Amurg

Cu totii suntem supusi unui vant nevazut.
Uneori pierdem. Cineva ne ofera cate o frunza pentru fiecare an, cate un fir de nisip pentru fiece iubire uitata. Cineva ne picteaza pe fata tacerea si ne insemneaza umbra. Insa, nimic nu intelegem din toate acestea...
Si intr'o zi, vine un vant puternic pentru frunze, vine un val, vine ceva ce se cheama uitare...
Apoi incepem goana dupa oamenii disparuti, cautarea iluziilor pierdute care renasc de mii de ori din propria cenusa, cautam linistea si agitatia, visul si realitatea. Clipele se scurg ca si cand nu ar fi existat vreodata, bucuriile apar si dispar, zambetele devin mai sterse.
Ne trezim intr'o zi cu parul grizonat si incepem sa rememoram tot ce am trait...
Privim, deseori, o poza in rama si soptim: "Tu erai numai o presupunere a mea in amurgul absent".
Atunci descoperim amurgul vietii...