:)

Mi-e dor de mare...
E februarie și e cam trist în capitală. Oamenii sunt posaci și veșnic încruntați aici. Știi de ce? Aici nu este marea, cu nesfârșita sa splendoare albastră, stăpână a sufletelor rătăcite și a iluziilor spulberate.
Eu am plecat din pitorescul meu oraș natal, căutându-mi drumul.
Nu mi-e ușor printre străini, dar te am pe tine zi de zi. Ne începem fiecare zi împreună, sărutându-ne prelung și ne regăsim seară de seară, îmbrățișați.
Ce m-aș fi făcut fără tine, în această junglă în care trăim? Cum m-aș fi descurcat?
Tu ești lângă mine, protector și blând, ajutor de nădejde. :)
Tu, numai tu, îmi astâmperi cumva dorul de mare...