*

"Parem caraghiosi fata de noi insine.. De bine plecam, de rau plecam... Si ce sa facem? Eu nu suport caldutul, starea de mijloc, limita medie... Oricat ar fi de greu drumul, noi ni l'am ales, mergem pe el pana la capat."

Oare sa fie asa ?
Candva as fi ales totul sau nimic, nu as fi facut compromisuri, nici sacrificii. Eram prea sigura pe mine si foarte hotarata. Bateam din picior atunci cand nu obtineam ceva si, paradoxal, dorinta mi se indeplinea. Credeam ca intreaga lume se afla la picioarele mele... Eram ca'ntr'o poveste, in povestea mea.
Visul n'a durat mult. Intr'o zi am realizat ca nu sunt un personaj intr'o poveste, sunt doar un om.
Un om supus destinului si greselilor, un om care trebuie sa lupte pentru a face fata provocarilor vietii. Am inteles atunci ca nimic nu este atat de simplu pe cat s'ar parea si ca, oricat te'ai zbate, nu poti castiga intotdeauna.
Am invatat ca nimic nu este bun in totalitate, dar nici rau 100%, ca nu pot avea de fiecare data ceea ce imi doresc. Am invatat sa si pierd, tinandu'mi fruntea sus.
Dar lectia care m'a marcat cel mai mult a fost aceea de a invata sa fac sacrificii. Am fost nevoita sa devin mai puternica pentru a putea ramane in picioare si, am ajuns la concluzia ca uneori trebuie din 2 rele sa'l aleg pe acela care mi'ar putea face bine...
Nu a fost usor procesul de transformare, dar am reusit, intr'un final, sa accept "caldutul", sperand ca intr'o zi va deveni cel putin cald...