sâmbătă, 25 aprilie 2009

cioburi

Alerg dezorientata pe un drum necunoscut... Nu stiu unde sunt si de ce, nu inteleg de cat timp ratacesc si cum de am ajuns aici... Imi continui cautarea labirintica. Unde e iesirea ? Nu o gasesc. Privesc speriata in jur; e intuneric, nu pot distinge nimic. Ma sperii si incep sa plang, ca atunci cand eram doar o fetita. Ma simt mai singura ca niciodata, abandonata chiar...Vreau sa ma opresc, sa inchid ochii si sa nu'i mai deschid... O voce launtrica ma indeamna sa merg mai departe, ajutandu'ma sa'mi adun fortele. Ma mir ca inca mai gasesc putere...
Acum nu mai alerg, e ca si cum m'as plimba, speriata. Zgomotul viselor suna sub pasii mei ca cel al unor cioburi spargandu'se... S'au destramat oare dorintele mele, iluziile si planurile ? Habar n'am, dar poate voi afla, intr'o zi. Sunetul acela crud ma descurajeaza, iar. Ma impiedic si cad, dar ma ridic si continui sa ratacesc. De fiecare data cad, ma lovesc, in zgarii sufletul cu pietrele nepasarii, sangerez din cauza cioburilor, insa ignor durerea, nu ma las doborata...
Caut pe cineva, dar nu e nimeni in acest bizar labirint al singuratatii.

Am mers prin pustiu intreaga noapte. Intunericul, vantul, luna si stelele ascunse dupa nori mi'au fost tovarasi de drum... Nu am descoperit unde ma aflam, nici din ce motiv, dar m'am gasit dimineata cu privirea rosie de plans si de la nesomn in odaita mea dezordonata, cand afara ploua, spalandu'mi gandurile. M'or fi ranit tare acele cioburi ?

Un comentariu:

  1. De rănit te-au rănit. Chiar dacă nu le simţi acum, le vei simţi când te vei liniştii şi nu vei ştii de ce te doare, de când, cum.... Rătăcirile acestea le avem toţi [probabil]. Eu le am. În ultima vreme mă urmăresc doar imagini obsesive. Nu-mi rămâne decât să le dezleg sau completez cu piesele ce trebuiesc ca într-un joc puzzle.
    De obicei, rătăcirile astea apar şi le simţi în momentul în care eşti confuză. Încearcă să-ţi pui în ordine în gânduri. Eu de câte ori fac asta, nu-mi convine rezultatul :D şi de aici tristeţea şi dorinţa de a nu mă resemna sau de a încerca să nu admit că mă resemnez....
    Chiar dacă nu crezi, tu ai soluţia la toate. :) trebuie doar.... să o admiţi. [eu dau îndrumări pentru altcineva şi nu mă văd pe mine :)) of :( vei fi bine ] >:D<

    RăspundețiȘtergere