:(

A durat trei ani si inca ceva pana sa simt cum e sa fiu mintita cu sange rece de persoana pe care o iubesc...Pentru ca da, in ciuda a tot ce am scris aici, iubesc, il iubesc pe el, pe B....
Scriu cu lacrimi in ochi si ma gandesc neincetat la noi. El nu are timp de mine, nici chef, nici nimic. Il plictisesc, il enervez, il stresez si atat.
Cand mi se spunea ca sunt paranoica, inghiteam in sec si incercam sa ma conving pe mine insami ca ei au dreptate, ca el nu isi bate joc de mine si ca nici nu o va face.
Prieteni, parinti, colegi, toti m'au incurajat sa am incredere. Incredere si iar incredere...
Dar cand am inceput s'o capat cu adevarat, a durat doar o clipa ca ea sa se darame. De ce?
Pentru ca minciuna si'a dovedit inca o data puterea distructiva. Inca nu pot sa cred, nu vreau sa cred ce se intampla, desi sunt constienta ca totul e adevarat.
Nu mai e imaginatia mea bolnava cauza lacrimilor, ci dovezile clare pe care, tot din prostia mea, le'am gasit. Caut raspunsuri la intrebari ce ma macina de vreo luna, de cand a aparut o ea in viata lui.
Nu stiu cine e ea, nu o cunosc, nu am dreptul sa comentez despre ea, dar cert e ca el imi ascunde ca vprbeste si se vede cu acea femeie. De ce?
De ce nu are curaj sa imi marturiseasca daca o vrea pe ea? De ce se comporta frumos cu mine, planifica revelionul pentru noi doi, daca el se gandeste la alta?
De ce se joaca cu sentimentele mele? Iar daca ea ii este doar o prietena, de ce nu recunoaste ca tin legatura zilnic?
De ce toate imbarligaturile astea?
Stiu ca si eu am gresit, stiu ca roata se intoarce, dar mi'e greu, mi'e tare greu acum, cand eu sunt dispusa sa fac absolut orice pentru relatia noastra, sa accept ca ea se duce de rapa din cauza minciunilor...
Si totusi, daca el ar fi mai fericit alaturi de ea, as fi dispusa sa renunt definitiv la visele pe care le am si sa cobor cu picioarele pe pamant singura, de dragul lui...
Vreau doar sa stiu ce se va intampla cu viata mea in perioada urmatoare si daca mai exista ceva mai mult decat povestea noastra...