duminică, 22 februarie 2009

Fără cuvinte




Luna sfioasă ne scaldă în lumină,
Stele veghează zâmbetul meu,
Palmele-ţi trupul mi-l alină;
Lângă tine nimic nu pare greu...

Mă pierd încet în braţele tale,
Tremur,simt că plutesc;
Nu vreau să urmez alta cale,
Tu ma inveţi să traiesc !

Ne apropiem printr-un sărut
Posedaţi deja de dorinţă,
Mă dezmierzi din ce în ce mai mult
Şi devenim o fiinţa...

Ne învăluie dragostea pură,
Amândoi respirăm fericirea;
Am uitat de viaţa amară,
Trăim clipa, regăsirea...

Adorm lipită de tine,
Cum vreau să mă şi trezesc;
Tu eşti totul pentru mine,
Chiar dacă mai greşesc,
TE IUBESC !

2 comentarii:

  1. frumoasa poezie, frumosi si tinereii
    ...dar cred ca-i mai frumoasa Denny din poveste!

    RăspundețiȘtergere
  2. hmmm... adica denny in acea ipostaza ?

    RăspundețiȘtergere