joi, 18 martie 2010

Gust amarui

Te strig in vacarmul infernal al vietii cotidiene...
Tip din ce in ce mai tare, dar nu m'auzi; vorbele mele nu se propaga, sunetele nu se leaga si nu au amploare....raman doar niste soapte. Nu inteleg de ce... Nu renunt, nu tac, nu vreau. Continui sa te strig, te caut, dar nu te gasesc. Nu esti aici. Esti atat de departe astazi... De ce e asa ?
Azi, ca de fiecare data, esti langa ea. O strangi la pieptul tau si ii gatesti, o alinti si o mangai duios, o saruti si ii zambesti, o ridici pe un piedestal si o faci sa rada. Asta'noapte chiar ai iubit'o cu pasiune, te'ai infruptat din trupul ei; ai facut'o fericita si ai fost si tu la randul tau. Vad tabloul in care ea te asteapta doritoare, iar tu, te apropii si te napustesti asupra ei asemeni unui leu flamand... (dar nu, nu esti leu, eventual te'as putea compara cu un jaguar !) Va privesc, zambesc amar si inteleg din fiecare gest mai mult decat imi explica 1000 de cuvinte: tu esti al ei, iar ea e femeia ta, ce poate fi mai simplu de'atat ?? Eu... incerc sa'mi desprind privirea de pe voi; nu stiu ce cred, sau ce ar trebui sa gandesc. Stiu doar ca as prefera sa fiu eu in bratele tale, sa ma unduiesc sub atingeri, sa te simt si sa ma simti intr'un dans al trupurilor goale. Dar o observ din nou sub tine si ma trezesc la realitate. Ea e cu tine, iar eu sunt singura, departe...
Simt un gust amarui, dar zambesc din nou. Imi adun fortele si incerc sa gandesc obiectiv, dar labirintul acesta devine din ce in ce mai intortocheat... Te strig din nou, te gasesc tot langa ea, dar raspunzi... Imi spui ca eu te ajut sa nu te simti singur, dar ea ce face ?!
Inchid ochii si zambesc inca o data, zambesc amar...

"Zambetul celui care sufera este mai dureros decat lacrimile celui care plange"

Un comentariu:

  1. Pe atat de trist subiectul, pe atat de frumoase cuvintele si... intime. Am citit si mi-am facut gura apa. Oricum, acum inteleg de ce doresti sa vada blogul doar anumite persoane. :)

    RăspundețiȘtergere