Uneori, in drumul tumultos al vietii de banali oameni, ne impiedicam de diferite situatii care reusesc sa ne marcheze intr'un fel, sau intr'altul... Descoperim atatea probleme in jurul nostru, atata durere si suferinta, ura si rautate, boala si mizerie incat incepem cu totii sa ne simtim neputinciosi; majoritatea oamenilor isi creaza un scut de indiferenta pentru a putea fi protejati de tot ce nu ii afecteaza in mod direct, isi pierd sufletele, rastignesc constiinta, orbesc sentimentele .
Dar rezolva ceva ? Nu. In schimb, se trezesc intr'un moment (prea tarziu de cele mai multe ori) si realizeaza ca au gresit, ca aceasta indiferenta n'a facut altceva decat sa'i izoleze.... Unii incep sa se dezmeticeasca, dar altii raman in acea stare de amortire, intreaga viata ...
Eu nu pot fi asa. Nu pot ramane ndiferenta, nu pot. Ma afecteaza tot...
Crede-mă că nimeni nu-i indiferent. Par a fi din simplul motiv că nu pot face nimic. Adesea sunt puşi în faţa realităţii şi se simt cu mâinile legate. Aşa că, pleacă uşor capul şi-şi continuă drumul. Se îmbracă din ce în ce mai mult cu indiferenţă şi uită să mai privească realitatea astfel devenind avizi după bani, putere, poziţie şi reuşesc să nu mai plece capul, şi să privească cu ochii sticloşi ce înainte îi distrugea iar acum... nu mai are importanţă. Şi suntem noi, ceilalţi, ce nu poate face nimic din cauza neputinţei, şi sunt ei, cei ce pot face ceva dar nu o fac din cauza.. aroganţei, lăcomiei, trufiei, răutăţii, din cauza lipsei sufletului.
RăspundețiȘtergereTrăim într-o societate cu diferenţe prea mari.