Lacrimi

Las lacrimi fierbinţi şi amare să-mi alerge pe obraji ca de ceară... Plâng iar, plâng cum nu am mai făcut-o de ceva timp, ca un copil speriat şi supărat totodată. Plâng cu fiecare celulă a corpului meu, dezamăgită şi singură...Nu pot să mă opresc. Nu reuşesc. Deja încep să tremur şi simt cum mă topesc ca o lumânare. Ameţesc, iar dacă ar fi să mă prăbuşesc acum pe podeaua rece, nu ar avea cine să mă descopere căzută.

Plâng din ce în ce mai zbuciumat, cu lacrimi tot mai mari şi mai multe... Încep să îmi simt capul atât de greu, încât îmi dă senzaţia că ar fi fost acoperit de plumb. Mă doare fiecare bucăţică din trup şi fiecare fărâmiţă de suflet. Mă sfâşie durerea! Tremur din ce în ce mai tare. Mă sperii...

Închid ochii pentru câteva secunde şi văd ultimele ore derulându-se printre lacrimi. Vreau să mă opresc din plâns! Acum! Vreau să alung orice gând care îmi umbreşte în vreun fel viaţa! Vreau să trăiesc, să zâmbesc şi să mă cufund în bucurie!

Vreau, îmi doresc, dar oare merit? Încep să mă gândesc că, la urma urmei, sunt vinovată pentru situaţia în care mă aflu acum. Poate că iar greşesc, când sper că va fi bine şi îmi doresc să şterg din mintea mea toate cuvintele care mi-au făcut rău...