Am fost speriata, confuza, nerabdatoare, agitata, pentru ca problemele imi invadasera cu nonsalanta viata . Am suferit fara sa arat cat, am plans fara ca nimeni sa ma vada, am cautat sprijin in carti si in EL ; am trecut peste, s'au rezolvat cateva dintre cele mai grave necazuri(de lesinat sper sa nu mai lesin) , ar trebui sa fiu fericita in adevaratul sens al cuvantului, dar nu, nu sunt !
Ea, e prietena cea mai draga sufletului meu... Ne'am cunoscut in urma cu vreo 5 ani jumate' , cand eram 2 copile, ne'am apropiat incet'incet, am inceput sa palavragim din ce in ce mai des si sa petrecem din ce in ce mai mult timp impreuna ; am realizat ca are nevoie de ajutor, de incurajari spuse in momentele cruciale, de cineva care s'o asculte si sa incerce s'o intelaga, de zambete molipsitoare, de un prieten adevarat ... Mi'am dorit sa'i fiu eu alaturi, sa crestem, sa pasim cu adevarat in viata aman2, caci descoperisem si eu cat de greu e sa te simti singur .
Stiam ca merita si TREBUIE sa treaca peste greutatile intampinate in acele clipe, vroiam sa o vad fericita si nu puteam sa fiu indiferenta in fata rautatii care se rasfrangea asupra ei pe nedrept .
Si de aici nu a mai fost decat un pas pana sa devenim prietene si chiar, treptat, cele mai bune prietene .
Am trecut peste momente triste, ne'am bucurat in zile fericite, am infruntata impreuna invidia, rautatea, raceala oamenilor, am impartasit sentimente contradictorii, ne'am incurajat una pe cealalta de cate ori a fost nevoie, ne'am si certat cateodata ; dar am trecut peste tot, caci se spune ca o prietenie "trece si prin foc"... pana acum 2 zile .
Ea imi povestea ce i s'a mai intamplat, iar eu eram atenta, cautand o solutie pentru a'i fi alaturi, pentru a incerca sa ma deconectez de toate problemele mele... Vroiam sa o ajut, dar pur si simplu NU STIAM CUM .
In mintea mea incepeau sa se lege faptele recente . Da, ne'am cam indepartat in ultimul timp, dar am pus acest lucru pe seama faptului ca aman2 am avut o perioada ocupata, incarcata . Nu ne'am intalnit la fel de des si nici nu am petrecut mult timp impreuna, dar eu nu sunt alta si inca o consider o prietena pretioasa . Inca sunt langa ea, desi nu a inteles vorbele mele si le'a interpretat gresit .
M'a ranit, dar stiu ca nu a vrut sa faca asta, cum nici eu nu mi'am dorit vreodata sa o supar ...
Ce pot face acum ? Nu vreau sa pierd o asemenea prietena, insa nici nu pot sa imi cer iertare fara sa inteleg cu ce am gresit ...
Poate ca asa a fost sa fie ! Poate trebuia sa fim una alaturi de cealalta doar pana in acest moment...sau poate nu . Om trai si om vedea !
