sâmbătă, 24 septembrie 2011

Deziluzie

Seara asta miroase a dezamagire. Neplacut si intepator, trist si gretos... De fapt, daca stau si cantaresc ce se intampla in jurul meu, cam asa miroase ultima perioada. De ce sa fie ceva deosebit asta'seara?!
Niste alcool ar fi spalat mirosul, ar fi curatat atmosfera si m'ar fi ajutat sa vad lumea altfel; putin mai frumoasa, putin mai colorata, ceva mai interesanta. Dar nu.
Eu stau inchisa intre patru pereti, prizoniera propriei case. Cunosc atat de bine celula asta... Sunt satula pana peste cap de ea. As fi preferat s'o schimb. Macar o zi, doua, cat sa schimb aerul.
Chiar mi s'a acrit de acelasi decor, aceleasi sentimente, aceeasi atmosfera apasatoare, aceleasi culori, acelasi pat, aceleasi obiecte inutile care imi fura din spatiu...
Vino, ia'ma de aici si fugi cu mine in lume! Oriunde, cat mai departe! Undeva unde sa nu fiu nimeni, sa fiu doar eu. Undeva unde sa nu ma stie niciun om; sa pot sa cunosc si sa descopar. Undeva unde sa fiu privata de actualele dezamagiri. Undeva unde sa nu'mi mai pese de nimeni si de nimic. Undeva fara ura. Undeva fara prejudecati. Undeva fara durere. Undeva...
Dar.. de ce ai pleca tu cu mine undeva?! Nu ai face'o... Nu vrei, nu te mai intereseaza.
Si... de ce sa'ti cer asta?! De ce? Doar pentru ca nu mai rezist, pentru ca nu mai suport sa traiesc viata asta mizerabila fara tine?!
Cui ii pasa? Cui o sa'i pese vreodata?!

Un comentariu: