Stii ca... nu vreau sa pleci, dar si eu stiu ca trebuie.
Si vei pleca... cred ca pentru totdeauna. Desi, s'ar fi putut sa nu fie asa, insa nu ai fost suficient de motivat. Poate e mai bine asa pentru tine, poate ai nevoie sa fii cat mai departe de mine, eu care iti tulbur viata si iti fur timpul.
As fi vrut sa ma intrebi "crezi ca iubirea ta e atat de plina, atat de fara de margini, atat de intensa, incat vei putea rabda trecerea zilelor goale, scurgerea zilelor cenusii, goana clipelor delirante, pentru a iesi de fiecare data in intampinarea iubitului? Nu o singura data, ci de fiecare data. Nu de fiecare data, ci totdeauna. Nu totdeauna, ci pentru totdeauna." - Atunci, ti'as fi raspuns "am sa te astept, pentru ca iubirea mea e atat de plina, atat de fara de margini, atat de intensa incat voi putea rabda trecerea zilelor goale, scurgerea zilelor cenusii, goana clipelor delirante; si am sa'ti ies inainte de fiecare data! Nu o singura data, ci de fiecare data. Nu de fiecare data, ci totdeauna. Nu totdeauna, ci pentru totdeauna."
Dar am sperat zadarnic...
Si "ce a fost, a fost, ce va fi...va fi!" Nimic nu e intamplator, totul se intampla cu un rost.
"Delta lunara", piesa nr 2 de pe albumul cu acelasi nume. Versuri Adrian Paunescu.
RăspundețiȘtergerewww.deltalunara.ro
Nuferi palizi pe apă fac semne
Şi tot cerul e-un nufăr bătrân,
La măcelul de nuferi ai toamnei
Zburătoare puţine rămân.
În castelele verzi ale apei -
Mai sticlesc princiar ochi de peşti
Şi-ntrebări despre cumpăna lumii
Ce se-aud din instanţe cereşti.
Ref: Am să fur de pe lume o vâslă
Pentru barca părerii de rău
Dintre clarul himeric de lună
Şi-ntunericul fluviului tău.
Eu aici am să vin într-o noapte,
Cu tot clarul de lună în jur,
De la trestia care ţi-e mamă
Cu o barcă să vin să te fur.
Devastată de toamnă e delta,
Zburătoarele-i pleacă pe rând,
Numai noi, numai noi vom rămâne,
Două aripi prin trestii bătând.
Ref: Am să fur de pe lume o vâslă
Pentru barca părerii de rău
Dintre clarul himeric de lună
Şi-ntunericul fluviului tău."
http://www.youtube.com/watch?v=p6zoYOcc0D0
Decor
RăspundețiȘtergerepoezie
din "Umbre pe drumuri" de Barbu Solacolu
Gândirea stătătoare ca apele de baltă
din care luna ţese o pânză de tăceri
pluteşte despletită ca-n papura înaltă
o algă ce nu-şi află sfârşitul nicăieri.
O pajişte e balta, verzuie, argintată, -
întinderi de minciună şi leagăn de-ndoială, -
prin care vântul poartă o cale înstelată
şi-i prinde stropi de apă în pulberi de beteală.
În apele gândirii se oglindeşte cerul,
când luna-ntr-o clipire de ochi hain, sticlind,
arunc-o rază albă de parc-adânc jungherul
înfipt şi-l vrea-n năluca tăcerilor din grind.
Gândirea e nebună când flamură şi prapuri
închipuie sticlirea din apele nălucii,
de se-nconvoaie-n maldăr pădurile de papuri
şi trece duh de moarte pe apa bălţii lucii.
Pe apa otrăvită marame în plutire
acoperă argintul din luna-ntr-un patrar.
Miasmele tăcerii se-mplântă în gândire
şi vârcolacii-n ropot călări pe trestii sar.
Sonet (Consolare)
RăspundețiȘtergerepoezie [ ]
din Umbre pe drumuri
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Barbu Solacolu [Barbu_Solacolu ]
2010-04-22 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Nu-mi cere azi răspunsul dragostei ce-mi porţi.
Mi-e amintirea-nvăluită-n nopţi de gând,
Nu ştiu, a fost de mult sau poate-aseară, când
iubirea mea ţi-ai tras-o singură la sorţi.
Ne este sufletul închis cu mii de porţi,
la fiecare străjuie un vis plângând,
şi zăvorâta întrebare-nţelegând
ne-anină parcă licăriri în ochii morţi.
Dar sunt statui ornamentale la intrări
stereotip în poza ultimei iertări.
Şi totuşi, ne vom strânge mâna, temători.
Vom face streaşină privirii noastre-n zare,
uitând dovezile de mâine, ştiutori
că din uitări alcătuim o consolare.
Sonet (Înfiorare)
RăspundețiȘtergerepoezie [ ]
din Umbre pe drumuri
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Barbu Solacolu [Barbu_Solacolu ]
2010-04-12 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Pe buza cerului un strop de stea
s-a-nfiorat în noapte. Depărtarea
voind să-i întețească-nfiorarea,
fir de beteală-l prinse-n geana mea.
Eu apei i l-am oglindit - să stea
în licărire mișcător ca marea,
din aur sfredel luminând cărarea
ce-mi întretaie înțelegerea.
Și s-a urzit o pânză de lumină
în cer, în ochi și-n apa cristalină.
Părea întreaga noapte un decor
de prăbușiri de stele, și feeric
țâșneau luminile din întuneric,
ca licăriri din apa morților.
http://www.youtube.com/watch?v=4k_HkHejR2A
RăspundețiȘtergere