E seara, e luni, iar stelele se ascund de privirea mea..E nefiresc de intuneric afara si in gandurile mele. E liniste si trist si gol... Tacerea ma apasa. Doar stii ca nu'mi place. Stii de ce? Pentru ca tacerea prevesteste singuratatea; sunt ca doua prietene de nedespartit, doua prietene de care incerc sa ma feresc.
Linistea e benefica pentru mine doar in circumstante speciale, cand persoana draga ma tine strans in brate, iar cuvintele devin de prisos. Acum nu e cazul. Stau in camera mea In fata aceluiasi monitor, inconjurata de aceleasi carti imbatranite de vreme si aceleasi alte obiecte la fel de vechi. Niciun om in peisaj in afara de mine.
Eu si cu mine, privind lumanarea arzand. Mirosul de scortisoara se raspandeste rapid intre cei patru pereti. Mai aprind una, ca sa nu se simta singura. Sting lumina si admir puterea celor doua mici flacari in intuneric.
E surprinzator cum o lumanarica isi schimba atat de mult capacitatile atunci cand e aprinsa... Cate schimbari produce focul! Si nu doar focul propriu'zis, ci si cel dintre oameni, focul care mocneste in fiecare dintre noi, dar care nu poate fi aprins de oricine...
"Poţi avea un adevărat foc în suflet, şi totuşi nimeni să nu vină să se încălzească la el, iar trecătorii văd doar o urmă de fum."
(Vincent Van Gogh)
Sunt trecatori nevazuti, nestiuti, care simt din plin caldura aceea si se bucura tainic de ea!
RăspundețiȘtergereo postare foarte frumoasa.....felicitari.....
RăspundețiȘtergere@ Liviu Velar. Or fi oare? :D
RăspundețiȘtergere@ roscata din vis Ma bucur din suflet ca ti'a placut :)