.

Dupa o noapte crunta, m'am trezit inainte sa rasara soarele... Putine ore de somn goale, lipsite de vise frumoase sau de zambete nocturne. O noapte in care singuratatea si dezamagirea s'au impletit dureros.

Era nevoie doar de un semn banal ca sa zambesc. Un simplu mesaj ar fi schimbat totul. Dar nu am primit niciunul...

Dupa o baie inspumata, m'am cuibarit tremurand in patul rece. De teama propriilor cosmaruri, refuzam sa adorm. Cu parul ud si obrajii imbujorati, am imbratisat o carte cu copertile in nuantele toamnei si foile de un alb imaculat. Am deschis'o sfioasa si am inceput sa citesc...

"Daca ni s'ar da prilejul sa cadem in ispita, pana la urma am si cadea. In functie de conditii, fiintele umane de pe pamant sunt dispuse sa faca rau." (Paulo Coelho- "Diavolul si domnisoara Prym")

Oare asa sa fie? Suntem noi, oamenii, in esenta, rai?! Sau ne alteram pe parcursul vietii?