”Și dacă ți se face dor... așteaptă să-ți treacă.” Atât de ușor de rostit, atât de dificil de realizat...Ce va fi? Ce se va întâmpla? Pe ce căi ne va purta viața?
Unde ești astăzi nu știu. Alunec în amintire... Cât timp a trecut de-atunci?! Parcă o veșnicie s-a așternut între noi. Fiecare cu viața lui monotonă. Și nimeni nu știe ce e acest ”dor”. Dincolo de aparențe, nimeni nu poate înțelege...
Trăiesc între două lumi paralele care-mi par străine. Caut, sleită de puteri, un drum, dar nu orice drum, ci pe cel mai potrivit pentru mine. Încerc să înțeleg care mi-e menirea, ca s-o pot îndeplini.
A murit o parte din mine odată cu această viață agitată pe care o duc. Totul se plătește! -îmi spunea cineva- Fiecare lucru are un preț.
Dacă aș spune că sunt nefericită, aș minți. Știu că nu le pot avea pe toate, dar mă vreau pe mine înapoi; pe mine cea completă...(Oare m-am pierdut definitiv?!)
Si mie mi-e dor de Liviul ala mic si fara griji... :(
RăspundețiȘtergere