duminică, 28 august 2011

cadere

Undeva, intr'un loc parca uitat de lume, inchisa intre patru pereti parca prea reci, ma regasesc de fiecare data singura. Singura si uitata, Uitata si abandonata. Abandonata si trista. Trista si in cadere.
Pentru ca desi trupul meu sta intins intr'un pat calduros cu perne moi, sufletul meu coboara, sfasiat de ghimpi. De ce imi faci asta? Il lasi sa cada in gol, spre abisul far'de margini. Chiar nu'ti mai pasa deloc? Poate ca nu. Lasa'ma sa cad, daca tu asta simti! Lasa'ma sa ma prabusesc si sa ma doara, daca asta te ajuta cu ceva! Tu esti iar cu ea. Nu mai ai nevoie de mine, nu? Iubeste'o, daca asta iti va umple inima de bucurie! Iubeste'o, strange'o in brate in fiecare zi si sarut'o cu pasiunea cu care m'ai obisnuit! Te intorci la ea si parca simteam ca vei face acesti pasi inapoi... Nu pot sa te opresc. E viata ta si se pare ca eu nu mai am loc in ea...
Du'te, dar nu ma vei uita! Ai cules de pe buzele mele otrava iubirilor care nu se uita.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu