duminică, 26 aprilie 2009

aiurea .

Stau linistita intr'un colt uitat al vietii mele,
Mi'amintesc visele copilariei, cand ajungeam la stele,
Zambetul inocent, spaime ne'ntelese, copilul speriat
Si ma intreb: din tot ce'a fost cat am uitat ?

Ma simt, dintr'o data, pierduta'n amintiri,
Parc'as retrai scanteia primei iubiri
Cand intreaga viata parea ca'n povesti;
Copile, te'ai gandit c'asa repede o sa cresti ?

Atunci, gaseam zi de zi prilej sa zambesc,
Astazi veselia fuge, eu n'o mai gasesc;
Copil, lacrimam uneori cand ma loveam,
Acum nu mai pot plange, lacrimi nu am.

Privesc cioburile prin care timpul s'a scurs...
Oare cat din drumul vietii am parcurs?
Ascult zgomote gri, aruncate in abis...
Ma doare prezentul; e cosmar, nu vis.

Un comentariu:

  1. Uneori avem nevoie de cosmaruri pentru a aprecia visele frumoase, si chiar daca timpul s-a scurs poate mai repede decat ne-am dori "Sing with me!" Pentru fiecare clipa de viata care a meritat traita, pentru fiecare zambet,pentru fiecare sarut si fiecare iubire :)

    http://www.youtube.com/watch?v=jKuchOdtcFs

    RăspundețiȘtergere