joi, 2 aprilie 2009

uratenie.


Mi'e teama de mine...
Privesc adesea in oglinda si ma inspamant. Am stiut mereu ca nu sunt frumoasa, desi poate mi'as fi dorit; m'am resemnat cu ideea ca nici nu am ochii albastri, nici nu sunt inalta, nici constructie de fotomodel nu am. Sunt banala... Si totusi de ce ma intristeaza imaginea pe care o zaresc in oglinda ?
Habar n'am . Poate ca ma afecteaza prea mult parerile celor din jur, iar lumea, in ignoranta ei specifica, judeca totul dupa aparente. Oamenii apropiati mi'au marturisit ca, zambetul meu molipsitor, sufletul si alte cele valoreaza mai mult decat frumusetea fizica... dar eu sunt convinsa ca aspectul influenteaza considerabil imaginea cuiva prin ochii altora, caci am observat privirile lor.
Nu'mi place sa ma vad hidoasa, dar aceasta e realitatea si nici mii de operatii estetice nu cred ca ar pute'o schimba.
Inca ma intreb de ce B. insista cu inversunare ca ma iubeste si, sincera sa fiu, nu gasesc niciun raspuns...

3 comentarii:

  1. Poate ca el vede ceva ce tu nu vezi... poate pentru ca te-ai contaminat cu imaginea fada a frumusetilor de pe ecrane si panouri... si ai uitat de frumusetea din spatele normelor, si poate ca el vede asta. Vede sclipirea din ochii tai si raza de soare ce se asterne mereu pe zambetul tau, chiar si atunci cand e nor...
    Nu exista frumos si urat in lumea asta... noi doar suntem..asa cum ne-a facut Natura sau D-zeu. Iar natura nu alege intre un trandafir perfect simetric si unul asimetric, ea le ofera lumina, apa si nutrienti fara sa faca diferente... pentru ca ea iubeste trandafirii.
    Uneori si eu imi pun aceleasi intrebari, dar imi amintesc ca "Daca sunt suficient de buna(frumoasa, desteapta etc.) pentru D-zeu, atunci trebuie sa fiu suficient de buna pentru oricine." (traducere aproximativa)
    Priveste in ochii tai Denny si vezi cum frumusetea se revarsa in valuri. ^-^

    RăspundețiȘtergere
  2. merci mult, Kami pentru incurajare :*

    RăspundețiȘtergere