Drumul

"Există anumite suferinţe care pot fi uitate atunci când putem pluti deasupra durerilor noastre."
(Paulo Coelho- Unsprezece minute)

Dincolo de tot ce'i rau sau dureros in viata mea, zambesc. Zambesc din ce in ce mai des, senin si sincer, facand in ciuda problemelor ce tot apar. Intorc spatele suferintei si ma indrept cu pasi siguri spre un viitor incert. Nu astept nimic, nu cer nimic, nu vreau nimic de la nimeni, imi doresc doar sa descopar un drum incrustat cu impliniri si bucurii. Un drum serpuit, de'a lungul prapastiei. Nici prea aproape, nici prea departe de dezamagire. Drumul meu. Cu suisuri si coborasuri, intre agonie si extaz, intre divin si demonic, intre vis si realitate. Drumul pe care eu l'am ales si care, pana la urma, ma va conduce spre destinatia finala: moartea. Pana atunci insa, e calea care imi aduce zambetul pe buze.

Ard amintirile dureroase si le arunc cenusa in mare. De ce le'as mai si fi pastrat? Cu ce folos? Viata mea reincepe in fiecare zi, mai intensa, mai interesanta, mai palpitanta. Cum am putut sa las amintirile sa ma impiedice sa traiesc pana acum?

Rad cu pofta si ascult o melodie vesela. Fredonez si parca, parca as dansa. Viata e prea scurta ca eu sa ma inglodez in noroiul trecutului! Iau cu minte o bocceluta cu clipe de neuitat. De restul nici nu'mi mai pasa!