file de viata...

De'atatea ori am vrut sa plec undeva, departe de tot; departe de ei, cei care imi fura bucuriile, departe de tine, cel care nu are timp sa imi ofere zambete... De'atatea ori mi'am impachetat amintirile si am deschis usa, mi'am aranjat si rearanjat trecutul, am incercat sa sterg cu o guma tot ce'a fost gresit, de'atatea ori am luptat sa schimb prezentul !
Si ce'am realizat ? Ma descopar si astazi in acelasi context. Inconjurata de oameni cu care nu am nimic in comun, oameni falsi si rai (o mare parte), oameni care se bucura de raul meu... Am vrut sa fiu eu cea amabila, sincera, binevoitoare. I'am ajutat de cate ori am putut, le'am sters lacrimile si le'am fost alaturi. Atat cat m'am priceput, sperand ca asa va fi bine...
In schimb, am primit palme, palme care m'au durut si m'au facut sa'mi dau seama de nemernicia lumii. Ei m'au improscat nu noroi si m'au lasat sa alunec pe panta singuratatii.
Eu m'am ridicat in picioare de fiecare data si mi'am continuat drumul. Uneori am fost aproape sa ma prabusesc in abisul disperarii, alteori doar singuratatea mi'a fost tovarasa de drum, dar am stiut mereu ca vor urma si zile in care voi zambi.
Tu ma faci intotdeauna sa zambesc. Ai o lumina in ochi care'mi da curaj. Nu stiu cum si nici de ce, dar reusesti sa aduci o raza de soare in sufletul meu. Cand esti aproape de mine, cand ma strangi in brate, cand pur si simplu ma privesti simt ca ma topesc in lumea ta si ea devine lumea noastra.
Visul dispare prea repede (din nefericire) si ma trezesc din nou in lumea rece si trista. Acelasi oras, animat doar de mare, aceeasi strada, acelasi bloc, iar tu esti prea departe... Timpul devine inamicul tau si'al meu. Stiu ca odata ce ne vom pleca fiecare spre casa, vei fi prea ocupat ca sa'ti amintesti ce turnul nostru de fildes...
Eu te voi astepta...neincetat !