luni, 22 noiembrie 2010

inversunare ?


Vreau sa te urasc.
Vreau sa nu'mi mai pese, vreau sa imi fie indiferent atunci cand imi vorbesti mie de "ea", vreau sa fiu calma si sa zambesc sarcastic.
Vreau sa iti pot spune fara nicio retinere "du'te la ea, daca iti e dor".
Vreau sa nu'mi mai tremure vocea cand simt ca esti suparat.
Vreau sa nu ma mai enervez cand realizez cat gresesti uneori.
Vreau sa rad cand imi enumeri greselile pe care crezi ca le'ai facut, desi ma implica si pe mine.
Vreau sa te las sa vorbesti singur cand spui ca nu stii ce vrei, ce simti.
Vreau sa ma amuz cand aud ca vrei sa te imparti in 2, pentru a fi cu amandoua.
Vreau sa nu ma intereseze cand ii cumperi ceva de fata cu mine.
Vreau sa nu ma mai gandesc la "ea", sa te las doar pe tine s'o faci.
Vreau sa nu imi mai imaginez scene dintre voi.
Vreau sa plec, fara a arunca vreo privire in urma.
Vreau sa iti spun sa iti vezi de drumul tau.
Nu mai vreau sa vars vreo lacrima pentru tine !
Nu mai vreau sa fiu bantuita de tot ce mi'ai spus azi...
Te'ai gandit, pentru o clipa macar, ca ma doare ?!

duminică, 21 noiembrie 2010

****

"Toata viata imi voi aduce aminte de tine, si tu iti vei aduce aminte de mine. Asa cum ne vom aduce aminte de apus, de ploaia care bate in geam, de lucrurile pe care le vom avea intotdeauna tocmai pentru ca nu putem sa le posedam."

"-Sa nu ma uiti niciodata!
Stia ca nu avea nevoie sa spuna asta. Si totusi o spusese."

(Brida-Paulo Coelho)

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Alaturi de tine...



Ma gandesc la tine si, fara sa vreau, simt lacrimi fierbinti care'mi aluneca pe obraji... In clipe ca acestea imi doresc sa fiu mai mult decat om, sa fiu inger, sa te pot purta pe aripile mele, sa te duc departe de rautati si cruzime, sa iti zambesc si sa'ti luminez viata.
Desi tu mi'ai spus ca viata e mai mult decat un sir de cuvinte pe care eu le scriu, nu pot sa ma opresc acum. Nu accept sa fiu doborata, nu vreau sa te las singur! Stiu ca ai nevoie de mine, stiu asta.
Nu am puteri supranaturale, nu te pot ajuta nici macar material, dar sunt langa tine, nu esti singur! Cineva se gandeste la tine acum si neincetat. Cineva mic, dar hotarat. O fata care poate se pierde in multimea anonimilor, dar care este alaturi de tine, indiferent de circumstante. Nu'mi pasa de nimic din ce imi spun ei, oamenii ingropati in indiferenta, frustrari si regrete, nu ma intereseaza de etichetele pe care ei le ataseaza din cauza unor idei preconcepute, eu vreau doar sa stiu ca tie iti este bine, ca zambesti si ai din nou pofta de viata. Vreau sa te aud glumind si punand "lumea la cale". Vreau sa ma strangi in brate si sa te simt linistit....
Stiu ca e greu, am invatat ca viata nu este deloc usoara, dar trebuie sa gasim in noi puterea de a merge mai departe, de fiecare data. Apoi, dupa furtuna, soarele reapare.Asa ca hai sa alungam norii impreuna si sa ne bucuram de momentele frumoase ale vietii !

***

vineri, 12 noiembrie 2010

De ce ti'e frica, nu scapi !


Am strigat, ca sa ma conving, ca mi'e teama doar de singuratate...
Ma sperie, ma ingenuncheaza si ma copleste. Nu pot lupta cu ea, nu ii pot rezista doar eu. E ca o ceata deasa care imi taie respiratia si ma impiedica sa aleg drumul corect. Ma alearga orbeste si ma face sa ma ratacesc in propria lume. Ma indeparteaza de lumina si ma sechestreaza intr'o lume rece, ostila si goala. Nu ii pasa de sentimentele mele, nici de visele pe care le am. Nu ma lasa sa sper, sa cred, sa ma zbat. Nici sa zambesc nu'mi da voie... Imi acapareaza viata, mi'o controleaza. Ma ingrozeste, ma determina sa uit motivele pentru care traiesc, sa'mi ingrop idealurile.
Cu greu desprind bratele ei incolacite in jurul gatului meu. Ma sufoca, ma injunghie apoi cu un cutit al nepasarii si'mi prelungeste durerea. Nu ma omoara, doar ma chinuie.
Imi consum toata puterea pentru a fugi de ea. O las in urma un timp, apoi ma ajunge din urma si'mi invadeaza iar viata...
E groaznic ! Fac tot ce'mi e cu putinta ca sa o tin la distanta, dar am invatat ca de ce ti'e frica, nu scapi ! :(

joi, 11 noiembrie 2010

file de viata...


De'atatea ori am vrut sa plec undeva, departe de tot; departe de ei, cei care imi fura bucuriile, departe de tine, cel care nu are timp sa imi ofere zambete... De'atatea ori mi'am impachetat amintirile si am deschis usa, mi'am aranjat si rearanjat trecutul, am incercat sa sterg cu o guma tot ce'a fost gresit, de'atatea ori am luptat sa schimb prezentul !
Si ce'am realizat ? Ma descopar si astazi in acelasi context. Inconjurata de oameni cu care nu am nimic in comun, oameni falsi si rai (o mare parte), oameni care se bucura de raul meu... Am vrut sa fiu eu cea amabila, sincera, binevoitoare. I'am ajutat de cate ori am putut, le'am sters lacrimile si le'am fost alaturi. Atat cat m'am priceput, sperand ca asa va fi bine...
In schimb, am primit palme, palme care m'au durut si m'au facut sa'mi dau seama de nemernicia lumii. Ei m'au improscat nu noroi si m'au lasat sa alunec pe panta singuratatii.
Eu m'am ridicat in picioare de fiecare data si mi'am continuat drumul. Uneori am fost aproape sa ma prabusesc in abisul disperarii, alteori doar singuratatea mi'a fost tovarasa de drum, dar am stiut mereu ca vor urma si zile in care voi zambi.
Tu ma faci intotdeauna sa zambesc. Ai o lumina in ochi care'mi da curaj. Nu stiu cum si nici de ce, dar reusesti sa aduci o raza de soare in sufletul meu. Cand esti aproape de mine, cand ma strangi in brate, cand pur si simplu ma privesti simt ca ma topesc in lumea ta si ea devine lumea noastra.
Visul dispare prea repede (din nefericire) si ma trezesc din nou in lumea rece si trista. Acelasi oras, animat doar de mare, aceeasi strada, acelasi bloc, iar tu esti prea departe... Timpul devine inamicul tau si'al meu. Stiu ca odata ce ne vom pleca fiecare spre casa, vei fi prea ocupat ca sa'ti amintesti ce turnul nostru de fildes...
Eu te voi astepta...neincetat !

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

pentru tine...

Adrian Paunescu - Veac de tacere

Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „daca”
Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „nu”
Hai sa conjugam ninsoarea si uitarea eu si tu
Timpul pe deasupra noastra ca o sanie sa treaca.

Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „însa”
Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „hai”
Vai, vom face repetitii pentru iad si pentru rai.
De ecouri mari de piatra vei fi rîsa, vei fi plînsa.

Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „pleaca”
Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul”taci”
Prin albastrele troiene sa fim liberi si saraci,
Sa uitam ce-nseamna „totusi”, sa uitam ce-nseamna „daca”.

Sa uitam academia, tribunalul, primaria,
Veverite fara nume ne predea curate legi,
Cînd se va rasti furtuna vorba mea s-o întelegi
Cînd vor susura izvoare afla c-a murit mînia.

Si de unde pîna unde sa uitam ce mai înseamna
Sa ramînem ai naturii, botezati în necuprins,
La sfîrsitul toamnei lumii sa ne apucam de nins
De Craciun ne fie iarasi dor de vara si de toamna.

Vai, sînt rîuri pe aicea care merg spre noi cuminte
Vino, sa spalam în ele pata lumii de noroi,
Ca într-un tîrziu si muntii sa învete de la noi,
Darul de-a trai mai liber fara a rosti cuvinte.

Sînt satul de vorbe, vorbe, a nimic aducatoare,
Vino sa uitam cuvinte si sa învatam a fi,
De cuvinte fara noima, de sonoritati pustii,
Sa spalam întrega fire, sa traim cu-ndurerare.

Sa uitam ce-nseamna „lume”, si „avere”, si „putere”
Sa uitam cuvîntul „daca”, sa uitam cuvîntul „da”,
Si-ntr-un veac fara cuvinte, ca doi cai fara de sa
Sa traim tacînd iubirea, fiindca totul e tacere.

joi, 4 noiembrie 2010

**



E joi, e seara si ma gandesc din nou la tine...
Stiu ca nu ti'e bine si ma simt neputincioasa in fata destinului, a vietii.
Sunt departe de tine, dar daca as putea, daca as putea as schimba destinul tau inr'unul cu mai putine rele, mai putine necazuri, mai putina suferinta.
Dar nu pot.
Pot doar sa te asigur ca cineva se gandeste acum si neincetat la tine si ar face orice ca sa iti fie bine !
Te'as imbratisa si ti'as ingropa durerea in parul meu, dar... :(

luni, 1 noiembrie 2010

:(


Nimeni nu m'a strans in brate ieri, nici alaltaieri... nici azi.
Nimeni nu ma va strange in brate maine. :(