Oamenii ma sperie, ma fac sa imi pierd increderea in tot, ma deprima uneori, ma inspaimanta cateodata, ma indeamna spre sentimente si atitudini contradictorii ...
Cred ca eu sunt defecta, caci incep sa realizez in cate privinte nu le impartasesc gandurile, reactiile .
Ei mi'au spus ca ingerii nu exista pe Pamant, dar eu i'am intalnit de atatea ori in drumul meu incat nu reusesc sa'i cred , ei incearca sa ma faca sa traiesc in banalitatea lor, ei ma indeamna sa ma indepartez de sentimente, ei nu imi permit sa actionez in functie de sufletul meu, ei nu vor sa inteleaga faptul ca rautatea, invidia si egoismul nu ii vor ajuta cu nimic... niciodata ! Uneori simt ca nu mai am putere pentru a merge mai departe, nu mai gasesc optimismul si speranta vitala, nici capacitatea de convingere (si totusi, am pe cine convinge ?).
Raman epuizata printre carti, singura in fiecare seara si nu reusesc sa pricep de ce sunt diametral opusa majoritatii... si de ce el insista ca ma iubeste ?
Raman epuizata printre carti, singura in fiecare seara si nu reusesc sa pricep de ce sunt diametral opusa majoritatii... si de ce el insista ca ma iubeste ?
Poate ca sunt defecta, da, defecta, cum am mai spus !
Adesea ni se întâmplă să nu ne găsim locul la un moment dat. Credem că noi avem o problemă când... problema e la ei... Nu la noi. La mine sau la tine.
RăspundețiȘtergereAceste momente sunt rare dar sunt. Uneori este nevoie de puţin mai multă determinare în noi să terminăm ce ne-am propus. Ajungem uneori să uităm motivul. Motivele. Visele. Ţelurile. Şi până redescoperi iar drumul... durează. Nu că rătăcirea nu ar avea rostul ei. Are. Te face să vezi realitatea. Şi el te iubeşte. De ce nu-l crezi? Ţi-a dat motive să te îndoieşti de asta?
Eu nu am un tip care să mă iubească... ca pe o femeie. Nu. Am doar în jurul meu persoane care mă iubesc pt că-mi sunt : părinţi, frate, neam, prieteni, prietene, colegi şi colege... Dar nu am un suflet al meu care să mă iubească aşa cum sunt eu... Şi eu sper că există... Şi-l aştept. Tu-l ai! ;) e o diferenţă.
Cât despre ceilalţi.... Lasă-i în pace. Rupe-te de ei. Nu merită... Tu să fi bine.
Adesea ni se întâmplă să nu ne găsim locul la un moment dat. Credem că noi avem o problemă când... problema e la ei... Nu la noi. La mine sau la tine.
RăspundețiȘtergereAceste momente sunt rare dar sunt. Uneori este nevoie de puţin mai multă determinare în noi să terminăm ce ne-am propus. Ajungem uneori să uităm motivul. Motivele. Visele. Ţelurile. Şi până redescoperi iar drumul... durează. Nu că rătăcirea nu ar avea rostul ei. Are. Te face să vezi realitatea. Şi el te iubeşte. De ce nu-l crezi? Ţi-a dat motive să te îndoieşti de asta?
Eu nu am un tip care să mă iubească... ca pe o femeie. Nu. Am doar în jurul meu persoane care mă iubesc pt că-mi sunt : părinţi, frate, neam, prieteni, prietene, colegi şi colege... Dar nu am un suflet al meu care să mă iubească aşa cum sunt eu... Şi eu sper că există... Şi-l aştept. Tu-l ai! ;) e o diferenţă.
Cât despre ceilalţi.... Lasă-i în pace. Rupe-te de ei. Nu merită... Tu să fi bine.
Te-am descoperit din intamplare, ti-am citit cateva dintre ganduri, si m-am regasit pe mine, cea de acum cativa ani - cand inca mai aveam sperante, desi incepeau sa fie calcate in picioare. Iti intuiesc varsta si, in acelasi timp, imi dau seama ca eu am imbatranit un pic. Poate doar spiritual.
RăspundețiȘtergereNu, nu esti defecta. Dar esti sigur prea sensibila pentru mizeria lumii in care traim.
La mine sensibilitatea si dezamagirile continue au evoluat in cinism - unul cronic si bolnavicios. Sa nu lasi sa se intample asta si cu tine ! :)