marți, 15 decembrie 2009

Aş vrea...

Aş vrea să pot să'ţi suflu peste gene
Să uiţi tristeţile perene,
Să mă privesti şăgalnic cum zâmbesc,
Să crezi în zbor şi'n ce'ţi povestesc.

Aş vrea să fiu mai mult decât ispită, o lumină,
Un fascicul de speranţă, o văpaie divină;
Aş vrea să fiu azi înger, demon uneori,
Miere, venin, petale de flori...

Aş vrea să fiu încântare şi delir,
Să mă cauţi rătăcind ore în şir;
Aş vrea sa'ţi fiu răspunsul aşteptat,
Oaza de adevar la care ai visat.

Aş vrea să fiu minune şi credinţă
În lumea'ţi scăldată'n neputinţă...
Aş vrea să ştiu tot ce'ţi doreşti
Să te ajut să biruieşti.

luni, 14 decembrie 2009

trecut-prezent

"Eu nu uit nimic... Nu uit nimic si pe nimeni. Iar cine a insemnat ceva in viata mea, o ora macar, nu mai are nicio sansa sa'l uit !"




Mi'amintesc acum de tine; astazi, mai mult ca oricand te caut printre vise si incerc sa descopar dovezi palpabile care sa'mi confirme veridicitatea a ceea ce a fost. N'a fost usor sa trec peste, stii foarte bine. M'am luptat cu propriile sentimente pentru a reusi sa inaintez; nu puteam sa ma opresc, sa incetinesc timpul, sa nu mai traiesc si sa te'astept. Nu puteam si nici nu ar fi fost corect fata de mine: as fi asteptat o naluca, o fiinta pe care oricum nu as fi putut sa o am langa mine... Nu m'am oprit, dar am inaintat cu pasi domoli, aruncand priviri fugare in urma. Nu te'am uitat, desi mi'am dorit din tot sufletul; n'am reusit sa te urasc, desi m'am straduit; am vrut doar sa merg mai departe, sa descopar viata, sa gasesc un om care sa ma iubeasca sincer, fara minciuni si jumatati de adevar. Imi doream prea mult ? In orice caz, mai mult decat vroiai tu sa'mi oferi. Tu aveai deja viata ta, posedata de o femeie cu care nu te intelegeai asa cum ti'ai fi dorit; eu te speriam cu influenta pe care o aveam asupra ta involuntar. Asa ca tot eu m'am hotarat ca ne'ar fi cel mai bine departe unul de celalalt...
Dar, de ce ar conta ce a fost atunci ? Astazi eu.. am iubirea de la altcineva, si fericirea; inca descopar viata, dar am ramas cu acelasi zambet, aceeasi energie si acelasi suflet. Tu, inca iti imparti amaraciune cu ea si descoperi cum pe zi ce trece se adanceste prapastia dintre voi; speranta se stinge, iar tu nu mai esti atat de senin cum te stiam...
Atunci, eu tanjeam dupa atentia si prezenta ta; astazi, tu esti cel care are nevoie de mine si de sprijinul meu. Cum as putea sa te uit, sa te las sa te chinui singur ?

duminică, 22 noiembrie 2009

Umbra...


Departe, zaresc o umbra… E cenusie, singura, trista, pierduta; pare uitata sau alungata. Ma intreb ce’i cu ea si ma apropii cu pasi timizi. O observ mai bine, sunt la o aruncatura de bat de ea; imi pare deprimata si deprimanta. Mi’e teama sa ii vorbesc, asa ca arunc intrebarile in negura timpului. Vreau sa ma indepartez, s’o las sa’si urmeze drumul... dar ma striga. Vocea tremuranda imi sfasie inima; ma cheama mai aproape... O urmez. Incepe sa mi se destainuie; cu fiecare vorba a sa lacrimile incep sa curga siroaie pe chipul meu. Mi’a spus cine e si am inceput sa tremur: e urma ce’a mai ramas din iubirea noastra; o umbra chinuita de durere si torturata de resentimente; noi am gresit, prinsi in vartejul vietii, am uitat sa o hranim si sa’i vorbim uneori. Am lasat’o pustie, dar ea a luptat impotriva despartirii, s’a zbatut pana cand puterile au inceput sa scada. S’a trezit atunci tinuta in lanturi de Dor, slabita, cu cearcane adanci. Avea nevoie de noi sa o salvam din inchisoarea rece; trebuia doar sa zambim, sa ne respectam reciproc, sa visam si sa ne dorim sa ramanem impreuna... Nu stiu de ce, dar intr’o zi tu ai incetat sa mai crezi in noi, iar dragostea a devenit o umbra trista, ingenunchiata la poalele disperarii. Mi’as fi dorit sa o vezi si tu, sa ii intinzi o mana, sa o ajuti sa se puna din nou pe picioare, sa devina din nou plina de viata si de speranta. Insa tu te’ai indepartat tacut de mine, ai uitat de tot ce’a fost frumos intre noi si m’ai lasat sa ratacesc asemeni unei naluci... N’ai intors capul; poate ai fi observat ca umbra plangea iar sufletul meu sangera...

joi, 19 noiembrie 2009

Perceptie :)







Sufletul meu...


Sufletul meu este o carte ce se deschide sub atingerea aripilor tale...
Sufletul meu este vocea care’ti sopteste vorbe de dor...
Sufletul meu e poarta catre un vis launtric...
Sufletul meu este un cantec cu ritmul osciland...
Sufletul meu e ploaia proaspata de sentimente care te imbata...
Sufletul meu este o vraja schimbatoare ce iti invaluie inima...
Sufletul meu e zambetul matinal si regretul din noapte...
Sufletul meu e o lacrima curata de copil peste care uneori oamenii presara colb...
Sufletul meu este o aripa a vantului ce te poarta nestingherita prin miraculos...
Sufletul meu e un izvor clipocind de fantezie...
Sufletul meu este voalul de matase ce acopera rautatea...
Sufletul meu e o sita care cerne viata si o simte...
Sufletul meu este un inger capturat in vartejul profanului...
Sufletul meu e o poezie cu rima alba si cu intelesuri polivalente...
Sufletul meu este viata intr’un trup, noblete in privire...
Sufletul meu e asemeni unui lan cu flori, coplesindu’te prin miresme...
Sufleul meu este cascada dorintelor tale, spiritualizata...
Sufletul meu e privirea calda a mamei, imbratisarea prietenului, sarutul iubitei ideale...
Sufletul meu este o punte catre transcendenta pentru tine...
Sufletul meu e tot ce cauti si nu gasesti...
Sufletul meu este ce ai pierdut si vrei sa regasesti...

duminică, 1 noiembrie 2009

deziluzie...

Am invatat sa lupt cu problemele, sa le infrunt curajoasa si sigura pe mine. Am incercat sa ma descurc de una singura si am refuzat categoric sa ma las doborata de lacrimi. N'am vrut sa arunc povara in bratele celor din jur, am considerat ca totul se va rezolva mai devreme, sau mai tarziu...
Dar sunt un simplu om. Nu am nici inima de piatra, nici nervi de otel, nici suflet de gheata. Nu pot sa astept la nesfarsit, sa sper neconditionat sau sa visez cu ochii deschisi. N'am suficient timp. Probleme se rezolva la vremea lor. Nu pot sa aman deciziile, nici sa ignor solutiile.
Trebuie sa fiu o luptatoare, sa rezist in razboiul crunt al vietii ! Dar ma simt sleita de puteri, fara arme si fara un plan de lupta. E mai dificil decat credeam ! Stiu ca pot trece peste obstacole, dar ce se intampla in momentul in care piedicile iti sunt puse chiar de oamenii care ar fi trebuit sa iti fie alaturi ?? Cum poti dizolva problemele daca asta inseamna sa le faci rau ? M'as sacrifica pentru a le fi lor bine, nu a fi prea greu. Dar atunci as fi o lasa ! Si nu stiu daca merita toti sa ma distrug pentru ei. Lor le pasa ? I'a interesat vreodata ce simt eu, ce cred sau ce imi doresti ?? Nu, nu le'a pasat. Eu asteptam macar sa le simt afectiunea... Si ce'am primit ? RANI deschise pe suflet... si o vesnica intrebare: se vor vindeca vreodata ?

Plang... lacrimile sarate si reci alearga nestingherite. Nici nu imi pasa. Vreau doar un alt drum, departe de ei. O sa ma doara, dar toate trec, nu ?

sâmbătă, 17 octombrie 2009

.,.,.,

Amalgam de vise

Eu visez un inger cu aripi de matase,
Tu visezi o zana cu gesturi sfioase;
El viseaza un lan nesfarsit de flori,
Uneori, tu visezi ca zbori...

Inchipuiri, iluzii, amagiri si taine,
Pene, borangic, zambet, icoane,
Nisip, iarba si flori de papadie,
Iubire, zmeu, o papusa vie...

Amintiri, evocari ce te fac sa speri,
Parfumul nostalgic al acelei veri,
Rani vindecate printr’un sarut
Cand vrei sa uiti tot ce’ai avut.

Zambete, soapte, fericire sublima,
Un prunc inocent ce timpul anima...
Petale de crini, margele rosii, soare,
Fluturi scaldati in culoare...

Bai de lumina, implinire, viata,
O lume scaldata in speranta,
Ursuleti de plus, zapada, stele,
Minuni, idealuri, ploaie, lalele.

Prieteni adevarati, rasete, soapte,
Discutii filosofice in miez de noapte...
E viata’ntreaga un amalgam de vise
Unele implite, altele nescrise.

joi, 15 octombrie 2009

Digul...

Cuvinte care imi fac sufletul sa tresalte...




Digul- de Octavian Paler


Marea loveste digul pe care in seara aceea
n-am avut curajul sa mergem la capat. Piatra uda
luneca si, la un pas de noi, era rupta. Daca eram neatenti,
ne puteam prabusi in apa ce fierbea dedesubt.
Dar am fost atenti. Ca totdeauna. Atat de atenti
inca intr-o zi vom renunta sa ma patrundem pe dig.
Ne vom multumi sa ne-aducem aminte de el,
apoi ne vom aduce aminte mai rar
si il vom uita in cele din urma,
vom uita c-ntr-o seara eram poate hotarati sa mergem la capat.
Acum chiar daca as merge pe dig,
nu mai pot s-o fac decat singur. Pot aluneca
sau pot inainta curajos. E totuna.
Si-as vrea sa uit in ce zi ma aflu, in ce an si unde,
sa ascult marea lovindu-se intruna de dig, sa ma intreb
cine sunt, ce varsta am si ce caut aici.
Si de ce m-am oprit in fata acestui dig,
ca si cum l-as cunoaste?

marți, 13 octombrie 2009

Greseala



Si'atunci zolzii de sticla au inceput sa alerge nestingheriti prin inima mea. Ma raneau, ma zgariau, ma taiau in franturi de viata, imi ucideau sentimentele...
Am inceput sa adun piesele in speranta ca voi reusi sa'mi refac inima, dar timpul lucra in defavoarea mea; ranile cresteau si deveneau dureroase. Nu mai gaseam forta, nu mai aveam lacrimi sa plang. Totul secase...
Dar ai aparut tu ! Mi'ai zambit si mi'ai atins sufletul; eu priveam apatica . Crdeam ca visez.
Ai inceput sa aduni bucatelele inimii mele, le'ai asezat migalos, le'ai lipit cu rabdare, ai suflat cu tandrete peste ele... Eu incepeam sa'mi revin. M'ai strans in brate, mi'ai zambit din nou si m'ai ajutat sa'mi continui drumul. Ma sprijineai atent, te temeai s anu cad din nou, sa nu fiu injunghiata de singuratate si pareri de rau. In timp, mi;ai redat puterea si viata in inima bandajata. Ti'am multumit si am romis ca iti voi fi si eu alaturi mereu. Ti'am spus ca te voi asculta, ca voi percepe diferenta dintre bine si rau, ca voi alege binele...

A trecut mai bine de un an pe langa noi... Inca esti alaturi de mine, inca iti mai port recunostinta. Dar te'am dezamagit, m'am dezamagit pe mine, ti'am ascuns o parte din adevar, am sperat ca asa va fi mai bine... As fi putut sa'ti spun ca am gresit, poate m'ai fi iertat; mi'a fost teama; teama sa nu dispara de langa mine omul la care cel mai mult tin...
Iarta'ma, iubitule, iarta'ma pt ca am ramas tot un copil ! Dar o sa cresc, promit, si din greseli o sa mai risipesc !

luni, 5 octombrie 2009

?

Daca moneda nationala ar fi “fericirea”, cat de bogat ai fi?






sâmbătă, 3 octombrie 2009

Manunchi de amintiri


Vreau ca astazi sa privesc viata ca pe un lan cu flori.
Nu stiu unde incepe, nici unde se sfarseste, nu stiu ce culoare va fi urmatoarea floare culeasa; nu stiu nici macar cand va inflori sau unde se afla.
Dar nici n'as vrea sa stiu ! Vreau doar sa privesc lanul cu zambetul pe buze, sa ma avant spre necunoscut, sa ma impiedic, poate chiar sa cad uneori; dar sa merg mai departe, sa'mi continui drumul labirintic prin viata.
Uneori, o sa stropesc florile cu propriile lacrimi, o sa le ajut sa se dezvolte armonios, o sa le vorbesc cu drag. Nu stiu daca o sa ma asculte, dar macar voi incerca...
Nu vreau sa raman cu regrete, nu trebuie ! O sa trec zambind peste fiecare obstacol, o sa urc treptele vietii cu pasi siguri, o sa le intind o mana de ajutor tuturor celor ce au nevoie, o sa invat zi de zi cate ceva , o sa apreciez lumea, poate o sa reusesc cred in miracole, o sa deschid usi ferecate... o sa traiesc si o sa iubesc !
Imi va ramane din acest lan cu flori un manunchi de amintiri pe care il voi pastra undeva, intr'un colt al inimii mele... :) Amintirile ma vor ajuta sa nu uit niciodata unde si cum a inceput drumul meu.

Sentiment tomnatic















E toamna iar si frunzele ma dor,
E ceata si raze de soare parca mor.
E frig si tremura visele tale,
Printre pete ruginii cauti petale...


E dimineata gri si patata,
O soapta inecata fuge uitata;
E un covor de cioburi sub pasii mei,
El trosnste cand cutreier alei...


E un cantec trist in viata'ti agitata,
E vantul ce'alunga muza speriata,
E melancolie in privirea ta,
Crizantemele nu te pot ajuta...


E intuneric si ploua marunt,
Poate te'ntrebi si astazi unde sunt;
Eu zambesc amar, privesc departe.
E toamna iar, e'o toamna aparte...

duminică, 20 septembrie 2009

amintire.

Si'ai vrut sa ma sperii atunci...

Ti'ai ferecat sufletul c'un lacat.
Ai ascuns vorbele'ntr'un freamat,
M'ai indepartat de necunoscut,
Dar n'am plecat, tu ai tacut.

Am vrut sa te cunosc pe tine,
Sa'ti simt inima langa mine.
Tu n'ai inteles ce imi doresc
Si cum pot o naluca sa iubesc.

Te'am strans de mana si am oftat,
Sentimentele nu te'au imbunat...
Incep sa pricep abia acum
De ce'ai nevoie de'un alt drum.

Te mai privesc o clipa si'am plecat,
Tu nu ma vrei, eu te'am asteptat,
Eu imi doream sa'ti dezvelesc
Inima, de amar trupesc...

Dar n'ai sa uiti c'a fost odata
In viata ta o mica fata
Ce te'a iubit cu gand curat
Si ti'a zambit cu'adevarat !

sâmbătă, 19 septembrie 2009

hrana.


Necuvintele (Nichita Stanescu)
El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un măr.
Eu am inclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nţeteşte seva lui bătând
ca sângele.
Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.

joi, 13 august 2009

ploua ciudat...


Nu e mult timp de cand a inceput ploaia...
Privesc neatenta spre fereastra si vad baltile formandu'se de'a lungul cararii. Oftez. Ma intreb daca picaturile de ploaie se simt vreodata singure, sau au senzatia ca sunt abandonate, dar le vad cum se contopesc la suprafata solului, cum se imbratiseaza si realizez cat de unite sunt. Poate ca doar in mintea mea fiecare trece prin momente apasatoare de singuratate... Schitez fortat un zambet si ma indrept catre oglinda. Nu e zambetul meu, nu e chipul meu, nu sunt eu... Dar observ ca imaginea ciudata imi imita intocmai gesturile. Poate ca totusi sunt eu, dar proiectata printr'o lentila a tristetii. Plec de langa oglinda, ma sperie, si ma indrept din nou catre fereastra. Ploaia ma linisteste mai mereu. Dar nu si acum. Astazi, parca ea ma indeamna catre un loc labirintic al mintii mele. Ma simt captiva in propriile ganduri, caut puterea de a evada, dar vad cu ploua ciudat si inima'mi tremura de deznadejde... Caut o portita de salvare, ceva care sa m'ajute sa zambesc. Nu'mi va fi greu acum, cand ploaia bizara a stat...

marți, 4 august 2009

Printre randuri...

Ti se sfarama'n palma iluzia dorita,
Ti'e teama sa pleci, dar nu vrei sa ramai;
Visezi doar la o viata fericita,
Te gandesti ca'i prea devreme sa apui.

Iti tremura glasul, cauti un nou drum,
Dar la rascruce din nou te opresti...
Vrei sa te salvezi, e timpul acum,
Dar cine'o sa te'nvete iar sa zambesti ?

Te simti ratacit, vrei sa'ti fie bine
Insa crezi ca toti te'au uitat...
Deschizi ochii, ma descoperi langa tine,
Sufletul tau m'a chemat !

[nu sunt cuvinte marete, nu stiu daca te vor ajuta, dar vreau sa fii constient de faptul ca iti sunt alaturi]

duminică, 2 august 2009

Pentru ca o iubesc !




O mana de copil ma trage, e salvarea de la moarte !

fara sens...

Rup paginile triste si privesc departe, incercand sa sterg din minte tot ce era insemnat pe ele. Nu vreau sa te dezamagesc, nu'mi doresc sa fac rau nimanui, nu tind spre nefericire, asa ca traiesc prezentul si pasesc incet'incet in viitor, stergand fiecare nenorocita de lacrima ce'mi scalda obrajii. Nu mai vreau sa plang, nici n'am de ce, dar toate dor. Ma ranesc indiferenta si nepasarea, ma injunghie rautatea si cruzimea, ma apasa singuratatea. Iar tu acum imi vei spune ca nu sunt singura... si ai dreptate ! Dar sufletul mi se indoaie de tristete, inca mai sufar pentru tot ce'a fost. Nu ma mai doare trecutul, ranile s'au vindecat intr'un final, dar cicatricile au ramasa, poate tocmai pentru a'mi aminti...
Nu mai plang. Nu mai are rost... Cu ce ma ajuta plansul ?

marți, 7 iulie 2009

:)



Ti'am spus ca marea ma salveaza de necazuri ? Se zbuciuma odata cu sufletul meu, atrage relele in apa sa, le ineaca departe de mine, iar apoi se calmeaza, lasand nisipul ud, ca semn al trecerii sale. Eu raman mereu privind'o, ii ascult valurile, ii simt tacerea, ma apasa suferintele ei, dar ma intreb: cate vieti o fi curmat in agitatia sa, cate suflete nevinovate o fi condus spre ceruri ?

Miros de ploaie.


Mirosul proaspat al ploii imi inunda narile. Zambesc... Ploaia ma face sa ma simt libera, curata, limpede in gandire. Stiu ca nu ma spala de pacate, dar macar ma ajuta sa ma deconectez de resentimente. Imi place mireasma ierbii ude, atingerea picaturilor razlete, tricoul ud lipit de trup...

Mi'aduc aminte cu nostalgie de o vara, eram doar o fetita care iubea ploaia, dar o intelegea altfel. Alergam noaptea, in picioarele goale, pe asfaltul ud, iar stropii imi udau parul, chipul, gatul, corpul. Ma simteam libera, dornica sa traiesc fiecare clipa.

Imi amintesc o alta vara, deja nu mai eram atat de inocenta, era iunie, iar eu ma plimbam cu un "el" pe plaja...Ploaia a inceput brusc, dar noi n'am fugit. Priveam oamenii care se ascundeau ingroziti de norii de pe cer. Noi ne'am continuat drumul, imbratisati, privind marea zbuciunata de ploaie.

Si'au fost atatia ani, atatea ploi, atatea picaturi de ploaie, atata timp, atatea zile, atatia nori !

Ploaia de vara ramane totusi un dus al sufletului, o revigorare a trupului, un zambet pentru inima...


marți, 30 iunie 2009

Dezamagire...

Am vrut sa'l uit, sa'l ingrop undeva in cenusa amintirilor, sa ramana doar o parte din trecut care, recunosc, m'a marcat. Mi'am dorit sa dispara cat mai repede din viata mea, sa ma lase sa'mi traiesc clipele de iubire alaturi de cel care ma face fericita. Am rupt toate firele ce ma duceau spre el si nu m'am mai gandit decat la prezent... Am reusit sa'l scot din gandurile mele. Am izbutit sa uit chiar de existenta lui .
Astazi m'a cautat. Dupa atata amar de vreme... Mi'a insirat din nou, pentru a mia oara, cliseele'i specifice "mi'e dor de tine" "am nevoie sa te vad". De ce am fost atat de naiva incat sa cred ca s'a schimbat, ca reuseste sa ma vada ca pe o amica, si'atat ? De ce n'am avut incredere in cel care mi'e alaturi si incearca sa ma protejeze de oameni ca el ? De ce l'am primit la mine ? De cee ?
I'am spus sa vina sa vorbim, daca vrea, doar sa vorbim. Si ce daca i'am zis ca nu vreau mai mult ?! I'a pasat ? Nu ! A ramas acelasi egoist... A insistat,a fortat nota, dar nu a obtinut nimic ! Si nici nu va mai obtine, niciodata ! Macar eu am castigat ceva: m'am convins ca nu mai are niciun rost sa ma intalnesc cu el, nu merita...
Iubitule, tu iarta'ma ca nu te'am ascultat si...nu te supara pe mine, dar chiar nu'ti pot relata acest episod. Ar fi fatal pentru relatia noastra, iar eu nu vreau sa se sfarseasca tto ce'a fost minunat atat de curand... Iarta'ma si iti promit ca de acum tin cont de orice sfat pe care mi'l dai !

duminică, 21 iunie 2009

Am nevoie urgenta de tratament !

Exista in viata mea, in mintea mea bolnava, in sufletul meu tulburat o indoiala care'mi umbreste fericirea alaturi de el . Sunt bolnava de gelozie, uneori aceasta imi intuneca gandurile, ma face sa fiu pesimista inainte ca eu sa realizez. Incerc sa ma controlez, caci uneori motivele sunt mai mult decat absurde, iar el e om, cat poate sa suporte ? Nu vreau sa fiu asa, nu vreau sa se termine povestea aceasta deosebita dintre noi, sa daram prin indoielile mele baza relatiei, nici sa'l fac sa regrete ca mi'a fost alaturi, ca m'a ajutat sa tin piept oamenilor care ne judeca si nu vor sa inteleaga sentimentele dintre noi doi...

Il iubesc prea mult ca sa pot sa accept ca eu incep sa distrug totul si... nu vreau sa'l pierd !

Caut un leac potrivit pentru a vindeca aceasta boala crunta, gelozia ! Incerc, vreau si o sa reuesc sa scap de ea, sau macar s'o ameliorez !

P.S. Daca din intamplare vei citi, iarta'ma, iubitule, si ajuta'ma sa ma schimb in bine. >:D<

sâmbătă, 20 iunie 2009

.





Pun fata'n fata trecutul si prezentul; din nou. Pentru a mia oara... Insa de data aceasta e cu totul diferita confruntarea ! Nu mai sufar. Nu'mi mai pasa de ce'a fost. Nu mai conteaza. Nu mai vreau sa conteze ! Nu ma mai afecteaza. Nu mai vreau sa ma afecteze !

Tu esti prezentul, iar el e trecutul lasat in urma. Eu te'am ales pe tine, numai pe tine, pentru ca am stiut ca numai alaturi de tine pot cunoaste fericirea. Tu ma faci sa vibrez, sa zambesc sub fiecare atingere, sa simt ca traiesc cu adevarat, sa ma bucur de fiecare clipa. Am ales sa invat sa iubesc in bratele tale !

Dar... am plans cand i'am auzit vocea la telefon, lacrimile alergaau speriate fara voia mea. Nu stiu de ce plangeam... Tu mi'ai spus ca inca il iubesc, dar cum as putea sa iubesc doi barbati in acelasi timp ? E imposibil.

Eu TE IUBESC pe tine, iar el ramne in trecut. Sunt hotarata sa lupt pentru noi, pentru ca noi sa fim fericiti impreuna !

miercuri, 17 iunie 2009

dorinta ?!

Te'as invita la o cafea la mine acasa, dar stiu ca atunci cand e vorba de noi doi, orice altceva dispare pe planul al 2'lea sau al enspe'lea. Ciudat ! Imi spui ca sunt prea infometata, prea dornica de tine, dar tu de ce imi raspunzi cu aceeasi pasiune ? Nu, nu iti reprosez nimic, imi place sa simt ca ma vrei, iubitule, asa ca hai sa uitam din nou de lume si de tot ce'i rau si strange'ma'n brate !

luni, 1 iunie 2009

1 Iunie


1 Iunie: bucurii, amintiri, inocenta in ochii de copil, iubire curata, vise printre nori, zambete multe, mii de culori, prietenie sincera, suferinte spalate de ploi, orgolii ranite si vindecate apoi, jocuri, o minge, papusi, elicoptere, masinute, trenulete, saruturi uneori, strangeri de mana, imbratisari, discutii despre pasiuni noi, teme, plictiseala, cirese coapte, ursuletul cu care dormeai noapte de noapte, bicicleta cu care ai cazut de'atea ori, hohote de ras, soarele in zori, evolutie, dezvoltare, dorinte ne'ntelese, parfumul florilor culese... si cate si mai cate comori alese !
LA MULTI ANI, copii ! Stiu ca in fiecare om, oricat de serios ar vrea sa para, se ascunde un suflet imaculat de copil care'si doreste sa fie rasfatat uneori :)

Singuri



Si'atunci am deschis ochii in bezna fireasca,
Mi'am inchipuit o pasare albastra,
Am strans din pumni, am ascuns lacrimi,
Am vrut sa ma ingrop in patimi...

Imi tremurau buzele cautandu'te'n noapte
Cand imagini se formau din soapte,
Te chemam, te'alungam, te strigam speriata;
Eram ca o lacrima trista, inghetata...

Am vrut sa ma strangi puternic in brate,
Sa capat din nou aripi, sperante.
Tu n'ai stiut cata nevoie aveam de tine
Si'am ramas singura, doar eu cu mine...

Am strans iar din pumni si parc'am oftat;
N'am vrut sa plang, dar am lacrimat.
Am inteles prea tarziu, si'am plans tacut,
Caci singuri murim, cum ne'am nascut !

miercuri, 13 mai 2009

Unde ?



Unde e soarele ce rasarea dintre nori ?
Unde'i zambetul cristalin din zori ?
Unde sunt clipele uitate de ieri ?
Unde sunt toti cand nu mai speri ?

Unde e visul ce te'a trezit in noapte ?
Unde sunt acele framantatoare soapte ?
Unde'i bunatate din priviri ?
Unde sunt ingropate amintiri ?

Unde e pofta ta de viata ?
Unde's razele ce mangaie'n dimineata ?
Unde e glasul care te'amuza ?
Unde e artistul, de esti tu muza ?

Unde sunt chipurile celor dragi ?
Unde'i adevarul, printre termeni vagi ?
Unde e leaganul copilariei tale ?
Unde sunt ascunse vorbele goale ?

Unde'i speranta ce te resuscita ?
Unde e surasul care te'ajuta ?
Unde's minunile ce ti s'au petrecut ?
Unde sunt prietenii, unde'au disparut ?





marți, 12 mai 2009

Alternanta


Sunt zile ce as vrea sa treaca usor

Si altele in care clipele ma dor,

Sunt secunde care'mi par saptamani

Si minute ce devin minuni.


Sunt vise uitate, iluzii pierdute,

Dar si necazuri cu bine trecute;

Sunt nopti nesfarsite in care plang,

Dar si dimineti cand zambind, te ajung.


Sunt sentimente contradictorii ce apar,

Inocenta, blandetea si speranta dispar.

E intuneric si ceata in sufletul meu,

Dar stiu ca nu'i la fel mereu !

sâmbătă, 9 mai 2009

multumesc marii...


Un zambet de dimineata, gust de iubire, briza si mireasma marii, stralucirea si zbuciumul valurilor, nisipul cald, soarele luminand plaja, cerul mai albastru ca niciodata, atingerea ta, sarutul ravnit pe care l'am multiplicat de mii de ori... Noi doi imbratisand infinitatea prin sentimente, lasand urmele pasilor de'a lungul tarmului; dintr'o data, intreaga mare pare a noastra, privindu'ne fericirea, admirandu'ne curajul, dorind parca sa ne sopteasca ceva prin fiecare strop al sau... Sper ca vrea sa ramana martora a dragostei pe care am descoperit'o tot in fata ei si pe care o intretinem cu sfintenie, revenind cu fiecare ocazie pe malul marii, atingand scoicile si spuma, urmarind cu privirea pescarusii cei liberi.
Iti multumesc, frumoasa mare, caci m'ai ajutat sa'mi spal pacatele trecutului si mi'ai redat speranta, dar mai ales pentru ca datorita tie l'am intalnit pe cel pe care il iubesc !

Si ce daca...

Si ce daca'i noapte si totu'i pustiu ?
Si ce daca nu's unde as vrea sa fiu ?
Si ce daca stelele dispar in zori ?
Si ce daca viata e umbrita de nori ?
Si ce daca ploua cand imi doresc soare ?
Si ce daca fiecare vorba doare ?
Si ce daca uneori vorbesc, iar tu taci ?
Si ce daca iarna nu infloresc maci ?
Si ce daca ma simt singura acum ?
Si ce daca sunt tulburata de drum?
Si ce daca ma si impierdic uneori ?
Si ce daca nu vad viata mereu in culori ?
Si ce daca am un zambet inocent ?
Si ce daca sunt un om neatent ?
Si ce daca nu esti langa mine mereu ?
Si ce daca pot sa fiu cum vreau eu...

vineri, 8 mai 2009

Adio, trecut ! [2]

Si'ai inteles ca m'ai pierdut...

Ma privesti cu ochii tai verzi si tulburatori. Incerci sa'mi citesti gandurile, sa'mi descoperi sentimentele, sa depistezi fiecare slabiciune a mea si poate, mai apoi, s'o fructifici. Observi cu stupoare ca mintea mea e impenetrabila acum, la fel si sufletul, cand vine vorba de tine. Vrei sa te apropii de trupul meu, dar te resping; privirea mea te ucide...Iti doresti sa ma atingi, dar nu, nu vei reusi ! Buzele tale le cauta pe ale mele, dar eu schitez un zambet amar si'mi ingrop chipul in palme. Incerci sa intelegi ce am patit, sa'mi descifrezi reactiile, dar imi vezi ochii sfasietori si uiti ce cautai. Te mira siguranta cu care vorbesc, ma misc si actionezi, si'mi repeti necontenit "te'ai schimbat, nu mai esti cea pe care o stiam", dar cum ai putea sa stii daca sunt alta, cand tu nu m'ai cunoscut niciodata ?
Te tratez cu raceala, ma'ntreb chiar si eu de unde am atata putere, ma doare sa te ranesc, detest sa ma comport ca si cand ai fi un strain, dar pana la urma, poate chiar asta esti pentru mine.. un strain, un necunoscut...
Imi adun ultima farama de tarie si te mai privesc o data, spunandu'ti sa faci tot posibilul sa fii fericit, langa ea. Dar inca imi pun intrebarea: ce vroiai de la mine cand o aveai pe ea ?
Acum sper ca ai inteles ca e mai bine asa... Fiecare cu viata lui !
Iti las ca amintire un zambet, pe care nu'l vei putea uita .

duminică, 26 aprilie 2009

aiurea .

Stau linistita intr'un colt uitat al vietii mele,
Mi'amintesc visele copilariei, cand ajungeam la stele,
Zambetul inocent, spaime ne'ntelese, copilul speriat
Si ma intreb: din tot ce'a fost cat am uitat ?

Ma simt, dintr'o data, pierduta'n amintiri,
Parc'as retrai scanteia primei iubiri
Cand intreaga viata parea ca'n povesti;
Copile, te'ai gandit c'asa repede o sa cresti ?

Atunci, gaseam zi de zi prilej sa zambesc,
Astazi veselia fuge, eu n'o mai gasesc;
Copil, lacrimam uneori cand ma loveam,
Acum nu mai pot plange, lacrimi nu am.

Privesc cioburile prin care timpul s'a scurs...
Oare cat din drumul vietii am parcurs?
Ascult zgomote gri, aruncate in abis...
Ma doare prezentul; e cosmar, nu vis.

sâmbătă, 25 aprilie 2009

Ama la vita così com'è !



.

Ama la vita così com'è
Amala pienamente,senza pretese;
amala quando ti amano o quando ti odiano,
amala quando nessuno ti capisce,
o quando tutti ti comprendono.

Amala quando tutti ti abbandonano,
o quando ti esaltano come un re.
Amala quando ti rubano tutto,
o quando te lo regalano.
Amala quando ha senso
o quando sembra non averlo nemmeno un pò.

Amala nella piena felicità,
o nella solitudine assoluta.
Amala quando sei forte,
o quando ti senti debole.
Amala quando hai paura,
o quando hai una montagna di coraggio.
Amala non soltanto per i grandi piaceri
e le enormi soddisfazioni;
amala anche per le piccolissime gioie.

Amala seppure non ti dà ciò che potrebbe,
amala anche se non è come la vorresti.
Amala ogni volta che nasci
ed ogni volta che stai per morire.
Ma non amare mai senza amore.

Non vivere mai senza vita!

"Madre Teresa di Calcutta"

DA, chiar trebuie sa iubim viata !



cioburi

Alerg dezorientata pe un drum necunoscut... Nu stiu unde sunt si de ce, nu inteleg de cat timp ratacesc si cum de am ajuns aici... Imi continui cautarea labirintica. Unde e iesirea ? Nu o gasesc. Privesc speriata in jur; e intuneric, nu pot distinge nimic. Ma sperii si incep sa plang, ca atunci cand eram doar o fetita. Ma simt mai singura ca niciodata, abandonata chiar...Vreau sa ma opresc, sa inchid ochii si sa nu'i mai deschid... O voce launtrica ma indeamna sa merg mai departe, ajutandu'ma sa'mi adun fortele. Ma mir ca inca mai gasesc putere...
Acum nu mai alerg, e ca si cum m'as plimba, speriata. Zgomotul viselor suna sub pasii mei ca cel al unor cioburi spargandu'se... S'au destramat oare dorintele mele, iluziile si planurile ? Habar n'am, dar poate voi afla, intr'o zi. Sunetul acela crud ma descurajeaza, iar. Ma impiedic si cad, dar ma ridic si continui sa ratacesc. De fiecare data cad, ma lovesc, in zgarii sufletul cu pietrele nepasarii, sangerez din cauza cioburilor, insa ignor durerea, nu ma las doborata...
Caut pe cineva, dar nu e nimeni in acest bizar labirint al singuratatii.

Am mers prin pustiu intreaga noapte. Intunericul, vantul, luna si stelele ascunse dupa nori mi'au fost tovarasi de drum... Nu am descoperit unde ma aflam, nici din ce motiv, dar m'am gasit dimineata cu privirea rosie de plans si de la nesomn in odaita mea dezordonata, cand afara ploua, spalandu'mi gandurile. M'or fi ranit tare acele cioburi ?

vineri, 24 aprilie 2009

cand...

Cand totul isi pierde culoarea in viata ta,
cand chipurile celor din jur devin inexpresive,
cand te apasa din ce in ce mai brutal fiecare cuvant,
cand gandurile sunt tulburi, ca marea in furtuna,
cand visele se sparg asemeni valurilor, la mal,
cand vezi sentimentele gri prin oglinda sufletului,
cand speranta pare atat de departe...
cand zbuciumul din tine capata intensitate,
cand ceata tristetii te impiedica sa privesti viitorul,
cand ploua cu deziluzii,
cand esti dezamagit de cele mai dragi persoane,
cand ramai singur, confruntand cele mai dificile momente,
cand esti ingropat sub un munte de probleme,
cand nu mai gasesti motive pentru care sa lupti,
cand vrei sa plangi, dar lacrimile ti'au secat,
cand te trezesti dintr'un cosmar, speriat, la miezul noptii,
cand ti'e teama de necunoscut,
cand incepi sa'ti pierzi increderea,
cand totul se darama'n jurul tau,
cand ai nevoie de cineva, sau de ceva
gandeste'te la mine si voi face tot posibilul sa te ajut,
de fiecare data !


Eu voi fi acolo sprijinindu'te, invatandu'te sa zambesti din nou, deschizandu'ti noi orizonturi. Voi fi aproape de tine chiar si atunci cand lumea va fi impotriva ta... Poate nu vei realiza, dar nu vei ramane singur !

marți, 21 aprilie 2009

ajuta'ma

Prinde gandurile bune in plasa vietii,
Alunga incet negura tristetii,
Asculta chemarea din glasul meu,
Intelege ca uneori imi este greu...

Despica'n patru firul disperarii,
Invata'ma ce'i rau sa dau uitarii,
Ajuta'ma speranta sa o gasesc,
Ramai langa mine, sa pot sa zambesc !

Strange'ma incet in bratele tale,
Eu o sa uit cuvintele goale...
Tu zambeste'mi, admira chipul inocent,
Uita ce inseamna sa fii indiferent !

incredere



Pentru siguranta, relatiile sunt construite pe o temelie consistenta de incredere...Sunt doua inimi vibrand impreuna, doua trupuri compatibile, doua fiinte completandu'se, doi oameni mergand de mana pe aceeasi carare a vietii, bucurandu'se de reciprocitate, crezand unul in celalalt. Dar ce se intampla atunci cand stratul de incredere incepe sa se subtieze ?


Te ascult de cateva minute dojenindu'ma... Nu'mi place, nu ma mai certa, iubitule ! Aduna increderea pe care incet'incet o risipesti ! Nu te lasa coplesit de gelozie caci iti intuneca mintea si gandurile ! Intelege'ma , iubeste'ma si crede'ma ! Aminteste'ti cat tin la tine si constientizeaza faptul ca nu'mi doresc sa'ti fac rau... Cum as putea sa te insel, sa accept un altul in viata mea, in mintea mea, langa trupul meu ? Nu te mai tortura cu ganduri sumbre, invata sa'mi citesti sufletul si mintea ! Ne va fi bine, tu doar ai incredere in mine si'n sentimentele mele !
Si cand ma gandesc la prima noatra intalinire, cand ai afirmat cu tarie ca tu nu esti gelos...






duminică, 19 aprilie 2009

Hristos a Inviat !


Fie ca Lumina Sfanta a Invierii sa va aduca in viata doza de speranta, bucurie si implinire si sa va hraneasca sufletele cu sentimente curate ! Va doresc un Paste cat mai fericit alaturi de cei dragi !

luni, 13 aprilie 2009

armonie .


Un spectacol de zambete ce fac furori,
Imagini din care se nasc minuni in zori,
Trepte pe care le urci mai mereu,
Dorinta lui de'a deveni zmeu...
Clipe ce fara el sunt saptamani,
Decizii complicate pe care le amani,
Amintiri poznase de cand erai copil
Si timpul care trece inutil...
Ranile vindecate de mare
In clipele cand raul dispare
Si apusul ce ascunde'n necunoscut
Tot ce a fost putred in trecut...
Scoicile devin pietre pretioase,
Vantul sopteste cuvinte duioase,
Tu ma asculti, iar eu tresar,
Dragoste mi'ai adus in dar.





Hotar


Mi'am promis, cu ceva timp in urma, ca voi subtia legaturile cu trecutul. M'am incurajat repetandu'mi in gand ca voi trai prezentul si voi influenta viitorul fara a'mi pasa de ce'a fost inainte. Parea solutia adecvata pentru rezolvarea tuturor problemelor si framantatilor, dar nu a fost atat de simpla precum o vedeam eu...
Ieri m'ai sunat. Din nou... Nu am vrut sa'ti raspund, dar totusi am facut'o. Mi'ai vorbit cu aceeasi voce calma si sigura , ca si cum nimic nu s'ar fi intamplat. Acelasi sir de intrebari banale, aceleasi dorinte. Acelasi ton, acelasi egoism, aceleasi raspunsuri din partea ta... Tu nu iti dai seama ca imi faci rau ? Sau pur si simplu nu'ti pasa decat de tine ? Ti'am spus de atatea ori ca nu este bine sa vorbim, te'am rugat sa nu ma mai cauti, am incercat sa'ti explic toate dezavantajele si complicatiile care se nasc. Nu te'a interesat. De ce nu ma lasi in pace ? De ce nu'ti vezi de viata ta, de iubita ta, de problemele tale ? Imi spui de fiecare data ca'ti este dor de mine, ca eu nu'nteleg, ca ma incapatanez sa cred ipoteze, ca m'am schimbat... si nu in bine, ca sunt "speciala" pentru tine, ca ai nevoie de prezenta mea, ca iti doresti sa ma vezi si sa ma auzi... Dar cine te mai crede ? Te'am iubit, ai fost prima dragoste, te'am ascultat, te'am asteptat, am fost langa tine, am sperat, am iertat, am mers mai departe... dar cat pot accepta chinul ? Acum stii ca sunt fericita langa el, ca imi ofera ce tu nu mi'ai putut da: atentie si afectieune... Regreti, te doare, dar e prea tarziu !
Nu neg nimic din ce'a fost, insa nu mai vreau sa sufar, nu mai are rost... Tu ramai cu ea, iar eu langa cel pe care il iubesc !

duminică, 12 aprilie 2009

O zi frumoasa !



Astazi totul ar putea sa fie mai senin, iar culorile sa ne invadeze vietile, caci e sarbatoarea florilor !
La multi ani celor care'si sarbatoresc astazi onomastica, multa sanatate, fericire si implinire alaturi de cei dragi si fie ca Pastele sa aduca in sufletele oamenilor cate putina caldura !

P.S. Sper sa fie frumoasa ziua, ca sa se mentina si Duminica viitoare...



sâmbătă, 11 aprilie 2009

SEC

Uneori, in drumul tumultos al vietii de banali oameni, ne impiedicam de diferite situatii care reusesc sa ne marcheze intr'un fel, sau intr'altul... Descoperim atatea probleme in jurul nostru, atata durere si suferinta, ura si rautate, boala si mizerie incat incepem cu totii sa ne simtim neputinciosi; majoritatea oamenilor isi creaza un scut de indiferenta pentru a putea fi protejati de tot ce nu ii afecteaza in mod direct, isi pierd sufletele, rastignesc constiinta, orbesc sentimentele .
Dar rezolva ceva ? Nu. In schimb, se trezesc intr'un moment (prea tarziu de cele mai multe ori) si realizeaza ca au gresit, ca aceasta indiferenta n'a facut altceva decat sa'i izoleze.... Unii incep sa se dezmeticeasca, dar altii raman in acea stare de amortire, intreaga viata ...

Eu nu pot fi asa. Nu pot ramane ndiferenta, nu pot. Ma afecteaza tot...

vineri, 10 aprilie 2009

\:D/



Si simt parfumul primaverii mai intens decat l'am simtit vreodata, si'apreciez florile, si culorile, si soarele. Si am pofta de viata cum n'am mai avut de atata timp !

joi, 9 aprilie 2009

tu



Tu doboara tristetea din privirea mea,
Dezleaga tacerea cea grea,
Topeste lacrimile ce tulbure curg,
Deschide'mi aripile, la tine s'ajung !

Tu acopera'mi inima cu bratele tale,
Asculta'mi zbuciumul cel moale,
Dezleaga taina, destram'o incet,
Acopera cu un sarut acel scancet...

Sopteste'mi cuvinte ce le'am uitat,
Desprinde'mi un zambet curat,
Iubeste'mi faptura, sau uit'o de vrei,
Priveste cat mai adanc in ochii mei !

Tu lupta cu demonii bizari din mine,
Invata'ma cum e sa cred in bine,
Reda'mi culoarea in obrajii de ceara,
Ajuta'ma sa razbat... pentru ultima oara !

Tu incearca sa'mi intelegi gandurile,
Dar nu'ti abandona idealurile...
Iubeste'ma cum stii ca vreau,
Sopteste'mi dragostea, si'am sa stau !

Iar eu... iti voi darui numai tie
Gandul, trupul, inima, bucurie;
Tu pretuieste darul meu
Si astfel ma vei avea mereu !

miercuri, 8 aprilie 2009

Vorbele ingerului


Iar te privesc, pentru a mia oara (chiar mai mult) de cand te'ai nascut in lumea muritorilor. Ai crescut, te'ai dezvoltat incet'incet, dar inca mai urci trepte fundamentale ale vietii, inca mai ai nenumarate de invatat pentru a atinge clipa'n care te vei contopi cu zborul... Atunci ei imi vor inapoia aripile si'n clipele ce vor urma vom fi o echipa mai puternica, itit voi curma suferinta mai usor...

Nu'ti ascunde sentimentele de mine, sau, mai corect spus, nu mai incerca inutil ! Eu stiu tot ce faci si'ti cunosc aproape fiecare gand, iti simt dragostea, razvratirea, teama cea crunta, suferintele, uneori desluesc picaturi de ura ce ma sfasie, adun fericirea si implinirea in sufletul tau, iti citesc blandetea in privirea'ti senina, iar bunatatea in zambetul sincer; stiu ca simti recunostinta pe care n'o arati mereu, precum si mila, incertitudine, prietenie... Un adevarat amalgam de sentimente iti descrie inima.

Azi insa esti parca mai confuz ca niciodata si nu'ntelegi de ce. Tristetea incepe sa se astearna ca un voal gros si irespirabil de ceata peste gandurile tale. Nu o lasa ! Lupta cu durerea, invata sa'ti vindeci ranile, sa destrami minciunile, sa construiesti visele, sa fructifici speranta, sa sfarami raul din jur, sa apreciezi gesturile marunte, sa ingropi insultele, sa alegi binele, sa'ti doresti sa'i cunosti pe cei dragi, sa le zambesti mai des, sa le mangai sufletele prietenilor, sa razi cu pofta, sa intinzi o mana spre cei care au nevoie de tine... Apreciaza'ti viata, priveste razele de soare, imbata'te in mireasma primaverii, coloreaza'ti zilele, admira florile si vietatile de tot soiul, accepta ajutorul, arunca invidia, sadeste in gradina vietii tale adevarul, uita de buruieni, atinge stelele, descopera minunile si'nvata sa crezi in existenta lor ! Astfel, incet'incet iti croiesti drumul spre fericire !

As vrea sa'ti soptesc "sa fii puternic", dar sunt convins ca nu ma poti auzi, auzul muritorilor nu este atat de fin. Stiu insa ca un suflet curat poate percepe vorbele mele, stiu ca o inima calda imi simte incurajarile, zambetele, dar si lacrimile, si stiu ca daca ai incredere in prezenta mea ma poti descoperi si poti invata de la mine...

Deschide'ti inima, ma vei gasi intr'un colt al ei, indrumandu'te . Eu mai sper ca vei intelege misiunea mea, stiu ca esti suficient de puternic pentru a trece peste fiecare dificultate intaminata, dar incearca sa'mi descifrezi indemnul. Eu iti vreau doar binele...

Cum ar putea sa te indrume spre rau insusi ingerul ce'ti vegheaza pasii ?!


marți, 7 aprilie 2009

alta problema

Hmmm... Din nou cu branula in vena; si eu care promisesem in martie ca nu mai patesc nimic anul acesta. Frumos, foarte frumos !
Cat de ironica devine viata uneori ! Cand crezi ca ai reusit sa treci peste un obstacol, cand se pare ca lucrurile reintra in normal, cand soarele se zareste din nou in viata ta, cand iti reapare culoarea in obraji si nu mai pari o figurina neputincioasa de ceara, totul se vede...frumos, incepi sa prinzi incredere in maine si sa capeti puteri. Asa gandeam si eu, joi: operatia ma prea ma mai deranja, totul parea ca se rezolva. dar bineinteles, a aparut o noua problema de sanatate...
Acum sunt nevoita sa stau cu branula iar in mana o saptamana,pana lunea viitoare, am de facut 28 peniciline la 6 ore, 14 gentamicine la 12 ore, si 10 dexamethazone...
Privesc zambind dureros spre sacosa cu seringi, ser, fiole, incercand sa indoi mai tare mana simt tubul subtirel din vena si ma intreb daca voi fi vreodata sanatoasa cu adevarat...

Sa'mi tineti pumnii, caci de Florii vreau sa fiu bine, sa sarbatoresc !
P.S. Imi pare atat de rau ca nu am mai scris de atata amar de vreme, dar chiar nu am fost capabila !

joi, 2 aprilie 2009

Adio, trecut !

Suntem din nou fata'n fata...
Noi doi, eu si cu tine,
doua inimi ce au soptit candva aceeasi melodie,
doua suflete ce au dansat acelasi vals al vietii,
doi oameni pe care i'a legat candva acel "ceva".
Iti observ chipul peste care a trecut negura timpului,
nu te'ai schimbat, la fel de matur erai si'atunci,
insa unde ai ascuns privirea tulburator de verde
care'mi facea trupul sa vibreze, iar inima sa galopeze ?
Unde e seninatatea, iar buzele'ti de ce nu'mi mai par la fel ?
Iti citesc tristetea in privire, inca mai pot...
Iti inteleg tulburarea, stiu ca nu esti bine...
Iti ascult durerea, te linistesc prin ganduri .
Doar atat .
Inca iti mai zambesc si alung norii,
Inca'ti mai pot curma suferinta atat de usor,
Inca mai pastrez puritatea in sufletul meu...
Dar am si un cutit, o arma impotriva cruzimii
pe care acum incepi sa o descoperi...
Taisul crunt al nepasarii te indeparteaza.
Te mai privesc o singura data, apoi plec.
"Ai grija de tine" iti soptesc incetisor,
nu cred ca de'acum ne vom mai vedea...
Am inteles ca dupa un timp doar ceva ne mai leaga,
marea...

in amintirea celui care a fost "prima mea dragoste".

uratenie.


Mi'e teama de mine...
Privesc adesea in oglinda si ma inspamant. Am stiut mereu ca nu sunt frumoasa, desi poate mi'as fi dorit; m'am resemnat cu ideea ca nici nu am ochii albastri, nici nu sunt inalta, nici constructie de fotomodel nu am. Sunt banala... Si totusi de ce ma intristeaza imaginea pe care o zaresc in oglinda ?
Habar n'am . Poate ca ma afecteaza prea mult parerile celor din jur, iar lumea, in ignoranta ei specifica, judeca totul dupa aparente. Oamenii apropiati mi'au marturisit ca, zambetul meu molipsitor, sufletul si alte cele valoreaza mai mult decat frumusetea fizica... dar eu sunt convinsa ca aspectul influenteaza considerabil imaginea cuiva prin ochii altora, caci am observat privirile lor.
Nu'mi place sa ma vad hidoasa, dar aceasta e realitatea si nici mii de operatii estetice nu cred ca ar pute'o schimba.
Inca ma intreb de ce B. insista cu inversunare ca ma iubeste si, sincera sa fiu, nu gasesc niciun raspuns...

miercuri, 1 aprilie 2009

optimism ?

Am cautat fericirea intr'o raza de soare,
Dar ea s'a destramat incet-incet...
Printre lacrimi am urmarit'o cu rabdare
Si'am mers mai departe, fara regret !
Am vrut sa'mi ascund supararea in mare,
Caci ea m'a inteles mereu,
Dar fiecare val la mal dispare
Si raman iar singura.. doar eu.
Am incercat sa vorbesc cu o floare,
Sa ii spun ei tot ce simt,
Dar m'a durut cand am vazut'o cum moare...
Nu mai pot singura sa ma mint !
Am asteptat luceafarul sa rasara...
Sa nu ma cufund in abis,
Dar noaptea fara tine'i amara..
De ce nu esti aici, cum ai promis?
Te'am cautat printre mii de soapte
Pana ce lumina'a venit dintre stanci...
Am inteles tarziu ca nu esti departe,
Tu esti langa mine, exact ca atunci !


Am regasit poezia si mi'au redat optimismul gandurile rostite simplu de mine in urma cu putin timp...

marți, 31 martie 2009

Pentru ca iubesc marea


















Gust amarui .

"Amintirile se scurg ca apele prin vadul unui rau, se duc la vale parca sarind din piatra'n piatra, stai pe mal, privesti in unda limpede si incerci sa le deslusesti imaginea, ca'n luciul unei oglinzi. Unele fug, se tulbura destramandu'se in spuma cate unui val, te straduiesti sa le aduni impreunandu'le ca cioburile unui pahar, dar totul este zadarnic, de neimplinit; altele, statornice, iti cheama ochiul catre ele, te fac sa traiesti aievea clipe de mult trecute, unele frumoase, pline de bucurii, de nostalgie si incantare, altele, dimpotriva, incarcate de suferinta si durere."
(Ion Grecea- Talida)

Ieri am stat la un pahar de vorba cu timpul.
A fost bizar sa'mi amintesc de el, dupa o perioada in care am incercat sa ingrop toate amintirile legate de ce'a fost atunci. Mi'am amintit cum ne'am intalnit pentru prima data pe faleza, intr'o zi inghetata de februarie, cum il priveam sfioasa, cum vorbeam vrute si nevrute numai de teama sa nu discutam ceva cu adevarat important, cum am coborat impreuna pe plaja, cum m'a dus pe acel micut dig pe care paseam pentru intaia oara, cum ma strangea posesiv la pieptu'i incercand sa ma incalzeasca... Imi amintesc fiorii, zambetele, atingerile, saruturile, care atunci ma purtau spre al 9'lea cer si care astazi imi provoaca durere...
A fost prima mea dragoste, cel care m'a invatat atatea, m'a ajutat sa cresc, sa ma maturizez, mi'a aratat si demonstrat rautatea lumii, m'a indemnat sa am incredere in mine...dar, m'a facut sa si sufar enorm, fapt pe care nici astazi nu'l realizeaza. Nu imi pare rau ca l'am iubit, nu, insa regret ca a fost "prima dragoste", caci nu eram pregatita. Nu e vina lui ca eram doar o copila visatoare, care avea exagerat de multa incredere in oameni, care'l vedea ca pe cel ce ii citeste gandurile si ii alina sufletelul curat, protejand'o de tot ce provoaca durere si tristete...
Atunci viata mi se parea o poveste in care aveam rolul printesei, iar norii se opreau pentru prima data in calea mea, nu intelegeam care sunt adevaratele probleme, nu constientizam raul pe care mi'l faceam atat mie, cat si celor din jurul meu prin deciziile gresite...
El mi'a spus atunci ca ma voi schimba, ca voi avea alte prioritati si incet'incet, nu'mi voi mai aminti ca exista. Mi'as fi dorit sa aiba cu adevarat dreptate, dar nu a avut. M'am schimbat, poate am devenit alta, tratez viata cu mai multa responsabilitatea, dar pe el nu l'am uitat; am incercat, am vrut, merita sa uit ca exista, dar nu am reusit... Dupa ultima experienta neplacuta pe care am avut'o legata de aceasta persoana, sunt convinsa ca altcineva, in locul meu, ar fi ars orice semn, orice amintire, dar eu n'am putut. Am gasit puterea de a nu ma mai gandi la el ca la un monstru, desi asa ar fi fost mai usor pentru mine. Doar l'am indepartat, am incercat sa'mi amintesc mai rar... Nu mai vreau sa plang fara a'mi putea explica de ce, nu mai vreau sa le fac rau celor care tin la mine !
De aceasta data mi'am amintit de el pentru ca m'a sunat, cica i'ar fi dor de mine, dar nu, nu o sa ne intalnim, nu acum si poate NICIODATA !

Acum sunt fericita, iubesc, probabil sunt iubita si nu mai pot permite ca cenusa trecutului sa'mi darame fericirea ! Iarta'ma, iubitule, iarta'ma ca nu te'am ascultat atunci cand m'ai sfatuit sa nu'mi complic viata cu el, iarta'ma ca nu te'am crezut cand mi'ai spus ca oamenii nu se schimba peste noapte, iarta'ma ca'mi amintesc uneori si'ti multumesc pentru ca m'ai inteles si pentru ca ai fost si esti alaturi de mine ! Stiu ca nu vei citi vorbele mele, dar oricum te iubesc !

duminică, 29 martie 2009

Lacrimi de inger



Am zarit de departe o fetita cu ochii inundati de lacrimi...

Nu, nu plange copilule, te implor, alunga tristetea din privirea'ti inocenta si zambeste, uita necazurile, joaca'te din nou, doar asa vei descoperi lumea ! De ce lasi blandetea sa curga prin ochisorii tai ? De ce ? De ce nu iti continui drumul, chiar de ai cazut ? De ce nu iti deschizi aripile pentru a incerca sa zbori ? De ce ? Stiu ca lumea e cruda, stiu ca le e frica sa nu te'ndepartezi, sa nu ajungi prea departe in zborul tau... Stiu ca ,in viata, nu poti obtine chiar intodeauna ceea ce iti doresti, dar nu plange ! Nu imi rupe sufletul, te rog ! Am ramas doar cu o faramita ce se zbate sa reuseasca sa aduca bucurie in aceasta lume a pamantenilor, nu'mi frange tu ultima bucatica ! Cu inima ta curata si cu gandul senin, poti salva oamneii din jurul tau...
Stiu ca nu ai de unde sa stii... Eu nu iti pot vorbi, nu iti pot explica nimic. Eu pot sa te privesc si sa'ti ofer posibilitatea de a indeparta raul, de a alege din fiecare lucru partea pozitiva, benefica si de a o dezvolta. Eu iti urmaresc fiecare pas, cad odata cu tine, ma bucur odata cu tine, incerc sa iti fiu alaturi mereu... Imi doresc sa'ti citesc fericirea si multumirea in privire in fiecare moment al vietii, asa ca nu mai plange, nu are rost !
As vrea sa te strang in brate, sa iti explic de ce sunt aici si cat de mult ne asemanam, cata nevoie am eu de reusitele tale si cata nevoie ai tu de incurajarile mele...din umbra . Eu iti analizez faptele, incerc sa te pazesc, dar ajuta'ma, zambeste !
Ei m'au trimis aici, sa fiu alaturi de tine, sa iti indrept miscarile catre fericire, dar mi'au spus ca nu am voie sa plang, iar mie'mi alearga picaturi de roua pe fata de fiecare data cand observ ca te intristezi... Mi'au luat aripile si ti le'au dat tie, iar eu trebuie sa te invat sa zbori, dar stiai tu ca lacrimile ingreuneaza zborul ? Tu doar urmeaza'ti sufletul si totul va fi bine...
Nu plange, copilule, si nu'ti lasa ingerul sa planga si el !

sâmbătă, 28 martie 2009

confuzie


Dezamagire, tristete, deziluzie, deceptie, singuratate, lacrima, amaraciune, pulbere, lipsa, secrete, dezordine, intuneric, teama, singuratate, dor, distanta, freamat, durere, cadere, abis, ceata, fior, spin, noapte, zbucium, departare, maracin, urlet, repulsie, agonie...si'ntr'o clipa totul pare daramat .

Ma simt ciudat . Un val de confuzie mi'a acoperit seara si nu inteleg de ce . O sa'mi iau o carte in brate, si ma indrept spre pat sa citesc, poate ma voi smti mai bine !
P.S. probabil o sa citesc la lumina lumanarii :P

Leapsa :)

Leapsa , luata de la INGER CAZUT

De m-aş duce mâine...

1. Ce-ţi place să faci atât de mult, încât ai plăti pentru asta?
- Hmm... atata timp cat imi place un lucru atat de mult, nu e nevoie sa platesc. Lupt, ma zbat si obtin . Si ar fi cateva care imi plac la nebunie: sa ma plimb pe plaja, sa fiu in bratele LUI, sa inot, sa privesc rasaritul, sa cant (desi nu am voce), sa alerg... si ar mai fi cateva :">

2. Dacă ai afla exact de astăzi că mai ai de trăit fix 5 ani, ce ai face începând de mâine?
-As face orice imi trece prin cap, insa in primul rand, le'as multumi parintilor mei pentru tot ce au afcut pentru mine . Si nu as regreta nimic din ce am facut .

3. Dacă ai câştiga un milion de euro neimpozitabil, ai mai face ce faci acum?
-Probabil as pastra principalele activitati, insa as incerca sa ajut cat mai multa lume, incepand cu finii mei carora le'as cumpara o casa in care sa poata creste in liniste finuta (care are 6 luni), copiii defavorizati... Mie mi'as cumpara o casuta in Sanremo si o cabanuta la munte.

4. Peste 15 ani ce ai vrea să scrie pe prima pagină despre tine,cel mai important ziar din ţară? Care ar fi titlul articolului?
-Cand eram micuta, imi doream sa ajung "presedinta" tarii :)), insa nu cred ca as vrea sa se vorbeasca in articol despre acest lucru , ci despre alte succese ale mele...

5. Ce vrei să spună despre tine prietenii tăi la ceremonia funerară?
-Nimic. Nu vreau ca nimeni dintre cei dragi sa ma vada moarta :(

6. Pe piatra funerară, ce vrei să scrie despre tine?
-Un citat dintr'o carte publicata de mine . Pentru ca am aceasta ambitie, sa public o carte, indiferent de domeniu .

7. Când erai mică, ce le răspundeai celor mari la întrebarea "te ce faci când vei fi mare?"
-Mi'am dorit sa fiu medic, politista, educatoare, invatatoare, profesoara, jurnalista, avocat, etc. :))

8. Ce ai face dacă ai ştii absolut sigur, dincolo de orice dubiu, că este imposibil să eşuezi?
-Mi'as urma toata visele .

9. Ce ai vrea să le spună copiii tăi, nepoţilor tăi despre tine?
-As prefera sa le povestesc eu nepotilor mei despre peripetiile prin care am trecut de'a lungul vietii. Nu vreau sa pateasca la fel ca mine, adica sa'si cunoasca bunica din poze si amintiri...

10. Dacă ai putea acum să te proiectezi în viitor, în ultima zi a vieţii tale şi să-ţi iei un interviu, care ar fi cele 3 întrebări pe care ţi le-ai adresa?
- De ce n'ai facut'o,ma, si p'asta ?
-Tie inca ti'e rusine sa recunosti cat ai pierdut din cauza incapatanarii tale ?
-Acum sincer, chiar vrei sa mori azi ?

Lepsa merge la orice doreste ...

Cearta


Mii de cuvinte aruncate in desertul disperarii,
Certuri banale ce n'au fost date uitarii,
Sentimente zdrentuite prea usor,
Apare o lacrima si imagini care dor .

Tu crezi ca n'ai gresit, ca nu esti vinovat,
Iar celalalt afirma ca el a iertat ...
Nu stiu cum a fost, cum s'a'ntamplat,
Cert e ca sunteti oameni si v'ati schimbat.

Eu, prinsa la mijloc, citesc iar si iar
Conversatia ce'mi lasa un gust amar.
Vreau sa inteleg cum s'a petrecut,
De ce va dezlipiti brusc de trecut...

Tu imi explici cu cate ti'a gresit,
Cat din cauza discordiilor ai suferit,
Stii ca'ti sunt alaturi, langa tine mereu,
Dar sa vad o prietenie destramata imi e greu .

Priviri transformate incet'incet,
Soapte devin tipete de la un secret,
Minunile incep sa dispara departe,
Caci prietenia moare in noapte .






Prea banal.


L'am vazut in acea noapte... si'atat ! L'am privit o singura data, apoi a zburat... Nu am reusit sa'i definesc chipul; poate semana cu tine, sau cu el; poate avea ochii albastri, tulburi ca marea in furtuna, sau poate caprui, blanzi . A lasat in urma sa doar un cufar umplut de cuvinte, care m'a ajutat sa'l cunosc (poate mai mult decat ar fi putut oricine).
Am aflat din primul vers ca iubea, era indragostit de viata, de soarele ce mangaie trasaturile delicatei zane, de luna, confidenta indragostitilor, de muntii imbatraniti, de marea nesfarsita, de oameni... de tot. Sensibilitatea ii alerga prin trup, indemnandu'l sa scrie in continuare. Putea sa atinga cu o mana cerul, iar cu cealalta inima Pamantului, caci traia printre vise. Reusea sa zambeasca in timp ce lacrimile ii alergau siroaie pe obraji, transmitand emotii coplesitoare. Avea imaginatie, insa parca ar fi presarat praful celor mai indepartate stele deasupra vorbelor sale, atata daruire si magie am descoperit in ele... M'a uimit prin fiecare cuvant, facandu'ma sa ii cunosc fiecare teama, fiecare bucurie, majoritatea ambitiilor si implinirilor, dar cel mai important, m'a invatat sa descopar lumea in detalii, cu bune si rele .
Am inteles ca nu mai era copil, dar inca se mai juca; nu era incaruntit, insa intelepciunea slovelor sale il facea sa para batran...era un prieten de nadejde pentru oricine.
Il caut printre randuri de fiecare data cand ma simt singura, pentru ca numai el, scriitorul, poate impaca mii de suflete printr'un sirag de cuvinte alese cu grija...


:)

joi, 26 martie 2009

revenire

Mi'a fost dor de tot...

Incerc sa'mi adun cuvintele si sa scriu. Incerc din nou si inca o data; nu reusesc . Am atatea de spus, de povestit, de explicat, incat nu stiu cu ce sa incep...
In primul rand, TREBUIE sa multumesc din tot sufletul medicilor, asistentelor, infirmierelor de la Spitalul Militar din Constanta, sectia CHIRURGIE, pentru ca sunt niste oameni deosebiti, competenti in ceea ce fac, responsabili, cu o rabdare demna de apreciat, dar si cu un umor care ajuta bolnavii sa isi revina ! Multumesc si "colegei de camera", Lili, care mi'a fost sprijin moral si care m'a ajutat sa trec mai repede si cu zambetul pe buze peste "vacanta" de o saptamana petrecuta in spital ! Ma bucur enorm ca am avut ocazia sa cunosc aceste persoane minunate, desi nu intr'o conjunctura prea fericita...(totusi, bine ca am trecut peste)
Le multumesc si parintilor mei care m'au ajutat enorm ! Dar cel mai mult MULTUMESC LUI DUMNEZEU, pentru ca e mereu alaturi de mine !
In al doilea rand, marturisesc faptul ca mi'a lipsit foarte mult casa mea, cu camera si patul meu si computerul aflat pe birou... Mi'a lipsit soarele mangaindu'ma prin fereastra dimineata, mi'a lipsit ocupatia in momentele in care plictiseala imi invada viata ...

As mai avea multe de spus, dar deja incep sa ma simt rau si ar fi bine sa mai petrec putin timp in pat . Poate voi mai posta astazi ceva, mai vedem !

vineri, 13 martie 2009

"Amintiri"

Pentru ca pur si simplu ador aceasta melodie ! Amintirile pastrate in sufletul meu reinvie odata cu fiecare acord, cu fiecare vers...

joi, 12 martie 2009

Amintiri viu colorate :)








"Copilăria este inima tuturor vârstelor."

only hope

ratatcit

Iti pierzi sufletul intr'o lume de straini,
Iti ascunzi gandurile printre maracini,
Iti cauti suflarea si'ncerci sa'ti revii,
Nimeni nu'ntelege, nu poti altfel sa fii...

Iti aduni zambetele uitate pe drum,
Iti amintesti visele, le numeri acum,
Privesti inainte, vrei sa uiti de trecut,
Incepi sa alergi tacut spre necunoscut.

Te apropii de plaja pe care o iubesti,
Te'ai hotarat scoicilor sa le povestesti,
Incerci sa ineci sentimentele'n mare,
Dar brusc, o speranta plapanda apare...

Tu vedeai soarele ratacind printre nori,
Viata parea lipsita de culori...
Te credeai uitat de toti si n'ai realizat
Ca'n tot acesti timp langa tine am stat.


miercuri, 11 martie 2009

oameni fericiti



Imi place sa ii vad fericiti !
Ii privesc cu drag si ma induioseaza dragostea pe care si'o arata; fiecare sarut, atingere, privire, gest al lor ma inveseleste... Buzele mi se arcuiesc treptat intr'un zambet; si nu e orice zambet, e arma mea impotriva rautatii, e seninatate, inocenta, uneori e masca prin care uit de tristete. Dar nu vorbeam despre zambetul meu, ci despre efectul benefic pe care il au ei asupra mea .
Ii vad zilnic in goana mea, uneori ii admir de departe, cateodata sunt chiar langa ei: de fiecare data 2 oameni care se bucura de faptul ca sunt impreuna, 2 sufletele compatibile intr'un dans al vietii, un EL si o EA care'si exprima sentiemntele... Se tin de mana, isi zambesc si merg mai departe...impreuna .Copii, tineri, sau oameni deja trecuti prin viata, ma incanta !
Iubesc sa fiu inconjurata de fericire si sa observ ochii sclipitori ai celor din jur, acestea ma deconecteaza de probleme si ma indeamna sa privesc de fiecare data partea pozitiva a vietii !