Si'ai inteles ca m'ai pierdut...
Ma privesti cu ochii tai verzi si tulburatori. Incerci sa'mi citesti gandurile, sa'mi descoperi sentimentele, sa depistezi fiecare slabiciune a mea si poate, mai apoi, s'o fructifici. Observi cu stupoare ca mintea mea e impenetrabila acum, la fel si sufletul, cand vine vorba de tine. Vrei sa te apropii de trupul meu, dar te resping; privirea mea te ucide...Iti doresti sa ma atingi, dar nu, nu vei reusi ! Buzele tale le cauta pe ale mele, dar eu schitez un zambet amar si'mi ingrop chipul in palme. Incerci sa intelegi ce am patit, sa'mi descifrezi reactiile, dar imi vezi ochii sfasietori si uiti ce cautai. Te mira siguranta cu care vorbesc, ma misc si actionezi, si'mi repeti necontenit "te'ai schimbat, nu mai esti cea pe care o stiam", dar cum ai putea sa stii daca sunt alta, cand tu nu m'ai cunoscut niciodata ?
Te tratez cu raceala, ma'ntreb chiar si eu de unde am atata putere, ma doare sa te ranesc, detest sa ma comport ca si cand ai fi un strain, dar pana la urma, poate chiar asta esti pentru mine.. un strain, un necunoscut...
Imi adun ultima farama de tarie si te mai privesc o data, spunandu'ti sa faci tot posibilul sa fii fericit, langa ea. Dar inca imi pun intrebarea: ce vroiai de la mine cand o aveai pe ea ?
Acum sper ca ai inteles ca e mai bine asa... Fiecare cu viata lui !
Iti las ca amintire un zambet, pe care nu'l vei putea uita .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu