sincera, binevoitoare. I'am ajutat de cate ori am putut, le'am sters lacrimile si le'am fost alaturi. Atat cat m'am priceput, sperand ca asa va fi bine...
In schimb, am primit palme, palme care m'au durut si m'au facut sa'mi dau seama de nemernicia lumii. Ei m'au improscat nu noroi si m'au lasat sa alunec pe panta singuratatii.
Eu m'am ridicat in picioare de fiecare data si mi'am continuat drumul. Uneori am fost aproape sa ma prabusesc in abisul disperarii, alteori doar singuratatea mi'a fost tovarasa de drum, dar am stiut mereu ca vor urma si zile in care voi zambi.
Tu ma faci intotdeauna sa zambesc. Ai o lumina in ochi care'mi da curaj. Nu stiu cum si nici de ce, dar reusesti sa aduci o raza de soare in sufletul meu. Cand esti aproape de mine, cand ma strangi in brate, cand pur si simplu ma privesti simt ca ma topesc in lumea ta si ea devine lumea noastra.
Visul dispare prea repede (din nefericire) si ma trezesc din nou in lumea rece si trista. Acelasi oras, animat doar de mare, aceeasi strada, acelasi bloc, iar tu esti prea departe... Timpul devine inamicul tau si'al meu. Stiu ca odata ce ne vom pleca fiecare spre casa, vei fi prea ocupat ca sa'ti amintesti ce turnul nostru de fildes...
Eu te voi astepta...neincetat !

pentru tine...

Adrian Paunescu - Veac de tacere

Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „daca”
Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „nu”
Hai sa conjugam ninsoarea si uitarea eu si tu
Timpul pe deasupra noastra ca o sanie sa treaca.

Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „însa”
Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „hai”
Vai, vom face repetitii pentru iad si pentru rai.
De ecouri mari de piatra vei fi rîsa, vei fi plînsa.

Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „pleaca”
Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul”taci”
Prin albastrele troiene sa fim liberi si saraci,
Sa uitam ce-nseamna „totusi”, sa uitam ce-nseamna „daca”.

Sa uitam academia, tribunalul, primaria,
Veverite fara nume ne predea curate legi,
Cînd se va rasti furtuna vorba mea s-o întelegi
Cînd vor susura izvoare afla c-a murit mînia.

Si de unde pîna unde sa uitam ce mai înseamna
Sa ramînem ai naturii, botezati în necuprins,
La sfîrsitul toamnei lumii sa ne apucam de nins
De Craciun ne fie iarasi dor de vara si de toamna.

Vai, sînt rîuri pe aicea care merg spre noi cuminte
Vino, sa spalam în ele pata lumii de noroi,
Ca într-un tîrziu si muntii sa învete de la noi,
Darul de-a trai mai liber fara a rosti cuvinte.

Sînt satul de vorbe, vorbe, a nimic aducatoare,
Vino sa uitam cuvinte si sa învatam a fi,
De cuvinte fara noima, de sonoritati pustii,
Sa spalam întrega fire, sa traim cu-ndurerare.

Sa uitam ce-nseamna „lume”, si „avere”, si „putere”
Sa uitam cuvîntul „daca”, sa uitam cuvîntul „da”,
Si-ntr-un veac fara cuvinte, ca doi cai fara de sa
Sa traim tacînd iubirea, fiindca totul e tacere.

**

E joi, e seara si ma gandesc din nou la tine...
Stiu ca nu ti'e bine si ma simt neputincioasa in fata destinului, a vietii.
Sunt departe de tine, dar daca as putea, daca as putea as schimba destinul tau inr'unul cu mai putine rele, mai putine necazuri, mai putina suferinta.
Dar nu pot.
Pot doar sa te asigur ca cineva se gandeste acum si neincetat la tine si ar face orice ca sa iti fie bine !
Te'as imbratisa si ti'as ingropa durerea in parul meu, dar... :(

:(

Nimeni nu m'a strans in brate ieri, nici alaltaieri... nici azi.
Nimeni nu ma va strange in brate maine. :(

vreau, dar...

Vreau sa scriu despre mine, vreau sa scriu despre tine, vreau sa povestesc despre noi.
Vreau sa strig in gura mare tot ce simt, dar si sa inteleg. Vreau sa ma asculti si tu. Vreau sa simt ca iti pasa de mine. Vreau sa ma prinzi de mana si sa ma ajuti sa ma ridic atunci cand sunt la pamant. Vreau sa ma faci sa zambesc de fiecare data cand sunt trista. Vreau sa ma strangi in brate cand ne vedem. Vreau sa ma saruti cu foc. Vreau sa iti fie pofta de mine. Vreau sa te gandesti in fiecare zi la noi. Vreau sa iti fie dor de mine. Vreau sa ne vedem cat mai curand. Vreau sa ma astepti nerabdator. Vreau sa zambesti cand ma privesti. Vreau sa te fac sa te simti bine. Vreau sa fii tu, fara masti. Vreau sa imi vorbesti, vreau sa te ascult. Vreau sa iti vorbesc, vreau sa ma asculti. Vreau sa ma tii de mana. Vreau sa ma duci departe de vacarmul vietii cotidiene. Vreau sa ma faci sa uit de tot ce'i rau si crud. Vreau sa iti soptesc ceva la ureche, iar tu sa tresari. Vreau sa ma cuprinzi in brate. Nu vreau sa ma lasi sa plec !
Vreau sa oprim timpul in loc, pentru noi doi. Vreau sa uiti de probleme. Vreau sa ma doresti. Vreau sa te simt al meu, vreau sa ma simti a ta. Vreau sa existam numai noi doi...si marea. Vreau sa privim valurile impreuna si sa admiram curcubee. Vreau sa stai langa mine.
Nu vreau sa pleci, nu vreau sa rupi magia. Stiu ca nimic nu e vesnic, dar mai ofera'mi cateva clipe langa tine, merit. Nu vreau sa pleci, dar vei pleca. Cum as putea sa te opresc din drumul tau ?

Pentru mine conteaza, pentru toti ar trebui !

Aceasta postare este un indemn pentru voi... Un indemn de a privi in jur, de a observa ceea ce se intampla..
Va invit sa urmariti blogul http://timetoimpact.blogspot.com/, unde veti afla despre activitatile clubului de voluntariat TIME TO IMPACT, un grup de tineri care isi propune sa schimbe lumea intr'un loc mai bun !

*

"Parem caraghiosi fata de noi insine.. De bine plecam, de rau plecam... Si ce sa facem? Eu nu suport caldutul, starea de mijloc, limita medie... Oricat ar fi de greu drumul, noi ni l'am ales, mergem pe el pana la capat."

Oare sa fie asa ?
Candva as fi ales totul sau nimic, nu as fi facut compromisuri, nici sacrificii. Eram prea sigura pe mine si foarte hotarata. Bateam din picior atunci cand nu obtineam ceva si, paradoxal, dorinta mi se indeplinea. Credeam ca intreaga lume se afla la picioarele mele... Eram ca'ntr'o poveste, in povestea mea.
Visul n'a durat mult. Intr'o zi am realizat ca nu sunt un personaj intr'o poveste, sunt doar un om.
Un om supus destinului si greselilor, un om care trebuie sa lupte pentru a face fata provocarilor vietii. Am inteles atunci ca nimic nu este atat de simplu pe cat s'ar parea si ca, oricat te'ai zbate, nu poti castiga intotdeauna.
Am invatat ca nimic nu este bun in totalitate, dar nici rau 100%, ca nu pot avea de fiecare data ceea ce imi doresc. Am invatat sa si pierd, tinandu'mi fruntea sus.
Dar lectia care m'a marcat cel mai mult a fost aceea de a invata sa fac sacrificii. Am fost nevoita sa devin mai puternica pentru a putea ramane in picioare si, am ajuns la concluzia ca uneori trebuie din 2 rele sa'l aleg pe acela care mi'ar putea face bine...
Nu a fost usor procesul de transformare, dar am reusit, intr'un final, sa accept "caldutul", sperand ca intr'o zi va deveni cel putin cald...

Mi'e dor de tine !

acum...

Strang din dinti si incerc sa merg mai departe...
Nu mi'e usor, dar voi reusi !
Nu e un drum drept, dar il voi parcurge !
Nu e o campie, e o panta pe care o urc gafaind...
Am stiut ca ma voi lovi, ca voi sangera si imi vor curge lacrimi amare.
Nu lacrimi de durere, nici de resemnare, ci lacrimi de sacrificiu...
Stiam ca nu voi obtine nimic usor si ca imi va fi greu sa pastrez ceea ce am castigat.
Stiam.
Dar m'am incapatant sa particip intr'un razboi mut, razboiul dintre ratiune si afectivitate.
Speram ca se va instaura pacea, iar echilibrul va domni in viata mea haotica.
Am sperat neincetat ca intr'o zi va fi bine, insa nu m'am intrebat niciodata "ce inseamna bine".
Am asteptat zadarnic ceva ce nu stiam sub ce forma va aparea...
Iar daca mi'a fost "bine" nu am realizat.

Acum astept o minune.
Ma simt aproape de marginea prapastiei, dar nu mi'e teama de prabusire.
Nici de compromis nu ma mai sperii...
Vreau doar sa pot sa sar peste prapastie, cu ochii deschisi.
Nu mi'e frica de inaltime, nici de faptul ca as putea cadea in gol...

Mi'e teama doar de singuratate.

fara cuvinte...

vis ?!

Am alergat pe coridoare, apoi pe stradute, m'am apropiat de mare si te'am zarit.
De esti esti trist ?
Imi spui ca esti doar obosit si ingrijorat...
Ma prefac ca te cred si schimb subiectul discutiei.
Iti povestesc ce am mai facut, ma asculti, imi pui intrebari.
Te ridici de pe banca rece si vad ca te pregatesti sa pleci.
Nu ziceai ca ai 30 min la dispozitie ? Au trecut doar 10...
Plecam. Impreuna, dar fiecare cu drumul lui.
Suntem 2 straini care doar impart aceeasi strada... Nu schimbam nicio vorba.
O fi fost mereu asa ?
Ea te suna aparent fara motiv. Vad ca te miri.
Oare presimte ceva ? Da, stie ca vrei sa pleci departe.
Si eu stiu...

Ajung acasa, obosita si simtindu'ma mai singura, mai pustie.
Imi e frig. Sufleteste, dar si trupeste.
Ma ghemuiesc in pat, sub patura calduta.
Adorm.
Telefonul suna si, bombanind, ma ridic din pat sa raspund.
Nu credeam ca ma vei suna si astazi, ca alte dati...
Imi spui ca ai vrut doar sa vezi ce fac.
Zambesc si adorm...

O fi fost totul un simplu vis ?

*?*

Spune'mi... ce spui cand nu mai e nimic de spus ?

~

departe de el, langa tine

El nu m'a iubit niciodata.
Nu pentru ca dragostea pe care i'o poarta ei e atat de plina, atat de nemarginita si curata... ci pentru ca el NU a vrut. Nu stiu daca i'a fost teama vreo clipa de consecintele acetei iubiri patimase, dar stiu ca s'a complacut in acel joc: eu eram desertul din care se infrupta cand viata ii parea amara, suplimentul nutritiv de care avea nevoie cand si cand...
Am sperat ca intr'o zi voi fi pentru el mai mult decat acel "dulce fruct interzis". Dar am sperat zadarnic. Am asteptat zadarnic o minune. De'acum, chiar daca minunea ar mai avea loc, ea n'ar mai fi minunea mea. Minunea mea a murit, fara a se naste !

Astazi, el e departe de mine. Nu stiu daca noi am ales aceasta cale, sau daca e o intamplare a hazardului, dar stiu ca e cel mai bine pentru mine.

Departe de el, aproape de tine, merit sa zambesc, iar tu meriti sa te iubesc, numai pe tine
.

Scorpions - Still Loving You (pentru tine)

Poveste de iulie...

Parfumul tau persista inca pe pielea mea, de cand m'ai imbratisat. Stiu ca o sa'l mai adulmec 2-3 zile de pe tricoul pe care l'am purtat azi. Vad ca ti'ai uitat si ceasul, langa pat. Ai inca un motiv sa te intorci aici, la mine, in camera colorata :). Oare aveam nevoie de o garantie ca te vei intoarce ?
In iulie s'au implinit 2 ani de cand astept mereu, cu sufletul la gura, sa ne vedem din nou. Au fost zile lungi de asteptare care s'au impletit in saptamani, saptamani departe de tine carora le'au urmat zile minunate, pline de iubire. Cu tine am invatat sa traiesc, sa zambesc mai des, sa rad cu pofta, sa sper, sa iubesc; am inteles ce este "sacrificiul", ce inseamna "iertarea", cat de apasator este dorul...
Nu credeam ca vom ajunge sa stam astazi imbratisati si sa ne dam seama ca au trecut 2 ani si 2 luni, iar noi am ramas impreuna... Povestea noastra "de iulie" continua in ciuda diferentelor, divergentelor si parerilor contra. Am reusit sa trecem peste toate obstacolele IMPREUNA si sper sa perseveram !
Nu stiu de ce, de cand si cum ma faci sa fiu atat de fericita langa tine, B. ! >:D<

Leapsa :)

SUNT : ambitioasa, geloasa, posesiva...

MI-AŞ DORI : sa am mai multa rabdare

NU-MI PLACE : superficialitatea

ORICE : ma afecteaza

NU UIT : oamenii care au insemnat ceva pentru mine

NU POT : sa fiu cat de calma ar trebui

POT : sa iubesc, sa fiu loiala, sa perseverez

URĂSC : minciuna

MĂ ATRAG : provocarile, parfumurile barbatesti...

JOC TEATRU : cand e nevoie

PUŢINI : au rabdare cu mine, ma cunosc

PREGĂTESC : surprize celor dragi

ÎMI PLACE : marea; sa primesc si sa ofer cadouri, sa fiu ascultata si sa ascult

NU SUPORT : sa fiu contrazisa

APRECIEZ : oamenii sinceri

AŞ VREA : sa pot schimba lumea in bine, sa fie el langa mine acum

MĂ TEM : de singuratate

ÎMI PARE RĂU : ca uneori ii ranesc pe cei pe care ii iubesc

AUD : tot

VĂD : suferinta din priviri

NU-MI PLACE DE MINE : cand lesin, cand fac crize de nervi.

RAR : imi cer scuze

PĂSTREZ : amintiri nenumarate si nepretuite

NU SUNT MULŢUMITĂ : niciodata

SUNT CONFUZĂ : deseori

AR TREBUI : sa accept lumea, cu bune si rele

AM NEVOIE : de iubire, atentie si incredere

daca... ?

Cand mi'am dat seama ca intre noi e mai mult decat un joc, m'am speriat... Nu pentru ca asta imi stergea incet-incet cu buretele inocenta, ci pentru ca stiam ca nu mai e un joc, e un pacat.
Si dac'o sa ma intrebi cum ar putea sa fie pacat o relatie purificatoare pentru tine, nu'ti voi raspunde. Ma gandesc ca stii, sunt sigura de fapt...
Te'ai gandit ? Ti'ai amintit ca ea te asteapta acasa ? Indreapta'ti pasii spre casa, prefa'te ca te'ai ratacit pe drum si hoinareste pe strazile paralele, gandeste'te ce ii vei spune si apoi deschide poarta. Luna te va astepta dand din coada; mangai'o si intra in casa...
Stiu ca ea te asteapta, pierzand vremea; ii vei spune ei cat esti de obosit, iar ea te va compatimi. Mai departe, faci ce vrei, nu ma mai priveste.
Dar stiu ca ma vei suna sa vezi daca am ajuns cu bine, ca de fiecare data... Eu voi parea indiferenta si'ti voi spune sa ai grija de ea...

Si daca voi schimba povestea, ce o sa faci ? Daca vreau sa iti indrept pasii direct la ea ?

exclusa din propria lume...

Nu ma mai recunosc.
Privesc in oglinda si incerc sa zambesc. Nu pot.
Nu ma recunosc, intelege ! Oglinda asta e defecta, defapt, NU E O OGLINDA, e o poza. E poza unei persoane necunoscuta mie, palida si cu ochii tristi.
Departez mana stanga de trup, poza ma imita; fac doi pasi in spate, face si ea. De cand pozele au devenit animate ? Cate secole am dormit ?
Ma fortez sa'mi astern un zambet pe chip, cand, vad ca si poza zambeste. "Ce zambet sters are!" imi spun si ma intristez mai tare. Vad ca si ei i'a pierit ultima urma de zambet. Ma apropii de ea, ea se apropie de mine si ne trezim dintr'o data surprinse de apropierea rece dintre noi. Ma sperie ochii ei, nu vreau sa ii mai vad astazi... Asa ca fug de ea, poza de fuge de mine si raman iar singura...

.

Si incerc sa ma ascund sub un cearceaf, sa ma ascund de mine si de toamna !

*Citatul zilei

"Cu cat descoperi mai multe despre tine, cu atat mai multe ai inca de descoperit."

Charles Baudelaire

*Citatul zilei

"Aproape toate nenorocirile apar pentru ca n'ai ramas in camera ta."

(Blaise Pascal-"Pensees")

* Citatul zilei

""" Uneori, binecuvantarile lui Dumnezeu intra spargand in bucatele toate vitraliile."

(Paulo Coelho-"Brida")

[pt ca m'am hotarat sa impartasesc aici citatul care imi atrage atentia pe parcursul lecturii]

Despre despartiri...

Niciodata nu mi'au placut despartirile, fie ele definitive sau doar temporare !
Toate au un "nu-stiu-ce" si sunt "nu-stiu-cum" dureroase. De fiecare data mi se pare ca se rupe o bucatica din mine cand spun "La revedere", iar cand sunt nevoita sa zic "Adio" ma simt deshidratata si lipsita de vlaga...
Despartirile imi sifoneaza sufletul, uneori il mototolesc fara mila, imi acopera mintea cu o manta intunecata si imi spun povesti despre pesimism. Sentimentul de singuratate (daca ii pot spune asa) ma invaluie si ma indeamna sa fac 2 pasi inapoi si sa strig, cat ma tin plamanii, "INTOARCE'TE LANGA MINE!". Uneori ma intorc eu din drum, sperand ca astfel nu ma va mai durea, dar ma impiedic si cad, ranindu'ma chiar mai tare. Iar ranile, chiar si cele care se vindeca, lasa in urma lor cicatrici pentru a ne aminti mereu de tot ce'a fost...
Despartirile dor, uneori distrug sau chiar ucid si le intalnim la orice pas. Insa fiecare despartire pe care ai depasit'o, te va face mai puternic !

pentru tine, o piedica in calea uitarii

Tu quanti anni hai ?

versuri- George Vasilievici

5.moda

"mereu la modă
am ultimele noutăţi
în materie de inexistenţă.

din această extravaganţă
îmi schimb forma conturată
prin aer de creionul cu carne
voi semăna cu tine
voi fi frumos
voi semăna cu voi

numai aşa vom înţelege că suntem
golul ce ne umple
şi mai ales că inima există
doar când îi numărăm bătăile
primite.

mai bine ciocăneşti în loc să baţi
aşa nu-ţi voi deschide

e mult mai bine pentru tine
ca cei asemenea mie să
fugă de iubire cum fuge
ucigaşul de cuţite. "

(Ied sau iad- George Vasilievici)

ce stii tu ?

Privesc in oglinda si vad un chip palid...
"Ce stii tu despre singuratate?" intreb. :(

primele versuri care mi'au atras atentia astazi...

"Intr'o lume care toata'i de vanzare
Ochii tai mi'aduc un strop de adevar,
Tu esti armonie si culoare,
Esti colacul de salvare,
Esti lumina care ma-nconjoara,
Esti explozie solara, da...
Dar oare ce sunt eu...?"
(Bosquito-Explozie solara)

Arta de a infrunta

Ai cazut... Poate e intaia oara, iar durerea e mai intensa, sau poate te'ai lovit de atatea ori, incat nu mai tii socoteala prabusirilor.
Stiu ca ti'e foarte greu, stiu ca totul doare, dar gandeste'te, macar pentru o clipa, la lucrurile minunate pe care le vei dobandi daca iti vei aduna fortele si te vei ridica ! Inarmeaza'te cu mult curaj si rabdare, cauta in adancul fiintei tale optimismul, aduna'ti zambetele si aseaza'le la indemana, recapata'ti vointa, iar apoi, reinvata sa'ti mentii echilibrul... Paseste intai incet, agale, dar inteteste ritmul mersului odata ce capeti siguranta; astfel vei incepe sa progresezi. Continua'ti drumul prin viata, zambeste si spera, insa nu uita nici de riscuri, caci te poti accidenta uneori in cutite cu doua taisuri...
Invata sa accepti lumea, cu bune si rele, sa fii demn, onest; invata sa crezi in mai bine; invata sa lupti ca sa progresezi, insa cel mai important este sa inveti sa iti infrunti temerile...
Pentru ca a infrunta viata cu capul sus este o adevarat arta... O arta din care purcede curajul si care e suplinita de acesta !

"Uneori despărţirile sunt o dovadă a curajului de a înfrunta neprevăzutul."(Victor Rechiţian)

Amurg

Cu totii suntem supusi unui vant nevazut.
Uneori pierdem. Cineva ne ofera cate o frunza pentru fiecare an, cate un fir de nisip pentru fiece iubire uitata. Cineva ne picteaza pe fata tacerea si ne insemneaza umbra. Insa, nimic nu intelegem din toate acestea...
Si intr'o zi, vine un vant puternic pentru frunze, vine un val, vine ceva ce se cheama uitare...
Apoi incepem goana dupa oamenii disparuti, cautarea iluziilor pierdute care renasc de mii de ori din propria cenusa, cautam linistea si agitatia, visul si realitatea. Clipele se scurg ca si cand nu ar fi existat vreodata, bucuriile apar si dispar, zambetele devin mai sterse.
Ne trezim intr'o zi cu parul grizonat si incepem sa rememoram tot ce am trait...
Privim, deseori, o poza in rama si soptim: "Tu erai numai o presupunere a mea in amurgul absent".
Atunci descoperim amurgul vietii...

*

Niciodata sa nu uiti de inima ta ! :)

^*^

vis vs realitate

Inca ma mai gandesc la tine, inca te mai visez, inca mai pasesc ganditoare pe strazi pe care le'am colindat alaturi de tine, inca mai aud uneori sfaturile si indemnurile tale, inca mai tresalt cand iti aud vocea, inca ma mai trec fiori cand te zaresc, inca te mai caut cu privirea printre trecatori, inca mai ascult melodiile pe care tu mi le'ai dedicat, inca mai astept nerabdatoare sa ma cauti, inca as mai vrea sa ma strangi in brate ca atunci, inca imi mai doresc sa ocup un loc in inima ta, in mintea ta, poate chiar in viata ta...
Insa stiu ca tu esti departe de mine atata timp cat te gasesc in bratele ei si sunt constienta ca ramai pentru mine un vis interzis, un vis ce nu poate fi integrat in realitate !
Asa ca imi adun fortele si incerc sa zambesc; tu nu esti al meu, iar eu nu sunt a ta, insa exista undeva un loc doar pentru noi doi, amore... :)

Primavara in Olimp :)

Imi place la mare ca esti curat tot timpul...Marea te spala :)

Adio, dar ramai cu mine !

Ce ciudata e viata ! Ne constrange deseori sa facem fata unor situatii-limita, ne impinge catre necunoscut si imprevizibil, ne arunca in propriile capcane, ne face sa radem si sa plangem intr'un singur glas; ne lasa iluzia atotputerniciei noastre in fata destinului propriu si liberrtatea de a ne alege singuri greselile; apoi, ne trezim, intr'o zi de primavara, prinsi intr'un cerc vicios...
Ni se intampla sa reptam ani la rand aceleasi fapte, sa luam aceleasi decizii pripite, sa ratacim pe acelasi strazi arhicunoscute de noi si sa suspinam dupa aceeasi persoana... Uneori ne dorim sa rupem cercul, sa alegem alt drum, unul mai putin batatorit de fapte si facem primul pas: pasim increzatori spre noul nostru viitor, zambim complice vietii si ne continuam calatoria. Construim un zid care (credem noi ca) o sa ne rupa de trecut si ne va aduce fericirea...
Si eu mi'am dorit sa ma desprind de "ce'a fost" si sa merg mai departe, cat mai departe de tine. Am crezut ca alungandu'te din viata mea, el va fi tot ce am eu nevoie... Au trecut cateva zile in care nu ti'am vorbit, desi gandul imi zbura la tine; au trecut greu ! Au fost sute de momente in care am vrut sa te sun, dar iti stersesem numarul din telefon si parca imi era teama sa mi'l amintesc; Intr'un final, am strans din dinti si te'am cautat...
In clipa aceea am realizat ca, oricat de mult as nega eu, esti mai mult decat prezent in viata mea, in mintea mea, in sufletul meu. Nu stiu cat de corect este sa ne vedem, poate este o greseala, insa ce se intampla cand zambetul meu e conditionat tocmai de aceasta.. eroare ??

Scusa, ma ti chiamo amore

Ce poate fi mai frumos decat o iubire pura si sincera ? Ce poate aduce impreuna doi oameni extrem de diferiti, dar care sunt sortiti, daca nu hazardul ? Ce poate avea un gust mai confuz decat dragostea ?

Astazi, m'am indragostit din nou de iubire... Am urmarit zambind filmul "Scusa ma ti chiamo amore", care ilustreaza o poveste de dragoste dintre Niki, o fata de 17 ani si Alex, un barbat in varsta de 37 ani . Poate ca sunt subiectiva, caci gasesc esenta povestii in propria mea viata, dar filmul e minunat !
Daca pastrazi in suflet o doza de romantism, ati putea incerca sa'l urmariti, s'ar putea sa va placa !

Replici/citate din film
Eravamo insieme, tutto il resto l'ho scordato. (Alex)

È tanto sbagliato vivere un sogno? (Niki)

Niki: Sono le 2 è tardi, ma tu continua a dormire, prendo un taxi amore...
Alex: Cosa hai detto?
Niki: Niente che sono le 2 e che, prendo un taxi, tranquillo...
Alex: No, no volgio capire come mi hai chiamato.
Niki: Ah, si, ho deciso, scusa ma ti chiamo amore!

Niki: Promettimi una cosa...
Alex: Cosa...?
Niki: Quello che sto pensando...
Alex: Te lo prometto amore…

Si ar mai fi atat de multe cuvinte si idei frumoase...

Gust amarui

Te strig in vacarmul infernal al vietii cotidiene...
Tip din ce in ce mai tare, dar nu m'auzi; vorbele mele nu se propaga, sunetele nu se leaga si nu au amploare....raman doar niste soapte. Nu inteleg de ce... Nu renunt, nu tac, nu vreau. Continui sa te strig, te caut, dar nu te gasesc. Nu esti aici. Esti atat de departe astazi... De ce e asa ?
Azi, ca de fiecare data, esti langa ea. O strangi la pieptul tau si ii gatesti, o alinti si o mangai duios, o saruti si ii zambesti, o ridici pe un piedestal si o faci sa rada. Asta'noapte chiar ai iubit'o cu pasiune, te'ai infruptat din trupul ei; ai facut'o fericita si ai fost si tu la randul tau. Vad tabloul in care ea te asteapta doritoare, iar tu, te apropii si te napustesti asupra ei asemeni unui leu flamand... (dar nu, nu esti leu, eventual te'as putea compara cu un jaguar !) Va privesc, zambesc amar si inteleg din fiecare gest mai mult decat imi explica 1000 de cuvinte: tu esti al ei, iar ea e femeia ta, ce poate fi mai simplu de'atat ?? Eu... incerc sa'mi desprind privirea de pe voi; nu stiu ce cred, sau ce ar trebui sa gandesc. Stiu doar ca as prefera sa fiu eu in bratele tale, sa ma unduiesc sub atingeri, sa te simt si sa ma simti intr'un dans al trupurilor goale. Dar o observ din nou sub tine si ma trezesc la realitate. Ea e cu tine, iar eu sunt singura, departe...
Simt un gust amarui, dar zambesc din nou. Imi adun fortele si incerc sa gandesc obiectiv, dar labirintul acesta devine din ce in ce mai intortocheat... Te strig din nou, te gasesc tot langa ea, dar raspunzi... Imi spui ca eu te ajut sa nu te simti singur, dar ea ce face ?!
Inchid ochii si zambesc inca o data, zambesc amar...

"Zambetul celui care sufera este mai dureros decat lacrimile celui care plange"

Dor de zbor

Si vine o vreme cand iti doresti sa te eliberezi; vrei sa'ti deschizi aripile, sa uiti de tot, sa'ti iei avant si sa zbori; sa te lasi purtat nestingherit pe aripile vantului, sau pe cele ale gandului.
Dar... ce inseamna zbor ? Unii ar spune ca e inaltarea spre plenitudine, altii considera ca e fericire in stare pura sau o simpla detasare de cotidian; exista si oameni care traiesc o viata intreaga cu teama de zbor. De ce le e frica ? De ce ar lasa in urma lor sau de ceea ce ar putea descoperi dincolo de perdeaua realitatii ?! Poate le e teama de ei insusi, de sufletul lor, de dorinte si vise, ori sunt speriati de prabusire...
Eu zbor adesea... Zbor cand sunt in bratele tale, cand ma simt iubita, cand te ascult cantand, cand citesc, atunci cand compun, cand alerg prin ploaie, cand ma imbata miresma florilor de primavara, cand sunt inconjurata de prieteni... uneori zbor si noaptea, in vis. Ma simt minunat cand visele mele devin realitate, cand miraculosul debine real, timpul e irelevant.
Iar astazi, mai mult ca oricand, cu totii avem nevoie de stropi de fericire, asa ca, daca ne e dor de zbor, sa ne deschidem aripile zambind !

Seara de martie... Seara de pacat ?!

Sunt fericita cand te vad apropiindu'te de mine, cand imi zambesti si cand imi admiri zambetul, cand iti simt mana plimbandu'se pe gatul meu, cand ma saruti si cand te musc usor de buze, cand ma strangi la piept, cand imi spui ca ma doresti si stiu ca ma vrei, cand imi vorbesti, cand te lasi induplecat si mai ramai langa mine pentru cateva minute, cand fugi de lume ca sa fii cu mine, cand ne ascundem de ei, cand pierdem noptile ascultand muzica, cand vorbim neincetat pe o anumita tema, cand simt ca ai vrea sa stai mai mult langa mine, cand imi permiti sa iti fiu alaturi... Sunt fericita cand te am numai pentru mine, ce fiinta egoista sunt !
Stau si ma gandesc acum, ca de multe alte ori, de ce noi, oamenii, ravnim la fructul interzis...
Stiam inca de la inceput ca tu esti al ei, locuiesti in casa ei, mergeti impreuna la cumparaturi, va certati si va impacati, va iubiti si va urati, dar traiti in 2, voi doi. Poate ca astazi gasiti putine lucruri in comun, mi'ai spus de'atatea ori ca nu va intelegeti, ca ea tace cand ar trebui sa vorbeasca si ridica glasul in momentul in care ar putea sa alinte, nu stiu in ce etapa au ajuns sentimentele dintre voi doi, dar cert e ca sunteti un cuplu, tu esti al ei ! Iar eu sunt egoista pentru ca te rapesc de langa ea, pentru ca desi sunt constienta ca probabil nu vei fi niciodata al meu. nu vreau sa te indepartezi de mine. Nu, nu pot sa te las sa'ti iei zborul definitiv de langa mine, cea care te apreciaza si te intelege mai mult decat oricine. Nu, pentru ca niciunuia dintre noi nu i'ar fi mai bine ! Cine ar fi dispus sa te asculte la orice ora din zi sau din noapte ? Cine te'ar ajuta sa uiti de probleme si sa'ti pastrezi sufletul curat in goana asta prin mocirla ? Cine s'ar juca cu instinctele tale? Cine te'ar saruta cu atata foc si dulceata ? Cine te'ar ajuta sa visezi ? Cine ar trece peste greselile tale ? Cine te'ar aprecia neconditionat ? iar pe mine... Cine m'ar face sa zambesc in zilele intunecate ? Cine m'ar ajuta sa nu cad la fiecare pas gresit ? Cine m'ar insoti noaptea, pe plaja ? Cine mi'ar asculta monologurile si framantarile ? Cine mi'ar citi si comenta poeziile ? Cine m'ar strange in brate ? Cine mi'ar da aripi sa zbor? Cine m'ar tempera ? Cine mi'ar recomanda filme si ar asculta ore in sir muzica alaturi de mine ? Cine m'ar face sa ma simt cu adevarat femeie ? Cine m'ar certa si m'ar incuraja ? Cine m'ar invata sa apreciez adevaratele bucruii ale vietii ? Cine mi'ar alimenta setea de cunoastere ? Cine, cine daca nu eu, cine daca nu tu ?
Vezi?!... avem nevoie unul de celalalt, pentru ca desi suntem atat de asemanatori, ne completam. Stiu ca tu ai viata ta, stiu ca oamenii judeca aspru fara sa incerce sa empatizeze, stiu ca eu sunt doar o pustoaica, dar e oare interzis pentru mine sa simt si sa incerc sa fiu fericita ?
Ramane un mister, iar eu raman gandindu'ma la tine...

Scusa ma ti chiamo amore !

Revenire !

Pana si eu ma intreb "unde am fost in aceasta perioada ?", "De ce mi'am abandonat turnul de fildes?". Nu gasesc niciun raspuns obiectiv, asa ca ma resemnez cu ideea ca am revenit...
Eu si primavara ! :))