Singuratate

Candva, imi spuneam ca singuratatea e o boala grea si apasatoare, dificil de contactat si de vindecat.
Mereu m'am temut de ea, inca de mica; nu mi'a fost niciodata frica de intuneric, gandaci, soarci, inaltime, sau mai stiu eu ce.
Eu am fost speriata mereu de gandul ca as putea singura. Atat.
Durerea fizica o suport, insa singuratatea imi provoaca neplaceri greu de imaginat...
Ma simt vlaguita, trista si simt o gheara care imi apasa inima. Doare... Ma intind in pat, sperand ca o sa'mi revin, dar siroaie de lacrimi incep sa alunece pe obrajii mei ca ceara. Plang... Muzica zguduie cei patru pereti care m tin prizoniera-prizoniera in propria lume. Incerc sa ma stapanesc, vreau sa ma linistesc... Iau o carte in mana si incep sa o rasfoiesc-volumele prafuite mi'au fost mereu alaturi, prietene si confidente. Degeaba... Povara devine mult prea grea pentru mine. Nu mai pot sa fiu singura, nu mai vreau...
Am invatat acum ca singuratatea e o boala, da, o boala usor de contactat si a dracului de dureroasa!