marți, 30 iunie 2009

Dezamagire...

Am vrut sa'l uit, sa'l ingrop undeva in cenusa amintirilor, sa ramana doar o parte din trecut care, recunosc, m'a marcat. Mi'am dorit sa dispara cat mai repede din viata mea, sa ma lase sa'mi traiesc clipele de iubire alaturi de cel care ma face fericita. Am rupt toate firele ce ma duceau spre el si nu m'am mai gandit decat la prezent... Am reusit sa'l scot din gandurile mele. Am izbutit sa uit chiar de existenta lui .
Astazi m'a cautat. Dupa atata amar de vreme... Mi'a insirat din nou, pentru a mia oara, cliseele'i specifice "mi'e dor de tine" "am nevoie sa te vad". De ce am fost atat de naiva incat sa cred ca s'a schimbat, ca reuseste sa ma vada ca pe o amica, si'atat ? De ce n'am avut incredere in cel care mi'e alaturi si incearca sa ma protejeze de oameni ca el ? De ce l'am primit la mine ? De cee ?
I'am spus sa vina sa vorbim, daca vrea, doar sa vorbim. Si ce daca i'am zis ca nu vreau mai mult ?! I'a pasat ? Nu ! A ramas acelasi egoist... A insistat,a fortat nota, dar nu a obtinut nimic ! Si nici nu va mai obtine, niciodata ! Macar eu am castigat ceva: m'am convins ca nu mai are niciun rost sa ma intalnesc cu el, nu merita...
Iubitule, tu iarta'ma ca nu te'am ascultat si...nu te supara pe mine, dar chiar nu'ti pot relata acest episod. Ar fi fatal pentru relatia noastra, iar eu nu vreau sa se sfarseasca tto ce'a fost minunat atat de curand... Iarta'ma si iti promit ca de acum tin cont de orice sfat pe care mi'l dai !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu