joi, 30 decembrie 2010

Tribut


Stau si ma gandesc... N'a trecut mult timp de atunci, doar cateva luni. N'am uitat nimic din ce a fost, nu as putea. Desi astazi esti o parte din trecutul meu, nu am reusit sa te "neutralizez" din gandurile mele. Nu pot sa uit cat ai insemnat pt mine, mai mult decat o prietena, mai speciala decat o sora.

Ciudat e ca ai disparut brusc. Nu m'as fi asteptat la asta, nu mi'as fi putut imagina ca ma voi trezi intr'o dimineata de toamna cand noi doua nu mai vorbim deloc.

Poate ca amandoua ne'am schimbat si asta a facut ca drumurile noastre sa devina perfect paralele. Sigur am gresit si eu, doar sunt om. Poate ai gresit si tu vreodata. Acum nu mai conteaza. Important e ca am inceput un nou capitol din viata, un capitol care la inceput se anunta a fi intunecat si posac pentru mine.

M'am agitat, mi'am pus intrebari, am cautat raspunsuri si solutii, dar asa a fost sa fie, nu?! De fapt, asa ai ales :).

Eu am platit un tribut pt greselile pe care le'am facut, greseli de voie, sau de nevoie.

Nu am achitat o suma de bani, nici valoarea in bunuri, nici de muncit nu am muncit. Am fost nevoita sa "renunt" la una dintre cele mai dragi persoane pe care le'am intalnit in viata, pana acum. O persoana deosebita, zic eu, cineva care m'a ascultat si mi'a fost alaturi aproape mereu pentru 2 ani si ceva, aproape 3, a plans alaturi de mine, m'a facut sa zambesc, mi'a fost alaturi cand am fost bolnava si nu m'a lasat sa cad in prapastia depresiei.

E greu sa vorbesc la trecut despre ea. Acum doua seri am visat'o din nou. M'am trezit zambind, pt ca am avut'o alaturi, in vis... Ce ciudata sunt!

Pozele ma bantuie. Sunt sute si sute si imi amintesc toate de etapele prin care am trecut.

Zile foarte bune sau mai putin bune, zile in care am ras, zile in care am fost triste. Mereu amandoua, mereu impreuna.

Doamneee, ce nostalgica sunt!

Ea a uitat, sau macar a inghetat undeva, intr'un cufar, amintirile legate de mine.

Nu mai stie unde sunt, ce fac, ce gandesc, dar nici nu ii mai pasa.

Poate asa e cel mai bine. Nici eu nu sunt singura, slava cerului, nici ea nu ea.

Diferenta e ca uneori eu as cauta'o, as vrea sa vorbesc cu ea. Dar ce folos? Acesta a fost unul dintre tributele pe care a trebuit sa le ofer vietii...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu