marți, 7 iulie 2009

:)



Ti'am spus ca marea ma salveaza de necazuri ? Se zbuciuma odata cu sufletul meu, atrage relele in apa sa, le ineaca departe de mine, iar apoi se calmeaza, lasand nisipul ud, ca semn al trecerii sale. Eu raman mereu privind'o, ii ascult valurile, ii simt tacerea, ma apasa suferintele ei, dar ma intreb: cate vieti o fi curmat in agitatia sa, cate suflete nevinovate o fi condus spre ceruri ?

Un comentariu:

  1. multe, prea multe!

    luni ma duc si eu. Acum sunt agitata, sperand ca o sa iasa bine.

    RăspundețiȘtergere