Iarna din mine plânge cu lacrimi de pelin, iar vara, pe care o port mereu în suflet, se zvârcoleşte printre vise prăfuite...E frig afară, e ger şi încă mai miroase pretutindeni a teamă. Soarele s-a ascuns timid înainte să mă dezgheţe, înainte să mă dezmorţească din starea rece de confuzie şi vină în care ma găsesc. Culoarea violet învăluie buchetul de zambile care înnobilează cumva aerul încărcat de praf pe care îl respir.
E primăvară din nou, e primăvară calendaristic şi în visele mele... Dorinţele cele mai arzătoare scot capul din întunericul fiinţei mele precum nişte ghiocei înflorind din zăpadă, iar amintirile îşi desfac petalele în faţa mea.
Cutia Pandorei se deschide... Mă simt înconjurată de proprii balauri, de spaimele mele, de relicvele trecutului ce pare atât de îndepărtat... Mă aştept la orice, cred că am ajuns într-un punct al vieţii în care nimic nu mă mai poate surprinde în mod negativ. Se poate întâmpla absolut orice, pot să dispară oameni din jurul meu, se poate să eşuez pe toate planurile, sau să îmi pierd memoria. Nu exclud nicio posibilitate...
Îmi place primăvara, nu mă înţelege greşit, dar nu îmi place mirosul deziluziei şi al dezamăgirii care a acaparat schimbarea de anotimp. Poate, de fapt, transformarea naturii nu este decât un pretext pentru transformarea propriei mele vieţi. Poate că a venit momentul decisiv: alegerea şi schimbarea. Poate că a venit clipa în care se scrie titlul următorului capitol din viaţa mea. Poate... Cine ştie?!
Zâmbesc pentru a doua oară în această primăvară îmi promit că, dacă a venit momentul schimbării, aceasta va fi una pozitivvă pentru mine! Inspir adânc şi simt mirosul zambilelor. La naiba cu deziluzia! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu