Rup paginile triste si privesc departe, incercand sa sterg din minte tot ce era insemnat pe ele. Nu vreau sa te dezamagesc, nu'mi doresc sa fac rau nimanui, nu tind spre nefericire, asa ca traiesc prezentul si pasesc incet'incet in viitor, stergand fiecare nenorocita de lacrima ce'mi scalda obrajii. Nu mai vreau sa plang, nici n'am de ce, dar toate dor. Ma ranesc indiferenta si nepasarea, ma injunghie rautatea si cruzimea, ma apasa singuratatea. Iar tu acum imi vei spune ca nu sunt singura... si ai dreptate ! Dar sufletul mi se indoaie de tristete, inca mai sufar pentru tot ce'a fost. Nu ma mai doare trecutul, ranile s'au vindecat intr'un final, dar cicatricile au ramasa, poate tocmai pentru a'mi aminti...
Nu mai plang. Nu mai are rost... Cu ce ma ajuta plansul ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu