joi, 29 noiembrie 2012

Singurătate cu aromă de ploaie

Mă străbat mii de gânduri, e ploaie torențială în mintea mea... Apoi, unele mai curajoase, altele mai puțin îndrăznețe, traversează până ajung în suflet.
Stau într-o cameră întunecată și încerc să-mi armonizez rațiunea și afectivitatea. Mă simt neputincioasă. Ascult Leonard Cohen și încep să-mi amintesc întâmplări și vise pe care credeam că le-am îngropat dincolo de lumea în care mă învârt.
”A Thousand Kisses Deep” și eu, între patru pereți reci.

Toți știu să dea sfaturi, sau, mai bine spus, toți oamenii au impresia că se pricep de minune s-o facă. În realitate, adevăratul ajutor pe care ți-l poate oferi cineva este o doză de optimism, zâmbete din abunență și un imbold pentru a continua să lupți.
Am învățat că nimic nu poate fi obținut ușor, niciun dintre lucrurile care contează cu adevărat în viață. Inevitabil, apare întrebarea ”Merită să lupt?”, iar răspunsul îl deținem cu toții, adânc înrădăcinat în conștiință: ”DA, merită să lupți pentru ceea ce îți dorești!”.
De unde energie? De unde răbdare? Din gândurile pozitive, din fiecare experiență deja trăită.
Nu te aștepta să-ți atingi țintele de la prima încercare; poate că pur și simplu nu ești pregătit pentru a duce povara lucrului la care râvnești. Cu siguranță vei trece prin felurite încercări și experiențe care rolul de a te modela.
Nu dispera, încearcă să nu vezi experiențele ca pe niște eșecuri și... mergi înainte! Nu șovăi și vei ajunge acolo unde îți dorești!

Azi a fost înnorat și trist în furnicarul în care trăiesc de vreo 2 luni... A și plouat! Când mă gândesc cât îmi plăcea ploaia... Și-acum, acum nu știu ce-mi place și ce nu...
Locuiesc între teamă și dorință și sunt bulversată...
Cine să mă ajute să-mi (re)găsesc esența... și drumul?!


Mi-e dor de mare, mi-e dor cu adevărat...

2 comentarii: