sâmbătă, 28 martie 2009

Cearta


Mii de cuvinte aruncate in desertul disperarii,
Certuri banale ce n'au fost date uitarii,
Sentimente zdrentuite prea usor,
Apare o lacrima si imagini care dor .

Tu crezi ca n'ai gresit, ca nu esti vinovat,
Iar celalalt afirma ca el a iertat ...
Nu stiu cum a fost, cum s'a'ntamplat,
Cert e ca sunteti oameni si v'ati schimbat.

Eu, prinsa la mijloc, citesc iar si iar
Conversatia ce'mi lasa un gust amar.
Vreau sa inteleg cum s'a petrecut,
De ce va dezlipiti brusc de trecut...

Tu imi explici cu cate ti'a gresit,
Cat din cauza discordiilor ai suferit,
Stii ca'ti sunt alaturi, langa tine mereu,
Dar sa vad o prietenie destramata imi e greu .

Priviri transformate incet'incet,
Soapte devin tipete de la un secret,
Minunile incep sa dispara departe,
Caci prietenia moare in noapte .






Un comentariu:

  1. Vezi ca stii sa publici cu har poezii?...mi-a placut foarte mult!
    .
    Pupici multi!

    RăspundețiȘtergere